Încă din primele secole creștine există dovezi ale celebrării în biserici a sărbătorii Schimbării la Față, iar de la sfârșitul secolului al VI-lea, data pentru această sărbătoare s-a stabilit la 6/19 august. Tot din această perioadă datează și primele opere de artă iconografică.
“Prăznuind Schimbarea la Faţă a Domnului, suntem datori să ne însuşim însemnătatea ei şi să dăm chip în noi înţelesului ei. Nu pentru Sine însuşi a arătat Domnul, prin Schimbarea la Faţă, slava Dumnezeirii Sale în omenitate, ca Cel slăvit dinainte de veci.El a vrut să arate la ce slavă înalţă El în Sine firea omenească, iar prin aceasta pe orice om: slava Schimbării Lui la Faţă este slava noastră în Domnul Iisus Hristos. El parcă ne-ar spune: „Iată cum o să fiţi!”
Dacă în medicină doctorii sunt cunoscuți fiecare prin specialitatea sa, în medicina spirituală, medic este preotul duhovnic căruia i se adresează bolnavul. În virtutea acestui fapt, se poate încerca o analogie între mulțimea medicamentelor care se dau bolnavului și rugăciunile de la Sfântul Maslu. Rugăciunile sunt un adevărat izvor al cunoașterii cauzelor bolilor sufletești și trupești, iar prin această cunoaștere, pot deveni și vindecătoare.
Trecerea prin Marea Roșie, războiul cu amaleciții, ridicarea șarpelui de aramă în pustie – trei momente cruciale din existența Prorocului Moise și a poporului Israel. Trei momente în care rugăciunea sa se împletește cu simbolismul Sfintei Cruci în Vechiul Testament, prefigurând astfel înnoirea lumii prin Jertfa Mântuitorului Iisus Hristos.
Sufletul creștinului trebuie să fie delicat, sensibil, să zboare, să tot zboare în nemărginire, în stele, în mărețiile lui Dumnezeu, în tăcere.
Atunci când noi canonizăm un sfânt, probabil că Dumnezeu zâmbește, privind zecile de mii de sfinți care trec înspre Împărăția Sa în acest răstimp. Sinaxarele noastre sunt ca niște plase de fluturi cu găurile foarte mari, în care nu se prind decât sfinți cu anverguri ale nevoințelor ascetice foarte mari, sau martiri care au răbdat chinuri inimaginabile, sau mari voievozi, ierarhi și teologi însemnați. Concomitent cu ei au intrat în Rai mii de mii de sfinți anonimi, chiar dacă au […]
Iconarul Elena Murariu, prin lucrările sale, ne pune înainte o adevărată şcoală teologică în imagini. Simplitatea cu care ne vorbeşte ascunde în spate mii de ore de lectură, cugetare, rugăciune, dar şi munca de a face şi reface o icoană, astfel încât să reprezinte cât mai fidel ceea ce a vrut Mântuitorul să ne transmită prin fiecare parabolă. Un efort imens, dar şi, vădit, mâna lui Dumnezeu a făcut ca lucrările Elenei Murariu să fie unice în întreg spaţiul ortodox, […]
Sfântul Pantelimon, acest minunat mare mucenic, a luat cu cinste mucenicia pentru Hristos, fiind în tânăra lui vârstă, în douăzeci şi şapte de zile ale lunii iulie, din anul 304. Sfântul a fost ucis sub un măslin care, îndată după uciderea lui, a rodit minunat. Prin aceasta, Atotmilostivul Dumnezeu a arătat că a primit sufletul dreptului Său şi l-a proslăvit printre Sfinţii Lui cei mari.
Omul s-a confruntat mereu cu ispita noutății, căci el este prin fire o fiinţă dinamică. În sufletul lui există o dorință înnăscută de a căuta mereu ceva nou. Duhul omului nu poate rămâne static fără a cădea în akedie: fără dinamica vieţii în Dumnezeu el își pierde însuflarea şi se afundă în akedie. De aceea are nevoie să crească mereu, să învețe mereu ceva nou. Sfântul Pavel spune că suntem meniți „creșterii lui Dumnezeu” (cf. Col. 2, 19) și suntem datori […]
De ce „deşartă”? Oamenii năzuiesc uneori spre o poziţie foarte înaltă în societate, ambiţiile lor sunt nemăsurate. Or, cuvântul „deşert” are şi înţelesul de „stricăcios”, „trecător”. Faţă de slava pe care a pregătit-o Domnul pentru cei care II iubesc, orice slavă pământească este doar praf şi cenuşă, abur ce se ridică de la pământ şi piere fără întârziere. Slava pământească e însă deşartă nu doar la scara veşniciei. Chiar şi în scurta perioadă a vieţii noastre pământeşti gloria, funcţiile înalte, […]
Primim lăcomia ca moştenire culturală – Mă gândeam că e vorba despre „gânduri” în învăţătura Sfinţilor Părinţi pentru că până la urmă lupta noastră e o luptă care are de-a face cu schimbarea logicii noastre, e o luptă care are de-a face, cum am mai discutat, cu schimbarea unor sinapse. Noi ne-am obişnuit să mergem pe anumite zone, bătătorite. Iar acestea marcate de către cele opt gânduri ale răutăţii sunt chiar zone bătătorite. Lăcomia, de exemplu. Cine nu a practicat-o, […]
Discuţiile rele Care sânt cele două lucruri rele despre care oamenii discută cu cea mai mare plăcere? Păcatul altuia şi biruinţa proprie. Lupta pentru existenţă Să nu crezi în marea iluzie care se numeşte „lupta pentru existenţă.’ Această vorbă are înţeles numai dacă înseamnă luptă pentru Dumnezeu, altfel e lipsită de înţeles. Iar pentru cel ce şi-a găsit viaţa în Dumnezeu, nu mai este nici o luptă pentru existenţă. Dumnezeu nu este în nici o luptă cu nimeni. Singură prezenţa […]
Când Părintele Dimitrie Bejan a ieşit din închisoare, după 20 de ani petrecuți în lagăre de exterminare (şase în Siberia şi paisprezece în închisorile comuniste din România), s-a uitat înapoia sa cu părere de rău parcă pentru că părăsea puşcăria, şi a început a plânge. Ce-i aştepta în afara porţilor închisorii pe miile de mărturisitori trecuţi prin iadul reeducării timp de 10-15 ani din viaţă? Nimic promiţător, însă nădejdea nu le lipsea.
Pe vremea binecredinciosului împărat grec Leon şi a soţiei sale, Verina, erau în Constantinopol doi bărbaţi cinstiţi din rânduiala senatorilor, anume Galvie şi Candid, fraţi buni după trup. Aceştia sfatuindu-se, au rugat pe împărat să-i lase să plece la Ierusalim, ca să se închine Sfintelor Locuri.
„Bucură-te ajutătoarea noastră…”: COPIA FĂCĂTOARE DE MINUNI A ICOANEI MAICII DOMNULUI, NUMITĂ „CU TREI MÂINI” („TRICHERUŞA”)\r\n Din anul 1999 în catedrala Schimbarea la Faţă a Mântuitorului din oraşul Chişinău se află copia făcătoare de minuni a Icoanei Maicii Domnului, numită „Cu trei mâini” („Tricheruşa” sau „Троеручица” – rus.)[1], care este un izvor nesecat de tămăduiri sufleteşti şi trupeşti pentru tot creştinul care vine la ea cu credinţă.
Această icoană a Maicii Domnului este cunoscută sub numele de Icoana Maicii Domnului „cu trei mâini”, Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Ioan Damaschin” sau Icoana Maicii Domnului „Trihirussa”.
De obicei, omul are un vis al vieţii lui, a cărui împlinire o urmăreşte până la moarte. De exemplu, sunt monah şi visez să ajung misionar. Sau, eşti misionar şi vrei să ajungi monah. Sunt monah în chinovie şi vreau să ajung pustnic. Un altul este pustnic şi vrea să ajungă monah în chinovie. Dar cine a intrat într-o obşte de oameni şi de îngeri, într-o obşte monahală, cine a acceptat calea sfinţeniei nu are gânduri şi nici vise ale […]
Fie că avem de-a face cu copii sau cu adulţi într-un moment de durere şi suferinţă, nu trebuie să-i uităm niciodată pe cei din jurul lor. Copiii au părinţi, adulţii au soţi şi familii, şi nu întotdeauna cel care suportă cel mai greu suferinţa este cel care suferă cel mai mult. Se poate spune că cel care suferă fizic sau este chinuit sufleteşte este preocupat pe deplin de neliniştea şi durerea sa, care îi absoarbe toate puterile spirituale şi de […]
Unii au formulat teoria cu privire la un proces al însufleţirii, susţinând că ovulul fecundat nu ar avea dintru început suflet, ci că el s-ar însufleţi treptat, pe măsura dezvoltării organelor trupeşti ale embrionului, a aşa-numitei organogeneze. O astfel de concepţie nu este acceptată de învăţătura ortodoxă, care afirmă că sufletul este zidit de Dumnezeu chiar în clipa fecundării ovulului, în acelaşi timp, şi că există în acesta înainte de formarea organelor trupului (inimă, creier etc.).