\r\n Nu se poate stabili cât trebuie să se roage cineva. De ce? Pentru că oamenii au viaţa lor foarte diferită, cu obligaţii foarte diferite. Mă gândesc la părinţii mei…Părinţii mei au fost foarte muncitori; sfinţi n-au fost, dar oameni cumsecade au fost. (…)
\r\n Fraţilor, să muncim cu dragoste; să lucrăm, dar să avem pe Dumnezeu în minte. Nimeni nu poate să stea degeaba. Să lucrăm, să mergem la muncă, să asudăm, că aşa avem poruncă noi de la început, căci zice: „Cu sudoarea frunţii îţi vei câştiga pâinea ta” (Facere 3, 19).
\r\n Sunt cuvinte în lumina cărora capătă profunzime şi sens taina, viaţa, faptele, propovăduirea, jertfa şi învierea Mântuitorului.
\r\n Sfântul Muntele Athos – Kareia Icoana Axion, TVR Universul credinței.
\r\n \r\n Fericirea nu poate înflori printre buruienile păcatului, cu atât mai puțin printre spinii și mărăcinii urii și vrajbei. Atâta vreme cât voi vă vrăjmășiți cu fratele vostru, pacea nu vă poate încălzi inima!…
\r\n Mai demult, oamenii erau într-o stare primitivă, nu aveau nici case, nimic. Intrau în peşterile fără ferestre, închideau şi intrarea cu pietre şi crăci, aşa încât să nu pătrundă aerul. Nu înţelegeau că afară este viaţa, oxigenul. În peşteră, omul se strică, se îmbolnăveşte, se nimiceşte, în vreme ce afară prinde viaţă.
Andrei nu avea decât o singură dorință, aceea de a primi o bicicletă galbenă cu multe accesorii pe care o văzuse într-o vitrină din oraș. Nu mai putea să și-o scoată din minte. Vedea acea bicicletă și în vis, și în cacao, de dimineață, și portretul lui Ștefan cel Mare zugrăvit în manual. \r\n Dar mama lui Andrei avea atâta altele de achitat și cheltuielile creșteau zi de zi. Cu siguranță nu ar fi putut cumpăra o bicicletă atât de scumpă ca […]
\r\n Pentru că noi suntem bolnavi, pentru că suntem mândri. Cel mai mare păcat este mândria, pentru mândrie au căzut îngerii din cer. Spune Sfântul Ioan Casian că îngerul din cer era curat ca lumina, nu avea gânduri întinate, nu avea poftele cu care ne luptăm noi, dar pentru un singur gând de mândrie s-a pogorât în adâncul iadului.
\r\n Apare tot mai des în sânul comunității creștine o întrebare cu adevărat derutantă: se cuvine să-i pomenim la Sfânta Liturghie pe cei păcătoși, sau doar pe cei drepți ?! O astfel de întrebare mi s-a pus recent de către mai mulți credincioși, motiv pentru care am să încerc aici un răspuns.
\r\n Acest fragment a fost introdus în filmulețul http://www.tezaurul-ortodox.com/unde veți găsi toate cuvintele părintelui Arsenie Papacioc cu privire la acest subiect.
\r\n Sărbătorile sunt orânduite pentru ca să dăm odihna trupului şi totodată să ne îngrijim în chip deosebit de cele ale sufletuLui (Deut.16, 8; Fapte 20, 7). \r\n Serbăm Duminica, pentru că:
\r\n“Bogăția de ar curge, nu vă lipiți inima de ea” (Psalm 61, 10)\r\n Iubiți credincioși,\r\nÎn multe locuri ale Sfintei și dumnezeieștii Scripturi, găsim învățături în care se arată cât de greu și amăgitor este păcatul iubirii de avuții și ce osândă primesc cei ce își pun nădejdea în avuții și nu fac milostenie din averile lor, spre a câștiga în felul acesta mila lui Dumnezeu, după cuvântul Sfintei Evanghelii, care zice: “Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei […]
\r\nViaţa şi minunile Părintelui Arsenie Boca – Omul lui Dumnezeu (un film documentar la 25 de ani de la plecarea la cele veşnice a Părintelui Arsenie)
\r\n \r\n \r\n \r\n \r\n Eşti sărac şi zorit cu gândul după avuţie, iată că nu te mântuieşte sărăcia. Eşti bogat, dar desfăcut cu inima de bogăţia ta, iată că nu te primejduieşte bogăţia ta. Faptul cum stai cu sufletul: şi faţă de una şi faţă de alta, de asta atârnă mântuirea sau osânda ta. \r\n\r\n \r\n \r\n \r\n \r\n
\r\n La o biserică slujeau doi preoţi, cu multă râvnă. În fiecare duminică se predica bine Cuvântul lui Dumnezeu.
\r\n Postul Nașterii Domnului a fost rânduit de Biserică pentru a-i pregăti pe credincioși spre cuviincioasa întâmpinare și serbare a marelui praznic al nașterii cu trup a Mântuitorului Iisus Hristos. El aduce aminte creștinilor de patriarhii și drepții din Vechiul Testament, care au petrecut timp îndelungat în post și rugăciune, în așteptarea și cu nădejdea venirii lui Mesia – Izbăvitorul. Acest post începe în 15 noiembrie și se încheie în ajunul praznicului, pe 24 decembrie.
\r\n Apărătorule al dreptei credinţe şi lauda monahilor, Cuvioase Părinte Paisie, din pruncie iubind pe Hristos, ca un alt Avraam ai părăsit patria ta, în Muntele Athosului nevoindu-te; şi, adunând ceată de ucenici, te-ai aşezat în ţara Moldovei cea binecuvântată şi Mănăstirea Neamţului rai pământesc ai făcut-o. Pentru aceasta, împreună cu îngerii, nu înceta a te ruga lui Dumnezeu pentru sufletele noastre.
\r\n Cine a dobândit minte curajoasă şi şi-a pus nădejdea în Dumnezeu, acela nu se teme de nimic, acela îl are pe Dumnezeu ca pe un ajutor puternic şi o nădejde mare. Căci cine poate să ne facă vreun rău, dacă Dumnezeu nu lasă?
\r\n A trăi înseamnă să nu fii mîhnit, să nu judeci pe nimeni, să nu superi pe nimeni şi cu toţi să fii respectuos.