Arhivele Categotry: Articole şi interviuri

Dacă nu reușim aceasta, nu putem să mergem mai departe

\r\n Fericitul întru pomenire, Gheronda Iosif Vatopedinul, vorbește despre cele două elemente absolut necesare luptei duhovnicești a monahului, despre care Hristos ne-a învățat mai întâi: lepădarea de sine și dragostea. \r\n

Fericitul Stareț Ambrozie Athonitul

\r\n Ieromonahul Ambrozie (în lume Spiridon Lazaris) a adormit la 2 Decembrie 2006, la vârsta de 94 de ani. A fost duhovnicul Sfintei Mănăstiri Panaghia Gavriotissa din Dadi și al miilor de creștini din toate locurile Greciei. Părintele Ambrozie era un izvor al miresmei athonite în lume și s-a arătat un chip sfânt de nevoitor contemporan care a împodobit Biserica. Este și el roada Întrupării lui Hristos. Biserica de-a lungul veacurilor a fost un atelier creator de sfinți, care până […]

Păi, cuvioase… Părintele era om lumesc, îi plăcea averea şi băutura…

\r\n Era odată, nu demult, într-un oraş de provincie, un preot. Şi era acel preot deosebit de prosper… Oamenii îl socoteau îngânfat şi pus pe căpătuială şi clătinau din cap rânjind când treceau pe lângă vila pe care şi-o ridicase, undeva aproape de centru… În curte strălucea o maşină nouă şi scumpă, iar preoteasa era mereu foarte elegantă… Părintele îşi petrecea, în fiecare an, concediul în străinătate şi făcea mereu mare caz, în conversaţii, de călătoriile şi cunoştinţele sale… \r\n

Vin la mănăstirea noastră mulți oameni bolnavi de cancer sau cu diverse alte boli și greutăți, iar Sfintele sale Moaște pe toți îi miluiesc

\r\n Harul vindecător al Sfintelor Moaște. Interviu cu Fericitul Iacov Tsalikis \r\n „Sfintele Moaște ale Cuviosului David le vedeți oseminte goale. Ele răspândesc miresme și dau vindecare, tămăduind boli, dar și atâtea și atâtea patimi pe care le vedem în zilele noastre. \r\n

Niciodată nu am spus lui Dumnezeu: „De ce eu?

\r\n Arthur Ashe, faimosul jucător de tenis, care a câștigat trei trofee la Grand Slam, a murit de SIDA, datorită sângelui infectat din timpul intervenției ce a suferit-o la inimă în 1983. \r\n

Ce înseamnă „în sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea ta”

\r\n Adam nu este blestemat de Dumnezeu, cum am putea interpreta la o lecturare acuzatoare asupra proniei, ci pământul suportă consecințele neascultării omului. Rănile pământului, însă, vor fi tămăduite și culese de Eva, Adam și toți urmașii lor. Rănile pământului, ameliorate sau vindecate, vor fi de acum înainte roade și rezultate ale ostenelii omului. \r\n

Părintele Serafim Rose – Despre Facerea lumii

\r\n Părintele SERAFIM: Înainte de a începe un nou capitol, poate cineva să facă un rezumat despre felul cum era Raiul pământesc ? \r\n STUDENT: Nu este lumea materială aşa cum o cunoaştem noi, dar nici un tărâm intelectual, ci unul oarecum intermediar. E mai curând un loc fizic rarefiat. \r\n Părintele SERAFIM: Da. Şi era pe pământ sau în cer ? \r\n

Gâlceava de cuvinte

\r\n Mult necaz s-a intamplat intre oameni de pe urma neinţelegerii in cuvinte. Nu toţi inţeleg prin acelaşi cuvant, acelaşi lucru. Cat despre ganduri, neinţelegerea e şi mai mare. Urechea auzitorilor parcă ar fi o adevărată răsucitoare a cuvintelor, iar mintea, vartelniţă a ideilor. S-a intamplat că lucruri clare ca lumina zilei să fie inţelese de oameni cu totul pe dos. \r\n

Am cancer…

\r\n Mă aflam cazată într-o mănăstire. Era după-amiază și stăteam așezată lângă biserică, când a venit o doamnă cam la 70 de ani ca să se închine. După ce s-a închinat, a ieșit afară, s-a apropiat de mine, a luat binecuvântare și mi-a cerut să vorbim. \r\n

Defăimarea Cuviosului Paisie Aghioritul

\r\n Bătrânul spunea: „Fericiţi sunt acei oameni care au reuşit să devină asemenea pământu­lui smerit, care în timp ce este călcat de toţi, îi poartă pe toţi prin iubirea lui şi îi hrăneşte cu dragoste ca o mamă bună, care a scos şi mate­rialul bun de plăsmuit pentru trupul nostru. De asemenea, pământul primeşte cu bucurie şi ceea ce aruncăm, de la roadele bune până la gunoaiele necurate pe care le prelucrează fără zgomot în vitamine şi le oferă în […]

Pr. Nicolae Tănase: De la moartea lui Ceauşescu încoace, s-au omorât 18.000.100 de copii!

\r\n Cu mulţumiri şi uimire pentru prezenţa dumneavoastră aici, şi auzind cele discutate mai bine de trei ceasuri, mi-a venit în minte să vă spun că eu sunt preot într-un sat unde un preot refugiat de aici a pătimit sub regimul comunist. A venit la noi în sat cu o căruţă, cu preoteasa, cu nişte prescuri şi colaci, şi s-a aşezat şi a vieţuit dur toată viaţa, din pricina faptului că era de aici. Şi m-am gândit că nu întâmplător […]

TEOLOGIA CA TRĂIRE DIN PERSPECTIVA ÎNVĂŢĂTURII PĂRINTELUI IOANNIS ROMANIDIS

\r\n Invitat: Înaltpreasfinţitul Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie; (Transcrierea conferinței) \r\n Data:14 octombrie 2011; Locaţia: Aula Magna „Mihai Eminescu” a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi. \r\n

„Fata tatii, ce să-ţi fac? Trebuie să te măriţi!”

\r\n Până unde trebuie să ne dăruim atunci când iubim? \r\n Nu vreau să mă gândesc la lucruri obscene, absconse! Am să vă zic o poveste. O ştiţi, sigur c-o ştiţi, dar v-o mai zic o dată. Haideţi să vedem, să stabilim împreună care e limita iubirii în această poveste. Fiţi atenţi… \r\n

Arta ca monument al despărțirii omului de Dumnezeu

\r\n Arta este ceea ce a înțeles omul din despărțirea sa de Dumnezeu. Ea este drama despărțirii și a însingurării noastre. Însingurarea este tema centrală în artă, și în afară de asta arta nici nu poate fi concepută. Însingurarea însă este moarte. Eminescu surprinde genial genetica artei. “Nu credeam să învăț a muri vreodată, veșnic tînar, înfășurat în manta-mi, fruntea mea înălțam visător la steaua singurătății”. Iată strigătul, dar si scâncetul, lui Adam celui proaspăt căzut: “Nu credeam să învăț […]

„Mă, o să ajungi preot, să ai înţelegere faţă de neputinţa omenească”

\r\n În 1965 m-am dus la Părintele Arsenie Boca cu un student de la Teologie care se pregătea pentru preoţie. A zis Părintele către el – eu eram numai diacon – : „Mă, o să ajungi preot, să ai înţelegere faţă de neputinţa omenească”. Cred că Părintele i-a spus lui ca să aud eu. Nu vă puteţi închipui de câte ori m-am gândit eu la cuvintele acestea: să ai înţelegere faţă de neputinţa omenească. \r\n

Singurul comerţ pe care pot să-l fac cu Dumnezeu: eu Îi dau păcatele mele, El îmi oferă viaţa Lui

\r\n A nu ne apropia de Dumnezeu cu nădejdea că El întinde, de pe Cruce, braţele Sale părinteşti către noi pentru a ne îmbrăţişa şi a lua povara noastră asupra Sa e totuna cu a spune: „Nu-Ţi dau, Doamne, păcatele mele!”. Într-un fel, facem din aceste păcate „comoara noastră ascunsă” şi locul de care se lipeşte inima noastră (cf. Matei 6, 21), o inimă ce nu-şi poate afla, astfel, pacea şi bucuria după care tânjeşte. \r\n

Cum să trezești interesul unui copil pentru biserică?

\r\n De ce un tânăr care crede este nevoit să meargă Duminica și în marile sărbători la biserică? \r\n Cu greu poți convinge un tânăr să încerce să simtă biserica ca pe casa sa. Să se vadă pe sine ca pe un membru al comunității care este Trupul lui Hristos. De obicei tinerii sunt membrii comunităților pe internet, în echipe care joacă jocuri electronice, în grupuri de tineri de aceeași vârstă. \r\n

PROVOCAREA” LUI HRISTOS şi ÎNTRISTAREA BOGATULUI “NEPREGĂTIT” DIN NOI

\r\n “- R. Radulescu: Să mă lepăd de mine înseamnă să mă lepăd de ideea că eu sunt pe primul loc, eu sunt în centrul lumii, că eu sunt buricul pământului, cum se zice… \r\n

Din tradiția Sfântului Munte

\r\n Zis-a un bătrân kareot : „Astăzi în Sfântul Munte este lume multă, drumuri, lucruri moderne, ce nu existau mai demult. Pe atunci erau cărări și caldarâmuri, iar călugării mergeau pe jos acolo ori unde voiau să meargă. Cei care făceau rucodelie își cărau lucrul lor de mână cu spatele, pentru a-l duce la Karyes și a-l vinde. \r\n

„De ce să mă spovedesc? Eu nu am păcate mari”

\r\n De ce să mă spovedesc? Eu nu am nici un păcat mare. Să se mărturisească cei ce au ucis, au jefuit, au săvârşit nelegiuiri sau vreun alt fel de păcat.” În cea dintâi împrejurare, omul nu crede că va fi iertat din pricina apăsătoarei conştiinţe a păcătoşeniei sale, iar aici lipseşte orice conştiinţă a păcătoşeniei. \r\n

1 2 … 48 49 50 51 52 53 54 55 56 … 98 99