A unsprezecea carte a Vechiului Testament: Cartea a treia a Regilor

Stimați vizitatori și cititori ai site-ului și paginii de facebook a Catedralei „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din mun. Chișinău!

Vă informăm cu drag despre lansarea online a cărții „Trepte de pătrundere în esența Sfintei Scripturi” a protoiereului Ioan Plămădeală în colaborare cu clericii bisericii sus-menționate.

În cele ce urmează, vă prezentăm cea de-a unsprezecea carte a Vechiului Testament: Cartea a treia a Regilor.

Cartea A TREIA A REGILOR

Introducere

Această carte face parte din șirul cărților istorice. Continuă istoria poporului lui Israel sub domnia lui Solomon (fiul lui David). Înfățișează dezbinarea țării în două regate independente: Israel și Iuda, și prezintă domnia regilor care urmează după Solomon la conducerea celor două regate. Cartea se termină cu domniile lui Iosafat – în regatul Iuda și Ahazia – în regatul Israel.

Cartea a fost scrisă, probabil, în timpul robiei babiloniene, pentru că în ea nu este nici o amintire de data eliberării, atât de importantă pentru popor.

Timpul aproximativ al scrierii cărții este înainte de anul 537 î. Hr. Presupusul autor este proorocul Ieremia.

I. Solomon devine rege

Cap. 1 – 2

Solomon. Moartea lui David

David a ajuns la adânci bătrânețe, fiind bolnav și neputincios. Adonia, cel de-al patrulea fiu al regelui, care după moartea lui Amnon și Abesalom era cel mai influent la curte, a râvnit la tronul regal, fiind ajutat de Ioab, comandantul armatei și de preotul Abiatar. Ei au pus la cale un complot, ca Adonia să fie uns rege peste Israel de către Abiatar.

Proorocul Natan a vorbit cu Batșeba, înștiințând-o despre planurile lui Adonia, care la rândul ei îi spune lui David despre acest lucru. Ea îi amintește regelui că el deja îl desemnase pe Solomon să fie rege după moartea lui.

Călare pe catârul regelui, Solomon a mers în Ghihon, unde preotul Țadoc, care îi rămase fidel lui David, l-a uns rege pe Solomon chiar în ziua în care complotiștii sărbătoreau urcarea pe tron a lui Adonia. Atunci, cei chemați cu Adonia s-au înspăimântat și au plecat pe la casele lor. Solomon l-a iertat pe Adonia și i-a cruțat viața.

Apropiindu-se vremea lui David ca să moară, acesta i-a lăsat lui Solomon un testament: să umble pe căile Domnului, să păzească poruncile și legile Lui. Să fie tare și să fie bărbat.

I-a mai spus că Ioab trebuie să fie pedepsit pentru sângele vărsat ale celor două căpetenii ale armatelor lui Israel și Iuda – Abner și Amasa. Mai era o rugăminte, ca să nu uite de Șemei din Bahurim, care îl blestemase și aruncase cu pietre în David.

David a murit după domnia sa de patruzeci de ani. A fost îngropat „în cetatea lui David” (III Regi 2, 10).

Adonia cere de la Batșeba mijlocirea înaintea noului rege pentru a lua în căsătorie pe Abișag Sunamiteanca (îngrijitoarea lui David). Astfel, Adonia putea avea pretenții la tron. Solomon a descoperit vicleșugul și poruncește uciderea lui Adonia. Astfel în loc de soție, el primește moartea.

Preotul Abiatar este demis din funcția sa de preot și trimis în exil la moșia sa, la Anatot. Acest lucru s-a întâmplat din cauza că Abiatar l-a susținut pe Adonia când acesta se proclamase rege.

Ioab s-a înfricoșat și a fugit la cortul Domnului, apucând jertfelnicul. Dar și aici, Benaia îl găsește și îl omoară. Benaia este pus în locul lui Ioab la cârma armatei. Șimei e lăsat să trăiască în Ierusalim, dar cu interdicția de a părăsi cetatea. Șimei, însă, a plecat la Gat, unde fugise doi robi de-ai săi, ca să-i întoarcă înapoi. Despre acest lucru a aflat Solomon și astfel Șimei a fost ucis.

II. Solomon domnește cu înțelepciune

Cap. 3 – 4

Căsătoria lui Solomon. Înțelepciunea lui. Dregătorii lui Solomon. Slava lui

 

Regatul se întărea sub cârmuirea lui Solomon. El o ia de soție pe fiica lui Faraon, regele Egiptului (căsătorie strategică).

Domnul S-a arătat lui Solomon în vis și i-a propus să ceară ce dorește: „Cere ce vrei să-ți dau!” (III Regi 3, 5).

Solomon, fiind tânăr și pus să domnească peste un popor mare și îndărătnic, cere înțelepciune: „Dăruieşte-i dar robului Tău minte pricepută, ca să asculte şi să judece poporul Tău şi să deosebească ce este bine şi ce este rău…” (III Regi 3, 9).

 Întrucât nu ceruse nici viață lungă, nici bogății, Dumnezeu a promis că îi va da nu numai o minte înțeleaptă, ci și bogății și glorie, viață lungă și biruință asupra dușmanilor.

Solomon și-a arătat înțelepciunea încă de la începutul domniei sale, când în fața lui s-au prezentat două femei care pretindeau că erau mama aceluiași copil. Solomon a poruncit oamenilor săi „să taie copilul în două” și să-i dea fiecărei femei câte o jumătate (III Regi 3, 25).

 Atunci, mama adevărată a cerut să fie cruțată viața copilului, spunând să-i fie dat celeilalte femei, care susținea că acel copil să fie tăiat.

Astfel, a găsit Solomon adevărata mamă și i-a dat ei copilul. Datorită înțelepciunii pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Solomon, regatul prospera, iar poporul era fericit și în siguranță. Solomon a devenit rege peste tot Israelul.

Urmează numele căpeteniilor, pe care le avea Solomon la conducerea regatului, fiecare cu funcția ce o ocupa.

Se descriu apoi hotarele regatului la acel timp, bogățiile deținute de rege. Tot aici, se vorbește despre înțelepciunea regelui Solomon, cum nu a mai avut nimeni până la el și nu va mai avea nimeni nici după el, așa cum îi făgăduise Dumnezeu. Solomon a spus trei mii de pilde și o mie cinci cântări. A studiat și a vorbit despre flora și fauna ținutului. Veneau la el popoare și soli de la regii altor popoare pentru ca să asculte vorbele înțelepte ale acestuia.

Pe lângă toate lucrurile frumoase din împărăția lui Solomon au existat și părți negative, spre exemplu taxele și impozitele exagerate, care mai apoi au dus la divizarea regatului.

III. Templul lui Solomon

Cap. 5 – 11

Pregătiri pentru zidirea templului. Solomon zidește Templul Domnului. Facerea casei regale și a vaselor sfinte. Sfințirea Templului lui Solomon. Dumnezeu se arată lui Solomon a doua oară. Regina din Saba vine la Solomon. Moartea lui Solomon

 

Hiram, regele Tirului, un fost bun prieten al regelui David, trimite oamenii săi la împăratul Solomon, după ce a aflat că Solomon a fost uns rege. Solomon, de asemenea, a trimis oamenii săi la Hiram să-i transmită că tatăl său, David, nu a putut să construiască Casa Domnului din cauza războaielor duse cu popoarele din împrejurimi.

L-a înștiințat, că deoarece situația în țară era prielnică și pașnică, va zidi el, regele Solomon, Templul pe care l-a promis Domnului încă regele David.           Solomon îl roagă pe Hiram să-i dea lemn de construcție (cedru și chiparos).     Acesta s-a învoit, cu condiția că va primi în schimb pâine pentru a-și hrăni poporul. Schimbul s-a înfăptuit cu succes. Un număr impunător de salahori (70.000) și tăietori de piatră (80.000) au fost pregătiți pentru a putea începe construcția Templului.

Peste trei mii de supraveghetori urmăreau și monitorizau mersul construcției. Lemnul și piatra necesară ridicării Templului au fost pregătite timp de trei ani.

Munca fizică era executată de poporul Canaanului, iar israeliții erau cei care supravegheau mersul și realizarea construcției.

 „Iar în anul patru sute optzeci, după ieşirea fiilor lui Israel din Egipt, în al patrulea an al domniei lui Solomon peste Israel, în luna Zif, care este a doua lună a anului, a început el să zidească templul Domnului” (III Regi 6, 1).

Totodată,  s-a descris amănunțit dimensiunile construcției: lungimea – 60 de coți; lățimea – 20 de coți; înălțimea – 30 de coți (1 cot = 0, 45 m).

Pe locul unde s-a construit Templul nu s-au folosit nici topoare, nici alte unelte din fier, întrucât toate pietrele au fost cioplite și șlefuite mai înainte în carieră, apoi, au fost aduse doar ca să fie asamblate.

Toți pereții interiori ai templului au fost acoperiți mai întâi cu lemn de cedru, iar pardoseala cu lemn de chiparos, după care totul a fost acoperit cu un strat de aur.

Au mai fost făcuți doi heruvimi din măslin sălbatic, de 10 coți înălțime (4,5 m), care au fost așezați în Sfânta Sfintelor. Pe pereți au fost gravați heruvimi, dar și palmieri și flori.

 „Iar în anul al unsprezecelea, în luna Bul, care este luna a opta, a terminat el templul… aşa că l-a zidit în şapte ani” (III Regi 6, 33).

Palatul regal a fost construit în treisprezece ani. Dimensiunile palatului le-au întrecut pe cele ale Templului: lungimea – 100 de coți; lățimea – 50 de coți; înălțimea – 30 de coți. Materialele de construcție au fost lemn de cedru și chiparos din Liban. Pentru Templu s-au mai făcut și coloane din aramă.

Apoi, s-a mai făcut un atribut deosebit pentru Templu: marea de aramă (un bazin în curtea templului), în formă de cupă (ca un nufăr în floare), care avea la bază 12 boi de aramă. Această construcție avea destinația de scăldătoare pentru preoți.

Pentru curățirea jertfelor au fost făcute zece vase (spălătoare). Aceste vase și alte atribute pentru Templu și Casa regală au fost făcute de către meșterul Hiram din Tir – arămar de profesie ca și tatăl său. Toate lucrurile pe care le-a făcut Hiram pentru Templu erau de aramă șlefuită. Din aur au fost făcute jertfelnicul și masa pâinilor punerii înainte. Au mai fost făcute sfeșnice din aur, vase mari (ligheane), cuțite, cupe, linguri din aur curat, ș.a.

Solomon a dat la Templu tot aurul și argintul adunat de împăratul David în timpul domniei sale.

Solomon a adunat la Ierusalim pe bătrânii poporului, pe căpeteniile semințiilor și pe toți capii de familii ai fiilor lui Israel, în luna Etanim (a șaptea a anului).

După ce s-au adunat toți, preoții au ridicat Chivotul Domnului și Cortul și împreună cu leviții le-au adus la Templu. Chivotul a fost pus în Sfânta Sfintelor sub aripile heruvimilor.

„Când preoţii au ieşit din locaşul sfânt, un nor a umplut templul Domnului. Şi n-au putut preoţii să stea la slujbă…” (III Regi 8, 10-11).

 Solomon binecuvintează adunarea fiilor lui Israel. Apoi binecuvintează, laudă și mulțumește lui Dumnezeu.

Stând în genunchi, cu mâinile ridicate spre cer, el recunoaște în rugăciune că cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde pe Domnul, cu atât mai puțin Casa Pământească pe care I-a contruit-o el.

Solomon Îl roagă pe Dumnezeu să-i asculte pe toți cei ce se tem de El, chiar și pe străini, când aceștia se vor ruga cu fața spre acea Casă. Apoi, în ziua a opta, Solomon a slobozit poporul.

În Chivotul Legii Domnului se mai păstrase doar Tablele Legii, Toiagul lui Aaron și Mana au fost pierdute.

După ce Solomon a zidit Templul, Casa regală și toate celelalte, Domnul s-a arătat pentru a doua oară lui Solomon.

În vedenia sa, Domnul îi spune că i-a ascultat rugăciunea și că a sfințit Templul, punându-Și „acolo numele pe vecie”.

Dacă Solomon se va purta și va umbla în fața Domnului cu inimă curată și cu dreptate, tronul lui va fi întărit peste Israel în veci.

Iar dacă Solomon și fiii săi se vor depărta de Dumnezeu, nu vor păzi poruncile și se vor duce la alți dumnezei, avea să se întâmple cele ce le spuse Dumnezeu: „Eu voi stârpi pe Israel de pe faţa pământului pe care i l-am dat, iar templul pe care l-am sfinţit în numele Meu îl voi lepăda de la faţa Mea şi Israel va fi de pomină şi de râs între toate popoarele” (III Regi 9, 7), iar Templul lui Solomon va ajunge în ruine.

Solomon a avut nevoie de douăzeci de ani pentru finisarea construcției Templului și a Casei Regale. Apoi, a construit multe orașe în regatul său, precum și corăbii necesare pentru realizarea comerțului cu alte țări îndepărtate.

Pe de altă parte, Solomon tot mai des încalcă poruncile lui Dumnezeu: cade în idolatrie, închinându-se dumnezeilor soțiilor lui, duce o viață imorală ș.a.

Auzind despre înțelepciunea și slava lui Solomon, regina din Saba a venit să-i încerce agerimea minții cu întrebări grele, dificil de înțeles. După ce a discutat cu el și Solomon i-a clarificat toate ce le avea pe inimă, s-a convins că nu există vreo problemă pe care regele Solomon să nu o poată rezolva.

Atunci, regina din Saba a recunoscut că ceea ce auzise ea despre Solomon în țara sa, nu cuprinde nici pe jumătate realitatea (cele văzute în regatul lui Solomon).

În timp ce Dumnezeu a continuat să ocrotească Israelul, „Regele Solomon a întrecut pe toţi regii pământului în bogăţie şi în înţelepciune” (III Regi 10, 23).

Ignorând porunca lui Dumnezeu prin care fiilor lui Israel li se interzicea să se căsătorească cu femei din alte neamuri, pentru a-i feri de idolatrie, Solomon și-a luat multe soții și concubine: moabite, amonite, idumene, sidoniene, ș.a.

Astfel, regele Solomon a avut șapte sute de soții și trei sute de concubine. De asemenea, inima lui Solomon a fost atrasă spre alți „dumnezei”.

Din cauza neascultării sale, Dumnezeu i-a spus că regatul va fi luat de la el, dar nu în zilele sale, ci în zilele fiului său. Totuși, o parte din regat, formată din seminția lui Iuda și a lui Veniamin, avea să fie guvernată de fiii lui Solomon.

Ieroboam, fiul lui Hadab, din seminția lui Efraim, împreună cu națiunile vecine israeliților, s-au ridicat împotriva regelui Solomon. Hadab era un idumeu, care se salvase de la moarte în Egipt, atunci când David și Ioab au omorât bărbații din Idumeea. Pe atunci, Hadab era copil.

Proorocul Ahia vestește lui Ieroboam că va deveni rege peste zece seminții ale lui Israel. De aceea, Solomon a căutat să omoare pe Ieroboam, dar acesta a fugit în Egipt pentru a-și salva viața.

Solomon a murit după o domnie de 40 de ani peste tot Israelul, iar fiul său, Roboam, a devenit rege.

 

IV. Regatul Israel împărțit

Cap. 12 – 16

Dezbinarea regatului. Ieroboam pedepsit. Proorocii. Domnia și moartea lui Ieroboam. Domnia lui Abia și a lui Asa în Iuda. Domnia lui Nadab și Baeșa în Israel. Iosafat. Patru regi în Israel

 

Roboam a venit la Sichem, unde se adunaseră bătrânii lui Israel, ca să-l facă rege. A auzit și Ieroboam despre acest lucru și vine din Egipt, unde se ascunse de Solomon. Ieroboam și poporul adunat i-au cerut lui Roboam să slăbească asprimea jugului pusă peste popor de regele Solomon (taxe și impozite exagerate).

Roboam s-a sfătuit cu bătrânii cum să procedeze și aceștia l-au povățuit să slăbească jugul. Apoi, Roboam s-a sfătuit și cu cei tineri, care îl îndrumă să înăsprească jugul.

Astfel, tânărul rege a ascultat de cei tineri și a pus poveri și mai mari pe umerii poporului. Israeliții s-au revoltat și l-au făcut rege pe Ieroboam peste zece seminții nordice.

În acest moment are loc despărțirea lui Israel de Iuda.

„Iar când toţi Israeliţii au văzut că regele n-a vrut să-i asculte, a răspuns şi poporul regelui şi i-a zis: „Ce parte avem noi cu David? Nici o moştenire nu avem noi cu fiul lui Iesei. Pleacă, dar, la corturile tale, Israele! Şi tu, Davide, cunoaşte-ţi acum casa ta! Şi s-a împrăştiat Israel la corturile lui” (III Regi 12, 16).

Astfel, Roboam a rămas doar cu două seminții: Iuda și Veniamin.

El a adunat o armată ca să lupte cu rebelii, dar la porunca lui Dumnezeu s-a întors din drum.

Pe de altă parte, Ieroboam a întărit Sichemul unde și-a stabilit capitala regatului Israel, dar nu se simțea în siguranță.

El se temea că poporul va pleca la Ierusalim să se închine lui Dumnezeu la Templu și astfel i se va supune din nou lui Roboam. Pentru a preîntâmpina acest lucru, el a construit doi viței din aur, unul l-a pus în Betel, iar pe celălalt, în Dan. De asemenea, a pus preoți aleși din popor, nu din leviți. Au stabilit și careva sărbători după placul lor (ziua a opta, a cincisprezecea a lunii etc) și aduceau jertfe vițeilor.

În timp ce Ieroboam se afla în procesiunea de tâmâiere a jertfelnicului din Betel, pentru a aduce jertfe vițelului, un om al lui Dumnezeu (profet) a venit acolo. Acesta fusese trimis de Dumnezeu ca să-l avertizeze că va ridica un rege din casa lui David, și anume pe Iosia.

Acesta îl va jertfi pe Ieroboam și pe preoții lui pe însuși acest jertfelnic pe care ei acum îl tămâiază. Ca semn că anume așa va fi și se va împlini proorocia, Dumnezeu a arătat un semn: jertfelnicul s-a despicat în două chiar în clipa aceea.           Mai târziu, proorocul a fost ucis și el de un leu, pentru că nu respectase porunca Domnului de a nu mânca și bea în timpul misiunii sale.

După proorocia primită, asupra casei lui Ieroboam au început să vină necazurile. Copilul său a murit.

Ahia, proorocul lui Dumnezeu, a proorocit că din cauza păcatului grav pe care îl săvârșise Ieroboam, aducând „dumnezei” falși în Israel, casa acestuia avea să fie nimicită cu desăvârșire.

 După o domnie de douăzeci și doi de ani, Ieroboam a murit, iar fiul său Nadab a moștenit tronul.

Regatul Iuda, sub domnia lui Roboam, de asemenea a făcut lucruri rele. Au apărut idoli și Astarte pe orice deal, sub orice copac umbros. În acel regat erau și sodomiți care făceau mari ticăloșii.

În aceste condiții, regele Egiptului a venit cu război asupra Ierusalimului și au prădat Templul și Casa regală. Roboam, când a devenit rege, avea patruzeci și unu de ani. El a domnit șaptesprezece ani în Ierusalim.

Între Roboam și Ieroboam a fost război în toate zilele vieții lor. A murit Roboam și a fost înmormântat la Ierusalim împreună cu părinții lui.                      

Abia a devenit rege peste Iuda după moartea tatălui său, Roboam. Acesta a continuat să păcătuiască înaintea lui Dumnezeu, iar după trei ani de domnie, a murit. Apoi a domnit fiul său Asa, care spre deosebire de tatăl său, i-a slujit Domnului cu devotament și râvnă.

Astfel, a făcut lucruri plăcute înaintea lui Dumnezeu, îndepărtând din țară idolii. Chiar pe mama sa, Ana, a lipsit-o de titlul de regină, pentru că ea își turnase un idol. Asa a domnit patruzeci și unu de ani.

În timpul domniei sale, Asa a luptat cu Baeșa, regele lui Israel. După moartea lui Asa, la tron a urmat fiul său, Iosafat.

Pe de altă parte, Nadab a domnit peste Israel doi ani și a păcătuit la fel ca Ieroboam, tatăl său. Împotriva lui Nadab, Baeșa urzește un complot, și în cele din urmă Nadab a fost omorât. După aceasta, Baeșa stârpește toată casa lui Ieroboam din pricina păcatelor săvârșite de acesta, după cuvântul lui Dumnezeu.

Baeșa a domnit douăzeci și patru de ani, timp în care săvârșește multe fapte rele, la fel ca și Ieroboam.

Baeșa, la rândul său, a fost avertizat de Dumnezeu precum că casa lui și a urmașilor lui va fi dărâmată, la fel cum procedase și el cu casa lui Ieroboam.

După moartea lui Baeșa, rege în Israel a devenit fiul său, Ela, care a domnit doi ani. Împotriva lui Ela a uneltit Zimri, o căpetenie a armatei lui.

Zimri l-a omorât pe Ela și s-a proclamat rege în locul lui. Îndată ce s-a făcut rege, Zimri a stârpit toată casa lui Baeșa, după cuvântul Domnului grăit acestuia prin Iehu proorocul.

Zimri a domnit doar șapte zile, căci când poporul a auzit de faptele lui, s-a ridicat împotriva acestuia. A fost ales rege Omri, conducătorul armatei lui Israel.

Zimri, auzind că cetatea în care se afla, Tirța, a fost luată, s-a dus în casa domnească și a incendiat-o, iar el a ars în flăcări.

Noul rege, Omri, a fost rău în fața Domnului, și mai nelegiuit decât toți predecesorii săi. Omri zidește cetatea Samaria, care devine capitala regatului Israel, în care a fost înmormântat după moartea sa.

După Omri, rege peste Israel  a fost Ahab și a domnit în Samaria douăzeci și doi de ani. Acesta, de asemenea a făcut fapte rele înaintea Domnului, căci, cade nu numai în păcatele lui Ieroboam, dar și-a mai luat de soție pe Izabela, fiica regelui Sidonului. Astfel, a început să se închine lui Baal, căruia îi zidește un templu în Samaria.

 

 

V. Activitatea de prooroc a lui Ilie în Israel

Cap. 17 – 22

Proorocul Ilie. Jertfa lui Ilie. Ilie hrănit de înger. Urmașul Său. Războiul lui Ahab cu sirienii. Tirania lui Ahab și a Izabelei. Moartea lui Ahab. Domnia lui Iosofat

 

În Israel a apărut pe neașteptate un prooroc a lui Dumnezeu. A fost Ilie din Tesba Galaadului. El s-a adresat către regele Ahab, zicându-i: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu” ( III Regi 17, 1).

La porunca Domnului, Ilie se retrage la pârâul Cherit, aflat la est de Iordan. În Israel s-a făcut secetă, foamete și sete. Lui Ilie îi aduceau corbii hrană, iar apă bea din pârâu. Când apa din pârâu a secat, Dumnezeu l-a trimis pe proorocul Ilie să locuiască la Sarepta Sidonului.

O văduvă, pe care a întâlnit-o Ilie în timp ce ea strângea vreascuri, a dat dovadă de bunătate față de Ilie și a împărțit cu el rămășița de făină și ulei care îi mai rămase.

Dumnezeu, printr-o minune, a făcut ca rezerva sa mică de făină și ulei să nu se termine, astfel că nici ea, nici fiul ei, nu au murit de foame.

Mai târziu, fiul văduvei s-a îmbolnăvit și a murit, dar la rugăciunea lui Ilie, Dumnezeu l-a înviat.

 Atunci văduva a zis către Ilie: „Acum cunosc şi eu că tu eşti omul lui Dumnezeu şi cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu este în gura ta!” (III Regi 17, 24).

În al treilea an de secetă mare, Dumnezeu l-a trimis din nou pe Ilie la Ahab. Regele Agab l-a acuzat pe Ilie că a adus nenorocirea asupra lui Israel, dar Ilie i-a răspuns cu îndrăzneală lui Ahab cu următoarele cuvinte: „Nu eu sunt cel ce aduce nenorocire peste Israel; ci tu şi casa tatălui tău, pentru că aţi părăsit poruncile Domnului şi mergeţi după baali” (III Regi 18, 18).

Ilie i-a cerut lui Ahab să-i adune pe toți proorocii lui Baal pe muntele lui Carmel, 450 ai lui Baal și 400 ai Astartei.

Poporul nu mai trebuia să șchiopăteze între două păreri, cui să slujească: Dumnezeului adevărat sau lui Baal idolul?

Ilie a propus ca cei 450 de prooroci a lui Baal împreună cu cei 400 ai Astartei să aducă dumnezeului lor jertfă un vițel. La fel și Ilie, care era singurul care se mai închina Dumnezeului adevărat, să aducă jertfă Domnului un vițel. Care jertfă avea să fie primită, însemna că acolo era adevărul.

Preoții lui Baal și ai Asterei, de dimineață până la amiază, l-au chemat în continuu pe Baal, în timp ce Ilie a râs de ei, zicând că poate dumnezeul lor doarme sau e la plimbare. Aceștia, însă, strigau și se împungeau cu săbiile și lăncile, după cum le era obiceiul, dar nu s-a întâmplat nimic.

Apoi, proorocul Ilie a făcut un jertfelnic în numele Domnului, a pregătit lemnele și vițelul pentru jertfă și l-a rugat pe Dumnezeu: „ … Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău” (III Regi 18, 36).

Atunci s-a pogorât foc din cer și a mistuit jertfa. Văzând acest lucru, poporul a căzut cu fața la pământ și a zis: „Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!” (III Regi 18, 39)

După aceea, „Ilie le-a zis: Prindeţi pe proorocii lui Baal, ca să nu scape nici unul din ei! Şi i-au prins, şi s-a dus Ilie la pârâul Chişonului şi i-a junghiat acolo” (III Regi 18, 40), iar Dumnezeu a dat ploaie pe pământ, astfel încetând seceta în Israel.

Când vestea despre uciderea proorocilor lui Baal a ajuns la Izabela, ea a căutat să-l omoare pe Ilie. Ca să scape de mânia Izabelei, Ilie fuge cu slujitorul său în pustiu, iar Dumnezeu a trimis un înger care i-a adus hrană și apă.

Apoi, Ilie a plecat la Horeb, muntele Domnului. Acolo i s-a arătat Dumnezeu, în adiere de vânt subțire, și i-a vorbit lui Ilie ca să-l ungă pe Hazael rege al Siriei, Iehu rege peste Israel, iar pe Elisei profet în locul său. De asemenea, El îi spune lui Ilie o veste bună, precum că șapte mii de bărbați din Israel nu i se închinase lui Baal. Ilie l-a uns pe Elisei, aruncându-și peste el mantia de prooroc.

Regele Siriei, Benhadab, a pornit război asupra lui Ahab și a asediat Samaria. A trimis la Ahab soli cu niște condiții umilitoare, ca să i se dea tot ce au mai bun, chiar și femeile și fiii lui Ahab ca robi. Ahab a chemat bătrânii poporului la sfat.    Aceștia îl sfătuie să nu-l asculte pe sirian. Solii se întorc la Benhadab și îi transmit că Ahab a refuzat condițiile lui. Benhadab a poruncit ca cetatea să fie împresurată.

Israeliții, însă, îi bat pe sirieni care fug în panică împreună cu regele Benhadab. Un prooroc al lui Dumnezeu l-a anunțat pe Ahab să se pregătească de un nou război pentru că sirienii aveau să-i atace din nou după un an de zile. Israeliții au obținut din nou victorie asupra sirienilor.

Dumnezeu, prin proorocul său, îl mustră pe Ahab că în loc să-l omoare pe regele Benhadab, el a încheiat legământ cu acesta. Și a plecat Ahab în Samaria, „trist și aprins de mânie” (III Regi 20, 43).

Un oarecare om cu numele Nabot avea o vie care se învecina cu curtea lui Ahab. Regele a vrut să cumpere via de la Nabot, dar acesta a refuzat, motivând că aceasta este moștenire de la părinții săi. Ahab s-a mâhnit, iar Izabela a plănuit ca Nabot să fie învinuit pe nedrept prin martori mincinoși că a hulit pe Dumnezeu și pe rege. Nabot a fost omorât cu pietre. Ahab a luat via lui Nabot. A fost o crimă de neiertat.

Ilie s-a arătat lui Ahab și i-a proorocit că în locul unde fusese omorât Nabot, câinii vor linge și sângele lui cum l-au lins și pe a lui Nabot, iar casa lui va fi nimicită cu desăvârșire, precum au fost distruse și casele lui Ieroboam și Baeșa. Iar pe Izabela câinii o vor mânca pe zidul Izreelului.

„Căci n-a fost încă nimeni ca Ahab, care să se încumete a săvârşi fapte urâte înaintea ochilor Domnului, la care l-a împins Izabela soţia sa” (III Regi 21, 25).

Când a auzit Ahab cuvintele acestea, a plâns și s-a întristat. Apoi, a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul: „Vezi cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Fiindcă s-a smerit înaintea Mea, de aceea nu voi aduce necazurile în zilele lui, ci în zilele fiului lui voi aduce necazurile peste casa lui!” (III Regi 21, 29).

Ahab a făcut alianță cu Iosafat, regele lui Iuda, în lupta cu sirienii, pentru a reîntoarce fiilor lui Israel o regiune numită Ramot-Galaad, cotropită mai de mult timp de sirieni.

Fără a asculta sfatul proorocului Miheia, care le-a spus să nu meargă la luptă, ei totuși au mers. În această luptă, Ahab a fost grav rănit și a murit. Când au spălat de sânge carul său de război în bazinul Samariei, câinii au venit și au lins sângele lui, așa cum a proorocit Ilie. Rege în Israel s-a făcut Ohozia, fiul său.

Iosafat, regele lui Iuda, care îl însoțise pe Ahab în bătălia cu sirienii, I-a fost fidel lui Dumnezeu, asemenea tatălui său Asa, dar nu a înlăturat complet locurile înalte unde se practica închinarea la idoli.

 Iosafat a făcut pace cu regatul Israel și a stârpit rămășița desfrânaților, care au mai rămas în țară din zilele tatălui său, Asa. Iosafat a domnit în Iuda douăzeci și cinci de ani, iar după moartea sa a venit la domnie fiul său, Ioram.

În Israel, Ohozia a călcat pe urmele tatălui său, Ahab. El a mâniat pe Dumnezeu prin închinare la idoli. Ohozia a domnit în Israel timp de doi ani.

Rezumat la Cartea A TREIA A REGILOR

 

În această Carte se vorbește despre declinul spiritual al poporului și promovarea idolatriei, din cauza multiplelor soții și concubine de alt neam și credință ale lui Solomon.

Cartea a III-a a Regilor pune accentul pe folosul rugăciunii, care ne este adusă deseori în centrul atenției. Aflat în fața marii responsabilități de a domni peste Israel, Solomon s-a rugat lui Dumnezeu cu umilință sinceră. El a cerut numai înțelepciune și o inimă ascultătoare, dar Dumnezeu i-a dat nu numai înțelepciune, ci și bogății și slavă:  „…iată, Eu îţi dau minte înţeleaptă şi pricepută, cum nici unul n-a fost ca tine înaintea ta… îţi voi da şi ceea ce tu n-ai cerut: bogăţie şi slavă, aşa încât nici unul dintre regi nu va fi asemenea ţie” (III Regi 3, 12-13).

De asemenea, exemplele celor care nu s-au smerit în fața lui Dumnezeu, ar trebui să ne servească drept avertisment: „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă” (I Petru 5, 5). Printre aceștia s-au numărat Adonia: „Atunci Adonia, fiul Haghitei, s-a fălit şi a zis: Eu am să fiu rege” (III Regi 1, 5), Șimei: „Apoi a mai zis regele către Şimei: Tu ştii şi ştie şi inima ta tot răul care l-ai făcut tatălui meu David…” (III Regi 3, 44) etc.

În această carte este menționată și Izabela, o femeie lacomă și rea, care îl dirija pe soțul său, Ahab.

Cartea ne prezintă îndeplinirea cu exactitate a proorociilor lui Dumnezeu. Un exemplu este proorocia făcută cu trei sute de ani mai înainte, potrivit căreia Iosia avea să dărâme altarul lui Ieroboam din Betel. Lucru acesta s-a împlinit întocmai: „De asemenea şi jertfelnicul cel din Betel şi înălţimea făcută de Ieroboam… le-a stricat regele Iosia şi a ars înălţimea aceasta şi a făcut-o praf…” (IV Regi 23,15).

Remarcabile sunt proorociile referitoare la Templul Domnului, construit de Solomon. Dacă israeliții vor sluji dumnezeilor falși, îi va nimici de pe fața pământului și va îndepărta de la fața lui Casa pe care o sfințise: „Atunci Eu voi stârpi pe Israel de pe faţa pământului pe care i l-am dat, iar templul pe care l-am sfinţit în numele Meu îl voi lepăda de la faţa Mea şi Israel va fi de pomină şi de râs între toate popoarele” (III Regi 9,7-8). Profeția s-a dovedit a fi foarte exactă: „Apoi a dat foc templului lui Dumnezeu, a dărâmat zidul Ierusalimului, toate cămările lui le-a ars cu foc…” (II Paralipomena 36, 19).

Domnul Iisus Hristos a arătat că din același motiv, Templul zidit mai târziu de Irod cel Mare, urma să aibă aceeași soartă: „Vor veni zile când, din cele ce vedeţi, nu va rămâne piatră peste piatră care să nu se risipească” (Luca 21, 6).

Aceste exemple ar trebui să ne amintească în permanență că trebuie să umblăm întotdeauna pe Căile Adevăratului Dumnezeu.

Este deosebit de importantă mărturisirea făcută de Solomon lui Dumnezeu: „Cerul şi cerul cerurilor nu Te încap, cu atât mai puţin acest templu pe care l-am zidit numelui Tău” (III Regi 8, 27).

Cartea ne oferă o speranță anticipată a slavei Împărăției lui Dumnezeu, precum și a prosperității și fericirii depline de care se vor bucura toți oamenii care vor trăi în „Regatul Domnului Iisus Hristos” (Împărăția lui Dumnezeu).