Stimați vizitatori și cititori ai site-ului și paginii de facebook a Catedralei „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din mun. Chișinău!
Vă informăm cu drag despre lansarea online a cărții „Trepte de pătrundere în esența Sfintei Scripturi” a protoiereului Ioan Plămădeală în colaborare cu clericii bisericii sus-menționate.
În cele ce urmează, vă prezentăm cea de-a douăzeci și șaptea carte a Vechiului Testament: Daniel.
Cartea Proorocului Daniel
Introducere
Locul al patrulea în rândul cărților profetice ale Vechiului Testament, îl ocupă Cartea proorocului Daniel, care poartă denumirea autorului său.
Autorul este Daniel, a cărui nume se tâlcuiește „M-a judecat Dumnezeu” sau „Dumnezeu este Judecătorul”. Fiind de viță nobilă, Daniel a fost dus în exil în anul al treilea al domniei lui Ioachim în Iudeea; și a fost educat la curtea împărătească, ajungând apoi demnitar de rang înalt la curte, datorită dibăciei și exactității cu care tâlcuia visele împăratului Nabucodonosor.
S-a aflat la curtea împărătească până în anul al treilea al domniei lui Cirus cel Mare – persul.
Daniel este cronicarul perioadei de robie al poporului lui Israel pe malul Eufratului. El este singurul care ne oferă o descriere a acelor vremuri întunecate ale lui Israel.
Cartea proorocului Daniel se întinde pe întreaga perioadă de 70 de ani de robie babiloniană a poporului lui Israel (605 – 536 î. Hr.).
Din cele 12 capitole ale cărții, 9 capitole relatează descoperiri (revelații) pe care proorocul le-a avut.
Daniel, ca prooroc al lui Dumnezeu, a vorbit atât poporului său, cât și neamurilor lumii, declarând evenimentele curente sau cele viitoare.
Cartea proorocului Daniel poate fi divizată în două părți:
I parte, Cap. 1 – 6, sunt povestiri despre Daniel și cei 3 prieteni ai lui: Anania, Misael și Azaria.
II parte, Cap. 7- 12, sunt vedenii profetice ale lui Daniel.
O contribuție deosebită ale Cărții lui Daniel, constă în interpretarea visului regelui Nabucodonosor.
În acel vis, Împărăția lui Dumnezeu este descrisă ca o piatră desprinsă din munte. Piatra se va rostogoli până ce va umplea întreg pământul: „În vremea acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica un regat veșnic care nu va fi nimicit niciodată și care nu va fi trecut la alt popor; El va sfărâma și va nimici toate aceste regate și singur El va rămâne în veci. După cum tu ai văzut că o piatră a fost desprinsă din munte, nu de mână, și a zdrobit fierul, arama, lutul, argintul și aurul, Marele Dumnezeu a dat de știre regelui ceea ce va fi în viitor; visul este adevărat și tâlcuirea lui neîndoielnică.” (Daniel 2, 44-45).
Daniel a fost unul din cei 4 prooroci mari ale Vechiului Testament, alături de Isaia, Ieremia și Iezechiel.
Daniel și-a desfășurat activitatea la curțile regilor Nabucodonosor, sporadic la Belșațar, apoi la împărații persani Darius și Cirus.
Dumnezeu l-a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile și visele. Profetul primește de la Domnul în câteva rânduri tălmăcirile unor vise profetice ale împăraților babiloniei (Nabucodonosor și Belșațar), pe lângă care, Daniel mai are și o serie de vedenii referitor la evenimentele apropiate și îndepărtate de timp.
Daniel a văzut revenirea Fiului Omului pe nori: „Am privit în vedenia de noapte, și iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului și El a înaintat până la Cel vechi în zile, și a fost dus în fața Lui” (Daniel 7, 13).
Domnul Iisus Hristos a vorbit în același fel despre sosirea Lui ca Fiu al Omului: „Cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până șa apus, așa va veni Fiul Omului… Îndată după aceste zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer și puterile cerului se vor clătina. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului. Toate semințiile pământului se vor boci și Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului” (Matei 24, 27,29-30).
Denumirea „Fiul Omului” este luată din proorocia lui Daniel (Daniel 7, 13).
Domnul Iisus Hristos îl prezintă pe Daniel drept „un crainic al lucrurilor viitoare”, confirmând ceea ce scrisese însuși Daniel despre cartea sa: „Tu însă Daniele, ține ascunse aceste cuvinte și pecetluiește cartea până la vremea sfârșitului. Atunci mulți o vor citi și cunoștința va crește” (Daniel 12, 4).
La venirea Sa, Domnul Iisus Hristos a proclamat începutul acestei „vremi ai sfârșitului”, a ridicat pecetea de pe Cartea lui Daniel și a declarat: (De acum) „Cine citește să înțeleagă” (Matei 24, 15).
I. Daniel și prietenii săi Anania, Misael și Azaria, la curtea împăratului babilonian și pregătirea pentru serviciul guvernamental
Cap. 1
Aducerea lui Daniel și a prietenilor săi în Babilon. Viața și educația tinerilor la curtea lui Nabucodonosor. Încercarea înțelepciunii tinerilor de către împărat.
Daniel a ajuns la Babilon împreună cu iudeii captivi. Atunci au fost aduse și vasele sacre de la Templul din Ierusalim și au fost puse într-o vistierie păgână a „dumnezeului” babilonian.
Daniel și alți trei tineri evrei, prieteni ai săi, erau din vița regală a lui Iuda și au fost aleși pentru a primi instruire de 3 ani la palatul regelui. Daniel hotărăște în inima lui să nu se întineze cu mâncărurile alese, păgâne, și cu vinul de la masa regelui. El propune tovarășilor săi un post, ca un test de 10 zile.
Experiența a avut rezultat favorabil pentru Daniel și prietenii lui, iar Dumnezeu le-a dăruit cunoștință și înțelepciune. Văzând înțelepciune tinerilor, Nabucodonosor i-a numit pe cei patru tineri consilieri ai săi.
„Și asupra tuturor întrebărilor la care regele le cerea dezlegarea, când era vorba de înțelepciune și de pricepere, îi găsea pe ei de zece ori mai isteți decât magii și prezicătorii din tot regatul lui” (Daniel 1, 20).
Versetul 21 este adăugat, după cum se pare, la mult timp după scrierea părții care îl precedă, căci după aproximativ 80 de ani de la exilarea sa, adică anul 583 î. Hr., Daniel era încă în serviciul regal.
II. Visul regelui Nabucodonosor tâlcuit de Daniel
Cap. 2
Visul regelui în anul al doilea de domnie. Neputința înțelepților babilonieni de a tâlcui visul și nimicirea lor. Descoperirea făcută lui Daniel și rugăciunea de mulțumire. Tâlcuirea visului de către Daniel. Recunoașterea de către Nabucodonosor a Atotputerniciei și Atotcunoașterii Dumnezeului lui Israel și ridicarea la mare vrednicie a lui Daniel și prietenii lui.
În al doilea an al domniei sale (socotind probabil de la distrugerea Ierusalimului – anul 607 î. Hr.), Nabucodonosor a avut un vis care l-a tulburat mult.
Preoții și înțelepții săi, care practicau magia, n-au putut să-i tâlcuiască visul. Deși regele le-a oferit daruri scumpe, ei au protestat, spunând că nimeni în afară de „dumnezei” nu va putea arăta lucrul pe care îl cerea.
Regele s-a mâniat și a poruncit ca înțelepții să fie omorâți.
Întrucât acest decret de pedeapsă îi viza și pe cei patru tineri evrei, Daniel a cerut ceva timp pentru a dezvălui visul.
Daniel și prietenii lui, s-au rugat lui Dumnezeu pentru ajutor și îndrumare, iar Domnul i-a dezvăluit lui Daniel visul și semnificația acestuia.
Daniel s-a prezentat urgent în fața regelui și a zis: „Taina pe care vrea să o afle regele nu pot s-o facă cunoscută lui nici înțelepții, nici prezicătorii, nici vrăjitorii, nici cititorii de stele. Dar este un Dumnezeu în ceruri, Care descoperă tainele și Care a făcut cunoscut regelui Nabucodonosor ce se va întâmpla în vremurile ce vor veni.” (Daniel 2, 27-28).
Daniel a relatat visul. În el era vorba despre un monstru uriaș, care avea capul de aur, pieptul și brațele de argint, pântecele și coapsele de aramă, picioarele de fier, iar labele picioarelor o parte din fier și o parte din argilă.
O piatră a lovit și a zdrobit chipul acesta misterios, iar piatra a devenit un munte mare, care a umplut tot pământul.
Ce înseamnă acest vis?
Daniel a arătat că regele Babilonului era capul de aur. După regatul său, urmau să vină altele: al doilea, al treilea și al patrulea regat.
„Iar în vremea acestor regi (regate) Dumnezeul cerului va ridica un regat veșnic care nu va fi nimicit niciodată și care nu va fi trecut la alt popor; El va sfărâma și va nimici toate aceste regate și singur El va rămâne în veci.” (Daniel 2, 44).
Plin de recunoștință și de apreciere, regele l-a preamărit pe Dumnezeul lui Daniel, numindu-l „Dumnezeul Dumnezeilor” și l-a pus pe Daniel „guvernator peste tot ținutul Babilonului și căpetenie peste toți înțelepții Babilonului.” (Daniel 2, 48).
La rugămintea lui Daniel, regele a numit pe cei trei prieteni ai lui administratori în regat, iar Daniel a rămas la curte.
III. Chipul de aur și cuptorul de foc
Cap. 3
Instalarea de către Nabucodonosor a chipului de aur la care era obligația să se închine toată lumea. Refuzul celor trei tineri evrei de a se închina chipului făcut și pedeapsa lor cu aruncarea în cuptorul de foc. Salvarea minunată a tinerilor. Preamărirea de către Nabucodonosor a Dumnezeului lui Israel și promovarea celor trei tineri evrei.
Nabucodonosor a ridicat un impunător chip de aur de 60 de coți (27 metri) înălțime, l-a așezat în câmpia Dura (Deir) din preajma Babilonului și le-a poruncit conducătorilor din imperiu să se adune cu ocazia inaugurării lui.
La sunarea unei muzici speciale, trebuia ca toți să cadă cu fața la pământ și să se închine la acel chip, iar cine nu se supunea, urma să fie pedepsit prin aruncare într-un cuptor cu foc arzător.
Regele a fost informat că cei trei prieteni ale lui Daniel: Anania (Șadrac), Misael (Meșac) și Azaria (Abed-Nego), nu s-au supus.
Aduși în fața regelui înfuriat, ei au spus cu îndrăzneală: „Dacă, într-adevăr, Dumnezeul nostru Căruia îi slujim poate să ne scape din cuptorul cel cu foc arzător, și din mâna ta, o rege, El ne va scăpa! Și chiar de nu ne va scăpa, știut să fie de tine, o, rege, că noi nu vom sluji dumnezeilor tăi și înaintea chipului de aur pe care tu le-ai așezat nu vom cădea la pământ.” (Daniel 3, 17-18).
Plin de mânie, regele a poruncit să se încingă cuptorul de 7 ori mai mult decât de obicei, iar cei trei tineri evrei să fie legați și aruncați în el. În timp ce tinerii erau legați, executorii sentinței au fost arși de văpaia focului.
Nabucodonosor s-a speriat grozav de ceea ce a văzut în cuptor și a zis: „Iată, eu văd patru bărbați dezlegați, umblând prin mijlocul cuptorului, nevătămați, iar chipul celui de-al patrulea, cu fața unuia dintre fiii zeilor” (Daniel 3, 25).
Regele le-a spus celor trei tineri să iasă din focul cuptorului. Când au ieșit, nu aveau nicio arsură și nici măcar miros de foc și fum.
Ca urmare a curajului și devotamentului față de credința lor iudaică și nădejdea nemărginită în Dumnezeul cel Adevărat și închinarea cea adevărată, Nabucodonosor a proclamat libertate de închinare pentru toți iudeii imperiului.
După aceasta, regele a întărit și slujbele celor trei tineri peste ținutul Babilonului, cu atât mai mult, Nabucodonosor, în mod oficial, a dat hrisov către toate popoarele imperiului, zicând: „Plăcutu-mi-a să vestesc minunile și faptele cele peste fire, pe care le-a făcut mie Dumnezeul cel Preaînalt. Cât de mari sunt minunile Lui și cât de puternice sunt faptele cele peste fire! Împărăția Lui este Împărăția veșnică și stăpânirea Lui ține din neam în neam!” (Daniel 3, 32-34).
IV. Al doilea vis despre cele „șapte timpuri” și tâlcuirea lui
Cap. 4
Al doilea vis al lui Nabucodonosor și neputința înțelepților babilonieni de al lămuri. Adresarea regelui către Daniel; Conținutul visului. Tâlcuirea visului de către prooroc. Proorocia lui Daniel se împlinește; boala lui Nabucodonosor. Însănătoșirea regelui, întoarcerea lui la domnie și preamărirea lui Dumnezeu.
Acest vis apare în relatare ca o transcriere a unui document de stat din Babilon, realizată de Daniel.
Documentul a fost scris de Nabucodonosor după eșecul său cu chipul de aur și cuptorul de foc.
În acest document, Nabucodonosor a recunoscut mai întâi puterea și veșnicia regatului Dumnezeului Celui Preaînalt, apoi a relatat un vis înspăimântător și a arătat cum s-a împlinit asupra lui.
Regele a văzut un copac foarte mare, care ajungea până la ceruri și care oferea adăpost și hrană pentru fiarele câmpului și păsările cerului. Și iată că un înger, un sfânt cobora din ceruri și a strigat: „Doborâți copacul și tăiați-i crengile, scuturați frunzele lui și împrăștiați roadele lui, ca animalele să fugă de sub el și păsările din frunzișul lui! Iar butucul și rădăcinile să rămână în pământ în legături de fier și de aramă, în iarba câmpului!… Inima lui să nu mai fie inimă de om, ci inimă de dobitoc să-i fie dată și șapte ani să treacă peste el! Această hotărâre se sprijină pe porunca îngerilor, iar porunca sfinților este ca să cunoască cei vii că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor, pe care o dă cui vrea și poate să ridice peste ea pe cel mai de jos dintre oameni” (Daniel 4, 11-14).
Acesta este visul regelui pe care Daniel l-a explicat în modul ce urmează. Acel copac îl reprezintă pe Nabucodonosor, care se mărise și se preaslăvise că a ajuns până la ceruri și stăpânea toate marginile pământului.
Îngerul văzut de rege, pogorând din ceruri și poruncind ca copacul să fie doborât și lăsat călcat și legat în pământ de 7 ani: „Aceasta înseamnă, o, rege, că hotărârea Celui Preaînalt se va împlini peste stăpânul meu regele! Că tu vei fi alungat dintre oameni și vei locui cu animalele câmpului și vei mânca iarbă… și vor trece peste tine 7 ani, până ce vei cunoaște că Cel Preaînalt are stăpânire peste împărăția oamenilor și o dă cui voiește.” (Daniel 4, 21-22).
Acest vis profetic s-a împlinit la scurt timp după aceea. Pe când regele se lăuda înfumurat cu realizările sale, a fost lovit de nebunie și a trăit în câmp, ca animalele, șapte ani. După aceea, sănătatea lui mintală s-a restabilit.
Nabucodonosor a revenit la cârma regatului și a recunoscut Întâietatea și Puterea lui Dumnezeu în toate: „Acum, eu, Nabucodonosor, laud, înalț și preamăresc pe Împăratul cerului; toate faptele Lui sunt adevărate și căile Lui drepte, iar pe cei ce umblă mândri poate să-i smerească!” (Daniel 4, 34).
V. Ospățul lui Belșațar, scrierea minunată și tâlcuirea ei
Cap. 5
Pirul lui Belșațar, mâna care scrie pe perete fraze tainice. Este invitat Daniel spre tâlcuire. Tâlcuirea. Moartea lui Belșațar și venirea la domnie a regelui Darius Medul.
În noaptea de pomină de 5 octombrie 539 î. Hr., regele Belșațar, fiul lui Nabucodonosor și succesor la tronul Babilonului, a dat un mare ospăț pentru o mie dintre mai-marii regatului său.
Sub influența vinului, regele a cerut să i se aducă vasele sfinte, de aur și argint, luate din Templul Domnului de tatăl său, Nabucodonosor.
În desfrâul lor, Belșațar și oaspeții lui, au băut din vasele sfinte, în timp ce preamăreau pe „dumnezeii” lor păgâni.
În clipa aceea, a apărut o mână, care a scris pe perete un mesaj critic. Regele privea îngrozit.
Înțelepții lui n-au putut interpreta scrierea. În cele din urmă, a fost adus la rege Daniel, căruia Belșațar îi promite că îl va face al treilea om din regat, dacă reușește să-i tâlcuiască scrierea.
Daniel, însă, îi spune să-și păstreze darurile și a purces la interpretarea scrierii. El a făcut cunoscută scrierea și semnificația ei: „Mene, mene, techel ufarisin. Aceasta este tâlcuirea cuvântului mene: Dumnezeu a numărat zilele regatului tău și i-a pus capăt. Techel: l-a cântărit în cântar și l-a găsit ușor. Peres: a împărțit regatul tău și l-a dat Mezilor și Perșilor.” (Daniel 5, 25-28).
Chiar în noaptea aceea, Belșațar a fost omorât, iar Darius Medul a primit regatul.
VI. Daniel în groapa cu lei.
Cap. 6
Darius Medul la tronul imperiului babilonian și ridicarea lui Daniel în rang înalt la administrarea regatului. Dușmanii lui Daniel vor să-l piardă pe prooroc. Dușmanii își îndeplinesc planul mișelesc și salvarea lui Daniel. Decretul lui Darius Medul.
Satrapii din guvernul lui Darius Medul au făcut complot împotriva lui Daniel, care avea o funcție în stat mai înaltă decât ei.
Aceștia l-au convins pe rege să emită o lege prin care oricărui om i se interzicea pentru 30 de zile să se roage unui alt dumnezeu sau om în afară de rege. Cine nu se supunea acestei legi, trebuia aruncat într-o groapă cu lei.
Daniel a refuzat să îndeplinească această lege care îi întina autentica închinare la Dumnezeul lui Israel și s-a adresat către Domnul în rugăciune. Despre acest lucru, dușmanii lui Daniel au adus imediat la cunoștință regelui. Regele a decis: „Lucrul rămâne hotărât și, după legile Mezilor și Perșilor, nu se poate schimba.” (Daniel 6, 13).
Daniel a fost aruncat în groapa cu lei. În mod miraculos, îngerul Domnului a închis gura leilor, iar în dimineața următoare, regele Darius s-a bucurat găsindu-l pe Daniel întreg și nevătămat. Apoi, au fost dați ca hrană leilor dușmanii lui, care puseră la cale acest complot.
Regele Darius emite un decret în care le cerea supușilor săi să se teamă de Dumnezeul lui Daniel: „Poruncă iese de la mine ca în tot cuprinsul regatului meu să se teamă și să tremure lumea înaintea Dumnezeului lui Daniel, că El este Dumnezeul cel viu, Care rămâne în veci și împărăția Lui nu se va nimici, iar stăpânirea Lui nu va avea sfârșit.” (Daniel 6, 27). Daniel a prosperat în continuare în serviciul guvernamental în regatul lui Darius și în regatul lui Cirus, regele perșilor.
VII. Vedenia lui Daniel cu cele patru fiare
Cap. 7
Vedenia celor patru fiare. Judecata lui Dumnezeu asupra lor și instaurarea Împărăției Fiului Omului. Tâlcuirea vedeniei.
Vedenia a avut loc în „anul dintâi a lui Belșațar” (Daniel 7, 1), a cărui domnie a început aproximativ în anul 553 î. Hr. Daniel a avut un vis în care a văzut patru fiare uriașe și înfricoșătoare, care au apărut pe rând ieșind din mare:
I fiară – leu cu aripi de vultur;
II fiară – urs cu coarne între dinți;
III fiară – leopard cu aripi de pasăre;
IV fiară – Fiara a patra era foarte puternică și avea 10 coarne, iar din mijlocul coarnelor ei a ieșit un corn mic: „acest corn mic avea ochi de om și gură care grăia lucruri mari” (Daniel 7, 8).
Apoi, a apărut Cel Vechi de zile, care și-a ocupat locul. Râu de foc se vărsa din El, o mie de mii îi slujeau. „Judecătorul S-a așezat și cărțile au fost deschise.” (Daniel 7, 10).
Cineva ca Fiul Omului a venit înaintea Celui Vechi de zile „Și Lui I s-a dat stăpânirea, slava și Împărăția și toate popoarele, neamurile și limbile Îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veșnică, stăpânirea care nu va trece, iar Împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată” (Daniel 7, 14).
Daniel tâlcuiește vedenia despre cele patru fiare, care reprezentau patru regi sau patru regate. Din mijlocul celor 10 coarne a celei de-a patra fiare, a ieșit un corn mic, care a devenit puternic și a făcut război cu sfinții, dar puterile cerurilor au lipsit de putere „cornul mic”, care sculându-se dintre celelalte zece (regatr) avea planuri rele, „Iar regatul și stăpânirea se va da poporului sfinților Celui Preaînalt” (Daniel 7, 27).
VIII. Vedenia celor două animale: berbecul și țapul
Cap. 8
Vedenia berbecului și țapului. Tâlcuirea vedeniei.
Obiectul vedeniei descrise în acest capitol este istoria schimbării împărăției medo-persane cu cea grecească a lui Alexandru Macedon și caracterizarea atitudinii celui din urmă referitor la poporul lui Dumnezeu (Israel).
Daniel a avut o vedenie despre un țap (Alexandru Macedon), care s-a luptat cu un berbec (împărații medo-persani) și l-a învins.
Țapul avea un corn mare, care s-a rupt, iar în locul lui au crescut 4 coarne mici.
Arhanghelul Gavriil i-a explicat lui Daniel vedenia aceasta. Berbecul reprezintă regii Mediei și Persiei. Țapul este regele Greciei (Alexandru Macedon), al cărui regat urma să fie împărțit în 4 regate.
Mai târziu, la „sfârșitul stăpânirii lor” (Daniel 8, 23), avea să se ridice un rege semeț și isteț, dar și viclean „și în plină vreme de pace va doborî pe mulți. Și se va ridica împotriva Regelui regilor, dar va fi aruncat la pământ de mână omenească” (Daniel 8, 25).
Încât vedenia se referea la viitorul îndepărtat, Daniel trebuia să o păstreze secretă: „tu însă pecetluiește vedenia că se va întâmpla după multe zile” (Daniel 8, 26).
IX. Rugăciunea lui Daniel și proorocia celor șaptezeci de săptămâni de ani
Cap. 9
Meditațiile proorocului Daniel în primul an al domniei lui Darius Medul (538-537 î. Hr.) referitor la proorocia proorocului Ieremia despre sfârșitul robiei babiloniene. Rugăciunea lui Daniel pentru poporul evreu și pentru Ierusalim. Arătarea Arhanghelului Gavriil. Descoperirea referitoare la cele 70 de săptămâni.
Primul an al domniei lui Darius Medul este de fapt și anul căderii imperiului Babilonian.
Daniel cercetează profeția lui Ieremia referitor la sfârșitul robiei babiloniene. Înțelegând că pustiirea de 70 de ani a Ierusalimului, care fusese proorocită mai înainte, se apropia de sfârșit.
Daniel s-a rugat lui Dumnezeu, mărturisindu-i păcatele sale, precum și păcatele întregului Israel.
În timpul rugăciunii, i s-a arătat lui Daniel, Arhanghelul Gavriil, care îi vestește că vedenia referitor la cele 70 de săptămâni, este o perioadă necesară pentru încetarea fărădelegii și a păcatului, ispășirea nelegiuirii și biruința dreptății.
Apoi, va veni Mesia Izbăvitorul la sfârșitul celei de-a 69-a săptămâni și „Cel-Uns va pieri fără să se găsească vreo vină în El” (Daniel 9, 26).
În final, Ierusalimul și Templul vor fi distruse „prin potopul mâniei lui Dumnezeu” (Daniel 9, 26).
X. Continuarea vedeniilor
Cap. 10
Vedeniile lui Daniel în anul al treilea al domniei lui Cirus, regele perșilor. Cum s-a simțit Daniel înainte de a avea vedenia. Vedenia, împrejurările și starea proorocului și a însoțitorilor săi. Vedenia propriu-zisă.
Era al treilea an al domniei lui Cirus cel Mare, regele perșilor, adică anul 536 î. Hr., nu mult după întoarcerea iudeilor în Ierusalim.
După un post de 3 săptămâni, Daniel stătea pe malul râului Tigru. Acolo i s-a arătat un înger, care i-a spus că i-a venit în ajutor, deoarece îngerul păzitor al Persiei îi stătea împotrivă.
Arhanghelul Mihail i-a spus: „Am venit să-ți fac cunoscut ce se va întâmpla cu poporul tău la sfârșitul zilelor…” (Daniel 10, 14).
Această vedenie vorbește despre dinastia persană și despre o viitoare luptă cu Grecia. Apoi, Daniel vede pe Cel ce avea înfățișarea Fiului Omului și El i-a zis: „Știi tu oare, pentru ce am venit la tine? Acum mă voi întoarce să fac război cu îngerul păzitor al Persiei și, când Eu mă voi duce, iată că îngerul păzitor al Greciei va veni” (Daniel 10, 20).
XI. Proorocie despre regii Persiei, Egiptului și Siriei
Cap. 11
O scurtă caracteristică a Imperiului Persan. Regatul Greco-Macedonean și divizarea lui. Lupta pentru putere, nordul și sudul.
Se vor ridica 4 regi în Persia. Unul dintre ei foarte puternic prin bogățiile sale. Acesta din urmă va ridica pe toți împotriva Greciei.
Dar și aici urma să se ridice un rege puternic, care avea să domnească cu mare putere, dar ajungând la culmea puterii, regatul lui s-a prăbușit și s-a împărțit în patru, succesorii fiind din alt neam, nu dintru al său.
Se formează două linii lungi de regi rivali – regele sudului și regele nordului. În lupta pentru putere, aveau să învingă când unul, când altul. Se mințeau reciproc acești regi, stând la aceiași masă, apoi războiul avea să izbucnească din nou.
Lăcașul sfânt și cetatea Ierusalimului erau să fie profanate de către oștile acestor regi. „Și oștile trimise de el vor sta și vor pângări locașul sfânt și cetatea…” (Daniel 11, 31).
Regele nordului avea să vorbească lucruri urâte împotriva Dumnezeului dumnezeilor. Apoi, la „timpul sfârșitului”, regele sudului începe iarăși război cu regele nordului, acesta din urmă, cotropind multe țări (Egiptul, etc.).
Primind niște vești rele de la răsărit și de la nord, el vine cu mare furie și-și așază tabăra între mare și „Muntele cel Sfânt și strălucit, apoi va veni sfârșitul lui și nimeni nu-i va veni în ajutor” (Daniel 11, 45).
Toți regii pomeniți în acest capitol sunt persoane reale istorice, de exemplu, Antioh Epifan – regele nordului, care moare nu departe de Ierusalim, secerat de o boală grea.
XII. Vedenie despre învierea morților și despre antihrist
Cap. 12
Proorocie despre sfârșitul lumii. Încheierea cărții.
Arhanghelul Mihail este prezent în acest capitol stând întru susținerea fiilor lui Israel.
Atunci va fi „un timp de strâmtorare” fără precedent în istoria omenirii, dar cei ce se vor găsi scriși în carte vor scăpa. Mulți se vor scula din țărână la viața veșnică, iar cei drepți și înțelepți vor străluci ca cerul. Ei îi vor aduce pe mulți la dreptate și adevăr.
Daniel trebuia să sigileze cartea „până la timpul sfârșitului”.
Îngerul a menționat perioada de timp care avea să fie până la sfârșitul acestor lucruri înfricoșătoare și a spus că numai drepții și înțelepții vor înțelege și vor fi fericiți.
În cele din urmă, îngerul i-a făcut lui Daniel promisiunea încurajatoare că și el se va odihni și apoi se va ridica pentru a-și primi răsplata.
„Și tu mergi spre sfârșitul tău și te odihnește și te vei scula, ca să primești moștenirea ta în vremea cea de apoi!” (Daniel 12, 13).
Rezumat
Vedeniile lui Daniel sunt interesante și cercetarea lor ne întărește credința.
Să ne referim mai întâi la cele 4 vedenii despre puterile mondiale:
- Vedenia despre chipul înfricoșător, al cărui cap de aur reprezintă dinastia regilor babilonieni, începând cu Nabucodonosor, după care s-au ridicat alți trei – trei regate, reprezentate de celelalte părți ale chipului. Acestea sunt regatele sfărâmate de „Piatra” care a devenit un regat care nu va fi nimicit niciodată – Regatul lui Dumnezeu.
- Vedenia despre 4 fiare, care reprezentau 4 regi sau 4 regate: Macedonean, Sirian, Trac și Egiptean.
- Vedenia despre berbec (Imperiul Medo-Persan) și Țap (Imperiul Macedonean) și cornul mic (Antioh Epifan).
- Vedenia despre regele sudului și regele nordului, care descrie cu exactitate lupta dintre ramura egipteană și cea greacă după moartea lui Alexandru Macedon în anul 323 î. Hr.
Cât de mângâietoare este asigurarea pe care o dă profeția, că în acel timp de strâmtorare, cum n-a mai fost de când există lumea, se va ridica însăși Arhanghelul Mihail, ca să încheie cu popoarele rele și va aduce pacea peste omenire.
Urmează profeția lui Daniel despre cele șaptezeci de săptămâni. După 69 de săptămâni urma să apară „Mesia Izbăvitorul”.
De remarcat că după 483 de ani de la decretul lui Artaxerxe, de restabilire a Ierusalimului, emis de rege în al douăzecilea an al domniei sale și executat de Neemia, Domnul Iisus Hristos s-a botezat în Iordan. Daniel prezice și pustiirea Ierusalimului în anul 70 d. Hr.
În visul lui Nabucodonosor despre copacul doborât, se menționează că regele care se lăuda cu realizările sale și își punea încrederea în propria putere, a fost umilit de Dumnezeu. El a fost nevoit să trăiască ca animalele câmpului până nu a recunoscut că „Cel Preaînalt stăpânește și peste oameni și peste oștirea cerească…” (Daniel 4, 32).
Speranța Regatului lui Dumnezeu este pusă în evidență în întreaga carte a proorocului Daniel.
Dumnezeu este prezentat ca stăpânul suprem a tot și a toate. El așază un Regat care nu va mai fi distrus niciodată și care va zdrobi celelalte regate: „Iar în vremea acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica un regat veşnic care nu va fi nimicit niciodată şi care nu va fi trecut la alt popor; El va sfărâma şi va nimici toate aceste regate şi singur El va rămâne în veci.” (Daniel 2, 44).
Chiar și regii păgâni, Nabucodonosor și Darius au recunoscut măreția, puterea și supremația lui Dumnezeu: „Răspuns-a Nabucodonosor şi a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, Care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe servii Săi, care îşi puseseră nădejdea în El şi care au călcat porunca regelui şi şi-au dat trupurile lor ca să nu slujească şi să nu se închine altor dumnezei decât Dumnezeului lor.” (Daniel 3, 28); „Regele Darius a scris la toate popoarele, neamurile şi limbile care locuiesc peste tot pământul: „Pacea voastră să sporească! Poruncă iese de la mine ca în tot cuprinsul regatului meu să se teamă şi să tremure lumea înaintea Dumnezeului lui Daniel, că El este Dumnezeul cel viu, Care rămâne în veci şi împărăţia lui nu se va nimici, iar stăpânirea Lui nu va avea sfârşit.” (Daniel 6, 26-27).
Dumnezeu este înălțat și slăvit ca „Cel Vechi de zile”, care judecă și care Îi dă pe vecie „Fiului Omului” stăpânire peste Noul Regat, pentru ca toate popoarele și toți oamenii să-i slujească pururea.
„Sfinții Celui Preaînalt” vor face parte din Regat, împreună cu Domnul Iisus Hristos, „Fiul Omului”: „Am privit în vedenia de noapte, şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a înaintat până la Cel vechi de zile, şi a fost dus în faţa Lui. Şi Lui I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.” (Daniel 7, 13-14); „Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă.” (Matei 24, 30).
Arhanghelul Mihail își exercită puterea regală pentru a pune capăt tuturor regatelor acestei lumi vechi, zdrobindu-le: „Şi în vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod care ocroteşte pe fiii poporului tău, şi va fi vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt popoarele şi până în vremea de acum. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit şi anume oricine va fi găsit scris în carte.” (Daniel 12, 1).
Înțelegerea acestor profeții ar trebui să îndemne credincioșii să fie plini de nădejde și să cerceteze mai des Sfânta Scriptură, pentru a găsi și a înțelege adevărul referitor la Regatul lui Dumnezeu, care ni se descoperă și prin intermediul Cărții proorocului Daniel.
