\r\n
Dumnezeu, fiind bun, nu avea cum sa puna in natura omeneasca relele care se vad acum in ea. „Fiind opera mainilor lui Dumnezeu, Care din bunatatea Sa a adus pe lume aceasta fiinta, nimeni din cei ce judeca drept n-are sa banuiasca pe Cel ce l-a creat din dragoste ca El, Creatorul sau, l-ar fi aruncat pe om de la inceput intr-o lume a rautatilor. Alta e pricina ca acum ne aflam intr-o astfel de stare si ca suntem despuiati de bunatatile de odinioara.”
\r\n
\r\n
A socoti ca Dumnezeu e izvorul raului inseamna a-I nega bunatatea. „Raul nu vine de la Dumnezeu – spune Dionisie Areopagitul -, căci atunci El nu este bun, nu face bine si nu produce lucruri bune.”
\r\n
Or, a tagadui bunatatea lui Dumnezeu inseamna a-L tagadui chiar pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este Bunatatea insasi. Sfantul Vasile cel Mare pune in randul paganilor pe cel care socoteste ca Dumnezeu e creatorul raului: „Cel care spune ca nu exista Dumnezeu este nebun, lipsit de minte si de ratiune. Asemenea acestuia si tot atat de nebun este si acela care spune ca Dumnezeu este autorul relelor. Spun ca amandoi savarsesc un pacat tot atat de mare, pentru ca amandoi tagaduiesc pe Cel Bun, unul spunand ca nu exista Dumnezeu, iar celalalt hotarand ca Dumnezeu nu este bun. Pentru ca daca Dumnezeu este cauza relelor, atunci fireste ca nu este bun si deci si o afirmatie, si alta duc tot la tagaduirea lui Dumnezeu”.
\r\n
JEAN-CLAUDE LARCHET
\r\n
Sursa: ganduridinierusalim.com