Stimați vizitatori și cititori ai site-ului și paginii de facebook a Catedralei „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din mun. Chișinău!
Vă informăm cu drag despre lansarea online a cărții „Trepte de pătrundere în esența Sfintei Scripturi” a protoiereului Ioan Plămădeală în colaborare cu clericii bisericii sus-menționate.
În cele ce urmează, vă prezentăm cea de-a șaptesprezecea carte a Vechiului Testament: Cartea Esterei.
Cartea Esterei
Introducere
Cartea Esterei este o relatare istorică despre regele Artaxerxe al Persiei, a cărui soție neascultătoare, Vasti, a fost înlocuită cu o femeie din Iuda, Estera. Ea era verișoara lui Mardoheu, un iudeu care slujea la curtea regelui și era unul din robii luați de Nabucodonosor din Ierusalim.
Aman, omul cel mai de încredere al lui Artaxerxe a pus la cale nimicirea lui Mardoheu și a tuturor iudeilor, dar a fost el însuși spânzurat de stâlpul pe care îl ridicase chiar el pentru Mardoheu.
După moartea lui Aman, Mardoheu a fost avansat la rang înalt și a ocupat locul lui Aman, iar iudeii au fost eliberați.
Autorul cărții: Mardoheu; Locul scrierii: Suza, Babilon; Data scrierii: aproximativ anul 475 î. Hr. Perioada la care se referă: 493-475 î. Hr.
Cartea Estera s-a păstrat în două versiuni: cea ebraică – lacunară, mai mult laică, unde numele lui Dumnezeu e absent (probabil a fost omis intenționat) și versiunea greacă, care conține ”adaosuri” cu implicații religioase.
La Evrei, cartea nu face parte din canonul biblic și se citește facultativ la sărbătoarea Purimului – sărbătoare laică, care se petrece cu multă mâncare și băutură.
Septuaginta o are printre cărțile canonice (ultima din seria celor canonice). Romano-catolicii au catalogat-o drept deuterocanonică (canonică de mâna-a-doua sau bună de citit), iar protestanții o taxează ca ”apocrifă” (nerecunoscută).
I. Regina Vasti înlăturată. Estera regină
Cap. 1 – 2
Visul lui Mardoheu. Vasti alungată de Artaxerxe. Estera devine regină
Mardoheu a avut un vis în care i s-a prevestit marea primejdie care avea să se abată asupra iudeilor din Babilon. Ei urmau să fie nimiciți în urma complotului pus la cale de către Aman, dregătorul principal al regelui Artaxerxe.
Dar Dumnezeu nu a permis această mare nelegiuire și iudeii au fost salvați, iar dușmanii lor au fost pedepsiți. Conținutul acestei cărți se referă, în deosebi, la aceste evenimente.
În al treilea an al domniei sale, regele Artaxerxe a dat un mare ospăț, la care au fost invitați demnitarii din imperiul său, arătându-le timp de o sută optzeci de zile bogățiile și măreția regatului său. Apoi, a dat un mare ospăț pentru tot poporul din Suza, reședința regală, care a ținut șapte zile.
În acest timp, regina Vasti a dat și ea un ospăț pentru femei. Regele s-a lăudat cu bogățiile și slava sa și, înveselit de vin, a chemat-o pe Vasti să vină pentru a-și arăta frumusețea în fața poporului și a dregătorilor. Regina a refuzat cu încăpățânare și nu a îndeplinit porunca regelui.
La sfatul demnitarilor de la curte, care i-au spus regelui că din cauza acestui exemplu rău și-ar putea pierde autoritatea sa regală în tot imperiul, regele Artaxerxe a înlăturat-o pe Vasti din poziția de regină.
Apoi, a emis dispoziții speciale pentru toate provinciile imperiului prin care se cerea ca toate soțiile să dea onoare soților lor și „fiecare bărbat să fie stăpân în casa sa” (Estera 1, 22).
Mai târziu, regele a numit niște reprezentanți care să caute cele mai frumoase fete din cele o sută douăzeci și șapte de provincii ale imperiului și să le aducă la Suza, capitala imperiului. Aici, ele aveau să treacă un tratament de frumusețe, după care trebuiau să fie prezentate regelui.
Printre fetele alese s-a aflat și Estera, o fată orfană din Iuda, „mândră la înfăţişare şi frumoasă la chip” (Estera 2, 7), care fussese crescută de vărul său Mardoheu, un demnitar de la curtea regelui.
Numele evreiesc al Esterei era Hadasa, ceea ce înseamnă „mirt”.
Hegai, mai marele supraveghetor peste „haremul” regelui, i-a plăcut de Estera și i-a acordat atenție specială, manifestând față de ea bunăvoința sa.
Nimeni nu cunoștea că Estera era din Iuda, pentru că Mardoheu i-a poruncit să nu spună cuiva acest lucru, ci să-l țină în taină.
Fetele au fost aduse la rege pe rând. A venit și rândul Esterei să fie prezentată regelui. După vizita sa la rege „Estera a fost luată la regele Artaxerxe şi dusă în casa lui domnească…” (Estera 2, 16). „Şi a iubit regele pe Estera mai mult decât pe toate femeile, şi ea a dobândit bunăvoinţa lui… şi el a pus coroana domnească pe capul ei şi a făcut-o regină în locul Vastei” (Estera 2, 17). Apoi, regele a dat un ospăț pentru a sărbători încoronarea Esterei.
La scurt timp după aceste evenimente, Mardoheu a aflat despre un complot prin care se organiza asasinarea regelui. Astfel, el i-a spus Esterei să-i transmită regelui acest lucru „în numele lui Mardoheu” (Estera 2, 22).
Complotul a fost descoperit, vinovații au fost spânzurați și fapta „a fost scrisă în cartea amintirilor zilnice ale regelui” (Estera 2, 23).
II. Complotul lui Aman
Cap. 3 – 5
Uneltirile lui Aman. Pocăința și Postul iudeilor. Estera la rege. Aman pune la cale moartea lui Mardoheu
Regele Artaxerxe a ridicat pe Aman la rangul cel mai înalt (rang echivalent cu postul de prim-ministru) comparativ cu toți ceilalți dregători ai imperiului. Le-a ordonat tuturor slujitorilor săi de la poarta palatului regal să se plece acestuia.
Printre ei se afla și Mardoheu, care a refuzat să se închine lui Aman. Slujitorii regelui au descoperit că Mardoheu era iudeu (iudeii evitau să practice astfel de închinări în fața mai marilor, ca nu cumva gestul să aibă și o conotație religioasă). Aman s-a umplut de mânie și, aflând că Mardoheu era din Iuda, i-a venit gândul cel rău de a se izbăvi de Mardoheu și de toți iudeii.
Au fost aruncați sorți (pur se traduce ca „sorți”, de aici vine denumirea sărbătorii „Purim”, în amintirea acestor evenime din istoria poporului evreu) ca să se stabilească ziua pentru nimicirea iudeilor.
Profitând de trecerea sa în fața regelui, Aman i-a acuzat pe iudei precum că ei acționează împotriva legilor regale și nu se supun lor. El a cerut să fie emis un ordin în scris de nimicire a iudeilor. Aman a oferit zece mii de talanți de argint pentru finanțarea masacrului.
Regele a acceptat propunerea lui Aman. Astfel, în tot imperiul au fost trimise ordine scrise și sigilate cu inelul regelui, care anunțau că 13 Adar (luna a douăsprezecea a anului iudaic) era ziua fixată pentru nimicirea iudeilor.
Auzind de această lege, Mardoheu și toți iudeii au căzut în mare jale, s-au îmbrăcat în sac și cenușă (formă de manifestare a stării de doliu sau tânguire). „Era tânguire mare printre Iudei, post, plângere şi bocet” (Estera 4, 3). Mardoheu a anunțat-o pe Estera despre situația critică în care s-au pomenit iudeii. La început, Estera a ezitat să intervină, deoarece persoana care se prezenta înaintea regelui fără invitație, risca să fie pedepsită chiar cu moartea.
Mardoheu și-a pus toată nădejdea și credința în puterea și dreptatea lui Dumnezeu. El i-a transmis Esterei că dacă nu o să-i ajute, avea și ea să moară, conform legii de exterminare a iudeilor, iar „izbăvirea și eliberarea vor veni pentru Iudei din altă parte… Şi cine ştie dacă tu n-ai ajuns la vrednicia de regină tocmai pentru vremile acestea?” (Estera 4, 14).
Conștientizând gravitatea problemei, Estera a fost de acord ca să-și riște viața și toți iudeii din Suza, împreună cu ea, au postit trei zile.
După cele trei zile de rugăciune și post, Estera s-a îmbrăcat în cele mai frumoase haine de regină și s-a prezentat înaintea regelui. Ea a câștigat milă înaintea regelui și el i-a întins sceptrul de aur, cruțându-i viața și întrebând-o ce dorește. Estera l-a invitat atunci pe rege și pe Aman la un ospăț.
În timpul ospățului, regele a întrebat-o din nou care-i este cererea și ea va fi „îndeplinită chiar și până la jumătate din regatul meu!” (Estera 5, 6).
Estera i-a spus atunci regelui că dorința ei era ca el și cu Aman să vină a doua zi la un alt ospăț „și eu voi da răspuns după porunca regelui” (Estera 5, 8).
Aman a ieșit foarte bucuros pentru că a fost invitat de regină la ospăț. Dar la poarta palatului l-a văzut pe Mardoheu care nici de această dată nu i-a acordat onorul cuvenit. Aman s-a umplut de mânie.
Soția sa și prietenii săi l-au sfătuit pe Aman să ridice un stâlp de cincizeci de coți (22,3 m) și să ceară un ordin de la rege pentru a-l spânzura pe Mardoheu de acest stâlp. Aman a dat poruncă ca stâlpul să fie înălțat imediat.
III. Rolurile se schimbă
Cap. 6 – 7
Mardoheu în mare cinste. Aman spânzurat
În noaptea aceea regele nu a putut să doarmă. El a cerut să i se aducă cartea însemnărilor zilnice și să i se citească din ea. Astfel, el și-a amintit că Mardoheu, care i-a salvat viața, descoperind complotul celor doi eunuci care uneltiseră să-l omoare pe rege, nu fusese răsplătit. El a întrebat: „Ce cinste şi răsplată s-a dat lui Mardoheu pentru aceasta? Iar oamenii regelui, care-i slujeau, au zis: Nu i s-a făcut nimic” (Estera 6, 3).
Atunci regele a întrebat cine era în curte. Era Aman, care venise să-i ceară regelui permisiunea pentru uciderea lui Mardoheu. Când Aman a intrat la rege, acesta l-a întrebat cum trebuia să fie răsplătit omul care s-a învrednicit de cinstea regelui. Crezând că era vorba despre el, Aman a spus că așa un om trebuie să fie onorat cu mare cinste. Atunci regele i-a poruncit „Bine ai zis!… fă aşa iudeului Mardoheu, care şade la poarta regelui” (Estera 6, 10).
Aman nu a avut de ales. L-a îmbrăcat pe Mardoheu cu haine regale, l-a așezat pe calul regelui și l-a plimbat prin piața cetății, strigând înaintea lui: „Aşa se face omului, pe care regele vrea să-l cinstească!” (Estera 6, 11).
Apoi Mardoheu s-a dus din nou la poarta regelui, iar Aman, umilit și întristat, a plecat acasă și a povestit soției și prietenilor toate cele întâmplate cu el. Soția și prietenii nu i-au putut oferi vreo mângâiere, ci i-au zis: „tu nu vei putea face nimic împotriva lui, ci vei cădea sigur înaintea lui, căci cu el este Dumnezeul cel viu” (Estera 6, 13).
Aman era condamnat! În timpul acestei discuții, au venit slujitorii regelui și i-au zis lui Aman să se grăbească la ospățul pregătit de Estera.
„În ziua aceea regele cu Aman au venit să prânzească la regina Estera” (Estera 7, 1). În timpul ospățului, regele a întrebat-o din nou pe Estera, care este cererea ei. Ea a spus că ea și poporul ei vor fi nimiciți.
Regele a întrebat cine îndrăznește să facă așa o ticăloșie. Estera a zis: „Asupritorul și vrăjmaşul este răutăciosul Aman!” (Estera 7, 6). Regele furios s-a dus să se plimbe prin grădină.
Rămas singur cu regina, Aman a căzut în genunchi în fața ei, implorând-o să-i cruțe viața. Regele s-a întors și, văzându-l pe Aman pe divanul reginei, s-a înfuriat și mai tare (regele a crezut că Aman a avut îndrăzneală de a face curte reginei. Pentru acele timpuri aceasta era o crimă de stat, o lezare a majestății regale). El a ordonat imediat ca Aman să fie atârnat pe stâlpul pe care el însuși îl pregătise pentru Mardoheu.
IV. Iudeii sunt eliberați
Cap. 8 – 10
Răzbunarea iudeilor. Iudeii rânduiesc sărbătoare. Lauda lui Mardoheu.
Regele Artaxerxe i-a dat Esterei casa și toată averea lui Aman. Estera i-a dezvăluit regelui că Mardoheu este ruda ei. Mardoheu a fost chemat la rege și a fost avansat în funcția pe care o ocupase Aman, oferindu-i-se inelul regal cu sigiliu, luat de la Aman.
Estera și-a riscat din nou viața, înfățișându-se din nou înaintea regelui, pentru a-i cere anularea decretului care prevedea nimicirea iudeilor.
Regele i-a spus Esterei și lui Mardoheu să scrie un nou decret „căci scrisoarea scrisă în numele regelui şi întărită cu inelul regelui nu se poate schimba” (Estera 8, 8).
Acest nou decret a fost trimis în toate provinciile imperiului, la fel ca și cel anterior, care prevedea nimicirea iudeilor.
De data aceasta, decretul nou, le dădea iudeilor dreptul ca, în ziua în care intra în vigoare legea lui Aman (13 Adar), „să se adune ca să-şi apere viaţa lor, să bată, să ucidă şi să piardă pe toţi… care ar vrea să-i atace, cu femeile şi cu copiii lor, iar averea lor să o jefuiască” (Estera 8, 11).
Curierii călare pe cai buni din hergheliile regelui, au plecat repede cu acest decret ca să-l aducă la cunoștință în toate provinciile imperiului. Porunca a fost vestită și în cetatea Suza. „La Iudei a fost atunci lumină în case, bucurie, veselie şi mare prăznuire” (Estera 8, 16).
Când a sosit ziua fixată, 13 Adar, nimeni nu s-a putut opune iudeilor, care erau susținuți de căpeteniile și dregătorii din provincii, de frica lui Mardoheu care avea mare putere în imperiu. „Atunci au stârpit Iudeii pe toți dușmanii lor…” (Estera 9, 5).
La cererea Esterei, regele a permis iudeilor din Suza să continue lupta și în ziua de 14 Adar. În tot imperiul au fost omorâți în total șaptezeci și cinci de mii de dușmani ai iudeilor. Alți opt sute zece au fost omorâți în cetatea Suza. Printre aceștia s-au numărat și cei zece fii ai lui Aman, care au fost omorâți în prima zi și au fost spânzurați de stâlp a doua zi. Nu s-a luat nici o pradă, deoarece iudeii n-au întins mâna la jaf.
Ziua de 15 Adar a fost una de odihnă, de ospăț și de bucurie.
Apoi, Mardoheu a dat instrucțiuni în scris „ca să sărbătorească acele zile bune în fiecare an, în ziua de paisprezece şi de cincisprezece ale lunii Adar” (Estera 9, 21).
Deci, iudeii trebuiau să țină sărbătoarea Purim, de la pur – adică „sorți”, căci vrăjmașii iudeilor „se gândise să-i ucidă şi aruncase Pur, adică sorți, pentru pierderea lor” (Estera 9, 24).
Mardoheu a fost înălțat în regat, devenind al doilea după regele Artaxerxe. El s-a folosit de această poziție, lucrând pentru binele poporului său și a vorbit în folosul neamului lui.
Mardoheau a zis: „De la Dumnezeu a fost aceasta… A izbăvit Dumnezeu pe poporul Său și ne-a izbăvit Domnul din toate relele … Așa a rânduit Dumnezeu doi sorți: unul pentru poporul lui Dumnezeu, iar celălalt pentru neamuri (dușmani) … și a dat dreptate moștenirii Sale. Aceste zile ale lunii lui Adar, adică a paisprezecea și a cincisprezecea ale acestei luni, se vor prăznui veșnic…” (Estera 10, 3).
Rezumat la Cartea Esterei
Cartea Esterei ne oferă exemple minunate de credință față de Dumnezeu și de dragoste față de poporul său.
Mardoheu și Estera nu au fost niște personaje inventate de cineva din poveste, rodul imaginației unui povestitor, ci slujitori reali ai lui Dumnezeu și ai poporului, care și-au pus toată încrederea în Dumnezeu.
Cu toate că au trăit într-o țară străină, sub conducerea autorităților, ei s-au folosit de orice mijloc legal pentru a apăra credința și interesele poporului lui Dumnezeu.
Creștinii din toate timpurile au putut și pot urma exemplul lor în apărarea credinței și aducerea „Veștii bune”, căci: „este cu dreptate să gândesc astfel despre voi toţi; căci vă port în inima mea, şi în lanţurile mele, şi în apărarea şi în întărirea Evangheliei, fiindcă voi toţi sunteţi părtaşi la acelaşi har cu mine” (Filipeni 1, 7).
În calitate de creștini, în zilele de astăzi, n-ar trebui să credem că situația noastră este mult prea diferită de cea a lui Mardoheu, Estera și iudeii de atunci. Și noi trăim într-o lume unde atacurile asupra Sfintei Biserici a lui Hristos sunt foarte frecvente.
„Prietenii” Bisericii, ai credinței noastre ortodoxe se folosesc de orice moment ca să mai toarne murdărie, să calomnieze și să batjocorească Sfânta Biserică și pe slujitorii ei.
De aceea, personajele pozitive ale cărții ne îndeamnă și pe noi, cei de astăzi, să fim vigilenți și dârji întru apărarea credinței noastre strămoșești.
