Cine-a fost Sfântul Ioan Gură de Aur?
\r\n
Trăsături fizice
\r\n
În privinţa aspectului fizic, Gură de Aur era mic de statură şi plăpând,avea faţa plăcută, dar slăbită de post şi suferindă, obrajii traşi, fruntea înaltă, liberă şi ridată, proeminentă, capul pleşuv, urechile puţin mari, un chip plat, cu barbă, ochii adânci erau ca două torţe arzând şi deosebit de ageri şi de pătrunzători. Stomacul îi crea des probleme şi adesea febră.
\r\n
ÎNDEMN CĂTRE VIRTUTE
\r\n
Aţi aflat nu de mult, cum toată Scriptura aduce mângâiere şi înviorare, chiar unde e numai o istorisire de fapte. Căci acea spusă: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul” era o povestire istorică; dar cuvântarea mea a arătat că acea spusă e plină de multă mângâiere, cum, de pildă, că Dumnezeu, a făcut o îndoită masă, punându-ne înainte totodată şi cerul şi pământul şi ne-a aprins doi luminători, adică soarele şi luna; apoi a făcut două rânduri de vremi, ziua şi noaptea:
\r\n
Indiferenţa
\r\n
Un tânăr preot a fost trimis în prima sa parohie. Era plin de entuziasm, de bucurie: dorea cu adevărat să slujească acelei comunităţi şi ca aceasta să fie plină de credinţă, de viaţă. Spre dezamăgirea sa, aproape nimeni nu venea la sfânta Liturghie, iar viaţa spirituală a comunităţii lăsa mult de dorit. A mers pe la fiecare familie, din casă în casă, vorbind cu fiecare, dorind să trezească interesul credincioşilor săi: mulţi i-au replicat însă că Biserica era deja moartă şi că nu mai merita osteneala.
\r\n
ÎNTRE NEBUNIA PENTRU LUME ŞI NEBUNIA PENTRU HRISTOS
\r\n
Lumea nu mai este ca altădată sau, mai bine zis, parcă niciodată n-a fost chiar aşa. Că nebuni au fost dintotdeauna, fiecare cu nebunia lui, dar acum, cel puţin în perspectiva a ceea ce se reflectă pe micile ecrane (şi chiar în anumite legislaţii internaţionale), nebunia s-a generalizat. Va fi oare acesta sentimentul dominant al omului care de acum înainte se va strădui să rămână cu orice risc în limitele normalităţii şi ale bunului-simţ, dacă nu chiar în lăuntrul dreptarului vieţii creştine?
\r\n
Soția dă tonul atmosferei din familie
\r\n
Dacă soția și mama este o persoană frământată, tulburată, nereușind să se înțeleagă nici măcar pe ea și cu sine însăși, dacă nu va ști și nu va avea discernământul și calitatea de a aduce liniștea și de a sădi pacea în momentele de tensiune, bucuria și speranța în clipele de încercare, familia întreagă se va afla într-o luptă cu ea însăși, cu fiecare dintre membrii ei și cu ceilalți.
\r\n
PRINCIPII DE VIEŢUIRE CREŞTINĂ ÎN ÎNCHISOAREA COMUNISTĂ
\r\n
După 1990 s-a scris tot mai mult despre cel supranumit „Sfântul închisorilor“, adică Valeriu Gafencu. Fusese arestat şi condamnat la ani grei de închisoare în vremea regimului antonescian pentru că ar fi participat la rebeliunea legionară din Iaşi. În aceeaşi temniţă i-a urmat un alt condamnat, care ar fi activat într-o organizaţie interzisă, precum tineretul legionar, acesta fiind Ioan Ianolide.
\r\n
Libertatea lui Hristos
\r\n
Oare, cât de grea este pocăința? Cât de grea este smerenia? Cât de greu este să-și recunoască cineva greșelile, patimile, să ceară iertare de la oameni pe care i-a vătămat? Dar pe sine însuși cât de mult a obosit, cât de mult a vătămat? Nu am înțeles vrednicia pocăinței și a smereniei și cât de mult ne ușurează de istovirea noastră sufletească.
\r\n
ISLAMUL ŞI CREŞTINISMUL APUSEAN
\r\n
Acest articol a fost scris în contextul istoric al anului 1998, înainte de evenimentele de la 11 septembrie, în vreme ce anumite state occidentale îi sprijineau pe musulmanii din Kosovo. Mare parte din cele scrise atunci de Î.P.S. Ierotheos Vlachos sunt valabile, însă, şi astăzi. În ultimul timp observăm o apropiere între lumea apuseană şi religia musulmană, islam.
\r\n
La prima moarte
\r\n
Scriu acest text ca pe o mărturisire, poate aceste cuvinte vor folosi cuiva. Scriu cu încredințarea că înțelegerea mea asupra evenimentelor din aceste zile este nedeplină; nu îmi propun să ofer răspunsuri, ci să împărtășesc o experiență, cu nădejdea că poartă în ea înțelesuri mai puțin rostite în aceste zile, dar poate tocmai de aceea necesare de a fi aduse în spațiul public.
\r\n
Taina Cununiei – Taina înnoirii lumii
\r\n
Orice lucrare dumnezeiască coboară în lume cu totalitate. Lucrările dumnezeiești sunt distincte prin numire, dar sunt unitare în putere, fiind raze diferite ale unui singur izvor de proveniență: Preasfânta Treime.
\r\n
DARUL CEL MAI DE PREŢ
\r\n
Vestea căzuse ca un fulger, spărgând în mii de cioburi liniştea care, în cele din urmă, se dovedise atât de fragilă… Disperarea şi panica l-au cuprins deodată, şi-n goana către spital şi-a dat seama, îngrozit, că în toată încercarea asta nu el era cel care avea nevoie de sprijin, chiar dacă lumea lui întreagă se prăbuşise, nici ea, soţia lui, care oricum trecuse pragul dincolo de care – spuneau medicii – nu mai realiza nimic, nici mama ei îndurerată, de peste mări şi ţări, din România copilăriei lor, ci copilul pe care şi-l doriseră cu disperare amândoi, fărâma de om care le schimbase viaţa…
\r\n
Timpul nu e un gol pe care-l putem umple cu orice
\r\n
Fiecare clipă a timpului e dată pentru un anumit lucru al nostru. Când facem acel lucru la momentul rânduit lui, atunci putem trăi viaţa noastră după mai-înainte-rânduirea lui Dumnezeu, adică în chip plăcut Lui sau sfinţit. Trebuie să aflăm acordul între momentele timpului şi momentele vieţii noastre.
\r\n
Minuni aparente ale diavolului
\r\n
După ce satana a reuşit în felul acesta să-l facă pe Bătrânul-Hermolae să nu-şi mai spună rugăciunea, a început să sară pe stâncile abrupte de acolo. Sărea (având chip de monah, aşa cum am spus) de pe o stâncă pe alta, chiar dacă distanţa dintre ele era mai mare de 10-20 de metri, şi se întorcea iarăşi înapoi şi-i spunea părintelui Hermolae: „Nu vezi ce fac eu? Că sar de pe o stâncă pe alta? Haide, sari şi tu, dacă socoteşti că eşti virtuos. Sari şi tu ca mine!”
\r\n
Închinarea la moaşte e dispreţuită, dar scheleţii desenaţi pe spinarea copiilor noştri ne amuză!
\r\n
Moda defăimării:
\r\n
« 30 de ONG-uri creştinopate vor interzicerea Halloween-ului din şcoli pe motiv că ar fi o sărbătoare satanistă care ar “leza sănătatea şi dezvoltarea armonioasă a copiilor”. Da, asta pentru că ameninţările cu arderea pe vecie în Iad la foc mic nu-i dezechilibrează deloc pe şcolari. »
\r\n
Poveste aghioritică
\r\n
Trăia odată în Muntele Athos un călugăr, care locuia în Karyes. El bea şi se îmbăta în fiecare zi, scandalizând pelerinii. În cele din urmă a murit, iar acest lucru i-a uşurat pe o parte dintre credincioşi, ei mergând şi spunându-i încântaţi părintelui Paisie Aghioritul că s-a rezolvat în cele din urmă această problemă uriaşă.
\r\n
Cuvântul parohului la prezentarea site-ului
Întreabă preotul
Galerie foto
Ziarul nostru
Recomandăm
Schimbarea la Faţă a Domnului – Semnificaţii teologice
Acatistul Schimbării la Faţă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos
Lumina soarelui de printre nori
Binecuvântarea Ierarhului
www.bibliaortodoxa.ro
Bannerul nostru
Moldova Ortodoxă
Statistici
Users Today : 4578
Users Yesterday : 5616
This Month : 81889
This Year : 137894
Total Users : 634708
Views Today : 22091
Total views : 3910160