„Ca în zilele lui Noe”

Noe meșterea la arcă,
Cei din jur se minunau:
„Măi vecine, dar ce barcă
Vrei să faci?” se întrebau.

Bocănind fără-ncetare,
Noe răspundea grăbit:
„Păi o fac așa cum Domnul
Dumnezeu mi-a poruncit”.

„Ți-ai pierdut luciditatea,
Nu există Dumnezeu!”
„Nu huliți Divinitatea.”,
El le răspundea mereu.

Anii au zburat ca vântul
Și Potopul a venit.
Nu se mai vedea pământul
De puhoiul infinit..

„Heii.., primește-ne în arcă,
Noe, pentru Dumnezeu!”
„Păi ziceați că nu există,
Și credeam în El doar eu..

În momentele acestea
Cu plăcere vă răspund:
Eu mă duc pe mări cu Domnul,
Voi.. duceți-vă la fund!”

Da.. Zicea Mântuitorul
Că în lume într-o zi
Ca în zilele lui Noe
Necredința iar va fi.

Uite că se împlinește
Azi cuvântul lui Hristos..
Câte-un Noe ici și colo,
Restul sunt cu susu-n jos.

Cei ce-aveau ceva credință
Parcă de la an la an,
Netrăind în pocăință,
Cad în gheara lui satan..

Omenirea își creează
Multe ideologii,
Combătându-și Creatorul
Prin ciudate teorii.

Câte-un Noe, ici și colo,
Mai așteaptă credincios
Înfricoșătoarea clipă
A venirii lui Hristos.

Când va fi să se întâmple,
Toți se vor înspăimânta
Ca în zilele lui Noe,
Când Potopul începea..

Preot Sorin Croitoru

www.marturieathonita.ro

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *