Barbatul si femeia in conditii de stres

A sosit timpul să revenim la o temă pe care am atins-o deja puţin la începutul capitolului precedent: comportamentul bărbatului, respectiv al femeii, în condiţii de stres.
Psihologii ştiu că bărbaţii au cu totul altă reacţie la stres decât femeile şi fac faţă altfel urmărilor acestuia. Adică, mai simplu spus, venind acasă după o zi de muncă, sau obosind în urma a diverse alte griji şi probleme, sau pur şi simplu trecând printr-o mare tensiune emoţională, bărbaţii şi femeile se luptă în mod total diferit cu starea respectivă, refăcându-şi forţele după stresul trăit.

Metodele de relaxare după stres ale celor două sexe sunt nu doar diferite, ci diametral opuse. Din păcate, majoritatea cuplurilor conjugale nu au habar de acest lucru, şi din această cauză au loc multe conflicte – căci conflictul presupune tocmai neînţelegere. Iar bărbaţii şi femeile, neconştientizând aceste particularităţi, le iau uneori ca pe o jignire la adresa propriei persoane.

Dilia Enikeeva, psihoterapeut, doctor în ştiinţe medicale, scrie: „Pentru psihicul masculin este caracteristică alternanţa dintre perioadele de activitate şi cele de relaxare (pasivitate). Din punct de vedere psihologic şi fiziologic lucrul acesta este firesc, după ce bărbatul a cheltuit multe forţe pentru a atinge un anumit scop, şi el trebuie să se refacă. Pentru femeie însă, a cărei sarcină este constantă, lucrul acesta este de neînţeles, şi ea vede în perioadele de pasivitate masculină o lene elementară: «Iar s-a tolănit în faţa televizorului!», sau: «Iar e cu nasul în ziar!» Aici ideea este nu numai că bărbatul are nevoie neapărată să îşi refacă forţele (chiar dacă nu depune cine ştie ce eforturi la locul de muncă, ci doar mută hârtiile, cum se spune, de colo-colo, lucru pe care îl fac cu succes şi multe femei fără să aibă nevoie după muncă de perioade de «tăiat frunză la câini»), ci că aşa este natura organismului şi psihicului masculin. Conflictele apar atunci când soţia nu cunoaşte această particularitate. Intorcându-se de la lucru, cei mai mulţi dintre soţi vor să fie o vreme singuri. Dacă soţia încearcă să-l antreneze într-o discuţie, riscă să audă: «Lasă-mă în pace, sunt obosit!»

Bărbaţii sunt mult mai puţin comunicativi decât femeile, nu sunt atât de înclinaţi spre discuţii. Soţia nu înţelege de ce soţul după muncă tinde spre singurătate, ea are altă psihologie. Pentru orice femeie normală, comunicarea este un atribut indispensabil al vieţii ei”.

Ţin să precizez imediat că deşi D. Enikeeva este foarte contradictorie şi creştinul ortodox nu poate nici pe departe să accepte tot ce scrie ea în cărţile sale, citez aici părerea ei tocmai pentru că nu poate fi învinuită de vreo prejudecată, întrucât despre bărbaţi are de obicei o părere deloc grozavă.

Femeile se luptă cu stresul cu totul altfel. Ca fiinţe mai emoţionale decât bărbaţii, după momentele de tensiune femeia ţine să-şi împărtăşească trăirile, emoţiile, să-şi descarce sufletul. Ea are nevoie sa spună ce are pe inimă, să-i povestească bărbatului ce o frământă, să discute cu el evenimentele zilei care a trecut. Comunicând, ea se odihneşte, şi bineînţeles că în comunicare ea caută interes faţă de problemele sale şi înţelegere.

Psihologul american John Gray, care a scris numeroase cărţi despre diferenţele dintre bărbaţi şi femei, vorbeşte despre faptul că bărbaţii reacţionează altfel decât femeile la stres fiindcă pentru înlăturarea acestuia în organismul lor răspunde alt hormon decât în organismul feminin. La bărbaţi, aici este implicat testosteronul, pe când la femeie – oxitocina. „La orice bărbat nivelul *de testosteron scade de-a lungul zilei. Acesta este un ciclu natural, al cărui apogeu este dimineaţa. De-a lungul zilei de lucru, bărbatul îşi pierde testosteronul. Atunci când solicitarea de peste zi încetează, organismul lui are nevoie de odihnă şi de refacerea forţelor. Bărbatul îşi poate restabili nivelul testosteronului dormitând sau ocupându-se cu un lucru simplu şi uşor stimulant – uitându-se la televizor sau citind ziarul.

Dacă bărbatul nu are timp să se refacă, stresul îi scade nivelul de testosteron. Aceasta îşi pune amprenta nu doar asupra slăbirii funcţiei sexuale: el devine în general deprimat, irascibil şi pasiv. Femeile nu prea înţeleg nevoia de odihnă a bărbatului, fiindcă sănătatea lor nu depinde de refacerea nivelului de testosteron. In organismul bărbatului, cu stresul se luptă testosteronul, pe când în organismul feminin de înlăturarea stresului răspunde oxitocina”, scrie Gray. Oxitocina o linişteşte pe femeie, scade tensiunea arterială, reduce sentimentul de frică. Gray numeşte oxitocina „hormonul îmbrăţişărilor”. Ea este secretată atunci când bărbatul dă dovadă de tandreţe şi de atenţie faţă de femeie, când, de exemplu, o îmbrăţişează sau îi atinge mâna. Organismul femeii secretă oxitocină şi atunci când ea poartă o discuţie plăcută, caldă, cu soţul său.

Eu nu sunt biolog, nici medic, şi nu pot spune în ce măsură comportamentul omului stresat depinde de producţia de hormoni, însă ca om căsătorit am constatat de multe ori în practică adevărul celor spuse mai sus. Intr-adevăr, bărbaţii se odihnesc altfel decât femeile. Aşa ne-a făcut Dumnezeu, şi nu este atât de important ce anume condiţionează acest comportament: nivelul hormonal sau alte particularităţi ale naturii masculine, respectiv feminine. Bărbatul a fost din- totdeauna susţinătorul, întreţinătorul şi ocrotitorul familiei, s-a ostenit dintotdeauna întru sudoarea feţei ca să-i hrănească pe ai săi, iar venind acasă după o zi de muncă grea avea nevoie de odihnă. Pentru el, alternanţa dintre perioadele de încordare, de activitate, şi cele de odihnă, de relaxare, sunt pe deplin fireşti.

Munca femeii presupune constanţă: educarea copiilor, îngrijirea lor, treburile casnice. Ea nu necesită asemenea eforturi fizice ca cea a bărbatului, dar pentru a te ocupa de ea este nevoie de mare rezistenţă şi răbdare. Eu îmi iubesc foarte mult copiii, dar după ce rămân singur cu ei câteva zile mă simt foarte obosit, pe când pentru soţia mea aceasta este o muncă obişnuită, de zi cu zi, nu un efort special. Ca atare, femeile poate consumă mai puţină energie, în schimb lucrează în regim de „foc continuu”.

Femeia este întotdeauna ocupată. Ea pur şi simplu nu poate să se odihnească liniştită dacă în casă nu e dereticat şi lucrurile nu sunt la locul lor: pune mâna pe mătură, pe cârpă, începe să facă ordine, şi doar după aceea îi tihneşte odihna. Bărbaţii nu prea înţeleg problemele acestea; pentru ei, lucrurile împrăştiate şi vesela murdară nu sunt, în general, o sursă de disconfort. Un bărbat obişnuit nu se va apuca să spele vasele până când teancul de vase din chiuvetă nu ajunge până la robinet.

Să revenim însă la diferenţa dintre reacţia la stres a bărbatului şi cea a femeii. Eu cred că principalul – atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei – este să ştim, pur şi simplu, aceste particularităţi, să înţelegem că suntem diferiţi şi să nu luăm aceste diferenţe şi particularităţi ale noastre drept jigniri la adresa proprie, fiindcă se poate crea tocmai această impresie. Venind de la muncă, bărbatul nu vrea să stea de vorbă cu soţia, se întinde pe canapea, iar femeii i se pare că el este foarte lipsit de atenţie faţă de ea, pe când soţului, dimpotrivă, îi displace că soţia se gândeşte doar la sine şi începe să-l sâcâie cu tot felul de discuţii despre tot felul de fleacuri atunci când el vrea să se odihnească, să se refacă. Atât soţii, cât şi soţiile trebuie să fie atenţi unul faţă de celălalt: soţia să-i dea soţului posibilitatea de a se odihni, de a rămâne puţin singur, şi să nu năvălească peste el cu discuţii şi rugăminţi, iar soţul să ţină minte că femeia iubită are nevoie din partea lui de comunicare şi de atenţie. Nici măcar unui bărbat foarte obosit n-ar trebui să-i vină greu să-şi îmbrăţişeze soţia atunci când vine acasă, să-i spună câteva vorbe tandre şi s-o asculte câteva minute, iar după ce s-a odihnit puţin şi s-a refăcut trebuie să comunice cu ea, discutând, de pildă, felul în care a trecut ziua de faţă.

Haideţi să luăm două exemple’de comportament al bărbatului, respectiv femeii, în condiţii de oboseală şi stres.

Soţul vine de la muncă obosit, îi dă bună ziua soţiei, se duce în cameră, se aşază în fotoliul moale, dă drumul la radio, după care se cufundă în lectura unui ziar sportiv. Soţiei nu prea îi place asta: şi ea a obosit peste zi, vfea să stea de vorbă. Se duce la soţ şi începe să-i povestească despre anumite probleme ale sale şi treburi casnice. In cele din urmă, soţul se desprinde de ziar şi, privind-o pe sub sprâncene, spune: „Sunt foarte obosit, vreau să mă odihnesc. Ce, nu putem discuta şi pe urmă toate nimicurile astea? Sau, şi mai bine, n-am putea să nu le mai discutăm deloc? Că şi aşa pălăvrăgeşti mereu la telefon cu mama ta şi cu prietenele.”

Soţia se ambalează imediat: „Nu cred că aveai cum să oboseşti atât de tare stând cu fundul pe scaun la birou. Eu nu obosesc mai puţin decât tine, toată ziua stau în picioare, iar tu vii acasă şi iei imediat ziarul sau te culci şi te uiţi la televizor, iar mie nu vrei să-mi dai nici o atenţie!” Şi aşa începe o ceartă absolut gratuită.

Bineînţeles, soţia n-are dreptate, căci n-ar fî trebuit să se năpustească imediat cu discuţii asupra soţului obosit, însă şi soţul comite o mare greşeală alungându-şi soţia ca pe o muscă sâcâitoare şi considerând toate problemele ei feminine fleacuri care nu merită atenţie. Pentru femeie nu este importantă atât rezolvarea problemelor discutate, cât atenţia faţă de frământările ei. Ea pune pe primul loc comunicarea, posibilitatea de a discuta anumite probleme, de a exprima ceea ce s-a adunat peste zi în sufletul ei. Dacă soţia nu poate discuta lucrurile acestea cu soţul, ea îşi va împărtăşi trăirile sufleteşti prietenelor, rudelor, va discuta cu acestea la telefon vreme îndelungată, lucru care de obicei nu prea le place soţilor.

Să examinăm un exemplu de comportament corect în aceeaşi situaţie.

Soţul a avut o zi grea. E luna decembrie, a lucrat până târziu la situaţia anuală, şi pe deasupra a trebuit să cumpere cadouri copiilor. Venind acasă cu maşina, s-a gândit că n-ar fi înţelept să intre în casă, imediat, aşa, gâfâind (fiindcă este iute din fire şi când este obosit şi tensionat poate fi scos uşor din sărite de mărunţişuri). Ca atare, a hotărât ca întâi să se mai răcorească, şi după ce a respirat un pic de aer curat s-a plimbat puţin pe jos în faţa blocului, după care a intrat în scară şi s-a dus la apartamentul său. Soţia l-a întâmpinat: „Bună, dragule, am o grămadă să-ţi povestesc! Am fost rugată să organizez spectacolul de Crăciun la şcoală, a sunat sora mea şi ne-a invitat să mergem în vacanţă cu toţii la mănăstire. Iar mobilul mi s-a stricat.” El, îmbrăţişând-o şi sărutând-o, i-a răspuns: „Bună, puiule, sigur, trebuie să discutăm serios toate astea, dar astăzi am avut o zi tare grea, pur şi simplu cad din picioare; vreau să mă întind jumătate de oră şi pe urmă vorbim neapărat. A, era să uit: am pentru tine ceva bun” – şi i-a întins soţiei o ciocolată. „Mulţumesc, ce atent eşti! Iţi încălzesc acum cina să mănânci, şi pe urmă le citesc ceva copiilor ca să te poţi odihni în linişte.”
După cum vedeţi, nu este deloc greu:, câteva vorbe tandre şi un pic de răbdare ne ajută să evităm conflictele.

PR. PAVEL GUMEROV

Fragment din cartea „CONFLICTELE FAMILIALE: PREVENIRE ŞI REZOLVARE”, Editura Sophia

sursa: www.crestinortodox.ro

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *