PENTRU RELIGIE NU-I VREME

O altă parte din intelectualii noştri îşi pretextează absenţa de la manifestările vieţii religioase cu răspunsul: „n-avem vreme”.

\r\n

La Taina Mărturisirii afli cu uimire că un credincios nu s-a împărtăşit cu Sfintele Taine de 10 ani. „De ce ţi-ai lăsat atâta vreme sufletul neîngrijit, omule?”. „Fiindcă am fost ocupat mereu în serviciu”. De nenumărate ori auzim noi duhovnicii, răspunsul acesta.

\r\n

Şi tot aşa unii n-au vreme, dimineaţa, să-şi înalţe cugetul la Dumnezeu în rugăciune, iar alţii n-au vreme Duminica să poposească un ceas în casa Domnului, ca să-şi întărească sufletul şi să afle mângâiere pentru inimă.

\r\n

Drept este că la temelia acestor pretextări stă o mare câtime de adevăr. Viaţa modernă nu dă răgaz pentru preocupările mai înalte de ordin religios.

\r\n

Trăim o existenţă febrilă, nervoasă, galopantă: „Să producem cât mai mult, să ridicăm tot mai multe fabrici, tot mai multe uzine, să muncim tot mai mult!”. Iată lozinca zilelor de astăzi. Iar drept urmare a acestei lozinci, ştim prea bine că în lumea noastră civilizată sunt sute şi mii de oameni care, după ce au ostenit din greu şase zile pe săptămână, sunt obligaţi să muncească şi în a şaptea.

\r\n

Omul trebuie să aibă libertatea de a folosi ziua Duminicii pentru cultivarea eului său duhovnicesc. El are nevoie de o zi pe săptămână în care să se regăsească pe sine, să-l regăsească pe Dumnezeu, să guste pacea şi fericirea căminului familial.

\r\n

Vai de poporul care din cauza unui exces de muncă neîntreruptă, nu are nici altar, nici cămin.

\r\n

Totuşi, de foarte multe ori, răspunsul „n-am vreme” este o scuză deşartă, o mască împrumutată, sub care se ascunde o mare nepăsare şi indolenţă. Nu se găseşte vreme pentru preocupările religioase, fiindcă oamenii nu vreau să găsească.

\r\n

Adevărat este că în zilele noastre munca e un jug care apasă greu pe umerii contemporanilor. Dar, oricum, nu putem crede că cineva care are voinţă hotărâtă de a se îngriji de suflet n-ar reuşi.

\r\n

În orice slujbă ar fi, orice şef sau patron ai avea, nimeni nu poate fi atât de hain la inimă să nu te slobozească pe vremea Sfintei Liturghii un ceas, să mergi să te închini Domnului. Oricât ai fi de ocupat la birou, la fabrică, la atelier, la prăvălie, la câmp, nu poţi spune, fără a nu fi dezminţit, că într-un an de zile n-ai aflat răgaz să te duci în faţa duhovnicului să-ţi despovărezi sufletul de păcate.

\r\n

N-ai vreme pentru religie? Dar socotit-ai vreodată, creştine, câte ceasuri din zi le pierzi inutil sau adesea în pagubă? Ce-ar fi dacă ai jertfi zilnic măcar cinci minute pentru îndeletnicirea care, singură, te ridică deasupra sferei biologice şi-ţi asigură nemurirea, pentru religie?

\r\n

În vâltoarea vieţii cotidiene trebuie să nu permitem pământului să ne confişte. În şirul preocupărilor noastre trebuie să punem o ordine, să rânduim o ierarhie. Şi primatul nu-1 poate avea decât preocuparea care ne înnobilează fiinţa şi o purifică.

\r\n

Să caute lumea vreme pentru religie, şi va afla!

\r\n

Pr. Prof. Dr. Ştefan Slevoacă

\r\n

One Response to PENTRU RELIGIE NU-I VREME

  1. Cristian spune:

    Ma simt rusinat,de mine insumi dupa ce am citit acest articol.!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *