Arhivele Categotry: Ne vorbesc Sfinții Părinți

Învaţă să te rogi cu propria ta rugăciune

Ce se poate face cu gândurile care fug în toate părţile în timpul cititului şi al rugăciunii?Nimeni nu scapă de asta. Nu este nici un păcat în asta, dar este nepotrivit. Este păcat atunci când cineva de bună voie încurajează gânduri străine, dar când ele aleargă involuntar, este vreun păcat? Greşeala vine atunci când omul a observat că gândurile îi rătăcesc şi nu le stăpâneşte. De îndată ce observi că gândurile o iau razna, înfrânează-le, aceasta trebuie să faci.

Omul se vede mai bine pe sine atunci când se oglindeşte în alţii

Omul se vede mai bine pe sine atunci când se oglindeşte în alţii. Dumnezeu dă fiecărui om harisma ce-i trebuie ca să se ajute, indiferent dacă o pune în valoare sau nu. Dacă o pune în valoare, va ajunge la desăvârşire. Şi slăbiciunile sunt ale noastre; fie că le-am dobândit din propria noastră neatenţie, fie că le-am moştenit de la părinţi, fiecare din noi trebuie să facă nevoinţă potrivită pentru a se elibera de ele.

Dumnezeu nu ne pedepseşte ca să se răzbune

Dumnezeu nu ne pedepseşte ca să se răzbune pe noi când păcătuim păcatele noastre de astfel nici nu aduc vreo vătămare firii lui Dumnezeu, ci ne pedepseşte că ne caută folosul, pentru că nu vrea să ajungă mai rea voinţa noastră, a celor care-L dispreţuim şi-L trecem cu vederea. După cum cel ce se aşează dincolo de cercul de lumină nu vatămă lumina cu nimic, ci va vătăma pe el că stă în întuneric, tot aşa se întâmplă şi cu cel […]

Nu îndrăzni să mă deranjezi!

Pornirea mâniei în cazul neplăcerilor trebuie alungată cu rugăciunea şi cu meditaţia de fiecare dată până la pieirea ei completă. Şi rău nu va fi, dar altfel va fi. \r\n Supărarea şi mânia pe care le manifestaţi atunci când cineva vă tulbură momentele de singurătate nu sunt bune la nimic… Ele sunt rodul îngâmfării: nu îndrăzni să mă deranjezi. Atunci şi vrăjmaşul se priponeşte lângă voi. Hotărâți-vă să nu vă dedaţi acestui simţământ. (…)

„Noi cu cine ne asemănăm, cu musca ori cu albina?”

Unii oameni îmi spun că sunt indignați de faptul că există multe lucruri greșite în biserică. Atunci eu le spun să întrebe o muscă: „Sunt flori în apropiere?” iar ea le va răspunde: „Nu ştiu dacă sunt flori, dar acolo în mormanul acela de gunoi poţi găsi toată mizeria pe care o vrei”. Şi va începe să îţi înşiruiască toate locurile murdare pe unde a fost. Dar dacă întrebi o albină: „Ai văzut vreun coș de gunoi prin zonă?” ea […]

Iubirea de sine

Iubirea de sine este periculoasă sau mai ales mârşavă! Dacă sunteţi îngăduitori cu trupul, din pricina slăbiciunii voastre, atunci nu-i nicio problemă. Dacă însă boala este un pretext pentru acest pogorământ, atunci puteţi să râdeţi de voi înşivă, nu şi de Dumnezeu. \r\n Aşa cum se pare, înfruntaţi superficial iubirea de sine şi cedaţi uşor în faţa ei. Aceste cedări ale voastre le consideraţi neînsemnate, dar faceţi o mare greşeală! Oricât de mică ar fi o concesie, urmările ei sunt foarte […]

Curățirea de păcate aduce vindecarea de boală

Când ni-i bolnav trupul, facem totul şi ne zbatem ca să scăpăm de suferinţe; dar când ni-i bolnav sufletul, amânăm şi nu ne sinchisim. De aceea nu scăpăm nici de bolile trupeşti, pentru că pentru noi sunt fără importanţă cele necesare, iar cele fără importanţă, necesare. \r\n Lăsăm izvorul păcatelor şi curăţim râurile. Că pricina bolilor trupești este păcatul cuibărit in suflet a arătat-o slăbănogul de treizeci şi opt de ani (Ioan 5, 2-15), bolnavul coborât prin acoperiş (Luca 5, […]

Există legătură între păcat și boală?

Păcatul  se săvârşeşte în suflet şi îl face bolnav de-a dreptul; însă dacă trupul îşi trage viaţa de la suflet, fireşte că un suflet bolnav nu poate oferi trupului o viaţă sănătoasă. \r\n Singur faptul că păcatul aduce după sine întuneric sufletesc şi urât are o înrâurire nesănătoasă asupra sângelui, care este temeiul sănătăţii trupeşti; dar dacă stai să te gândeşti că el ne desparte de Dumnezeu,

Creștinul fără duhovnic se usucă precum o frunză

În Pilde se zice: «Cei ce n-au cârmuire, cad ca frunzele, iar mântuirea este întru sfat mult» (Pilde 11, 14). Luaţi seama ce ne învaţă Sfânta Scriptură. Ne îndeamnă să nu ne încredem în noi înşine, să nu ne socotim pe  noi înşine înţelepţi, să nu credem că putem să ne cârmuim pe noi înşine. Avem nevoie de ajutor; avem nevoie de cel ce ne cârmuiește după Dumnezeu. Nimic  nu e mai jalnic, nimic nu e mai pierzător, decât să nu avem […]

Dumnezeu îi învie din moartea duhovnicească pe cei ce cred în Hristos încă în viaţa de acum

\r\n Corespunzător învierii lui Hristos care s-a petrecut a treia zi după moartea pe Cruce, se va să­vârşi cândva şi învierea trupească a întregii ome­niri. Asta pentru că Fiul lui Dumnezeu cel întrupat a cuprins în sine tot neamul omenesc prin scu­larea Sa, asemeni lui Adam care a cuprins în sine, odinioară, toată omenirea căzută în stricăciune. Moartea trupească, chiar dacă acţionează deo­camdată, de data aceasta este călcată în picioare de Domnul şi este dispreţuită de ucenicii lui Hris­tos. Creştinii, […]

Multe din aşa-zisele bunuri sau din aşa-zisele rele nu sunt, la adică, nici una nici alta

\r\n\r\nSunt lucruri bune, lucruri rele – şi lucruri de mijloc -şi printre acestea din urmă, unele par mulţimii că-s bune sau rele, fără să fie. Dar li se zice aşa şi sunt luate aşa. Ca să fiu înţeles mai bine în ceea ce vreau să zic, mă voi sluji de pilde.\r\n\r\nSărăcia, în ochii celor mai mulţi, trece drept un rău şi dimpotrivă, ea nu-i. Dacă cel sărac e veghetor şi înţelept, sărăcia lui poate chiar ucide tot răul.\r\n\r\nDimpotrivă, bogăţia este […]

Viaţa pământească asemuită cu o reprezentaţie de teatru

\r\n\r\nLa amiază, la teatru, cortina se dă în lături – şi actorii, în ceaţă, îşi fac intrarea, având măşti pe faţă. Ei recită o povestire veche, arătând prin vorbe, desfăşurarea întâmplărilor.\r\n\r\nUnul se înfăţişează ca filozof şi nu-i filozof; altul rege, fără să fie, ci numai îmbrăcat ca un rege, căci aşa cere piesa; altul face pe doctorul, fără să fi îngrijit nici măcar un lemn, ci numai îmbrăcat ca doctor; altul face pe sclavul, cu toate că-i slobod; celălalt pe […]

Vrăjmaşul omului

Vrăjmaşul omului, ocrotitorul curviei, spune acestuia că Dumnezeu e iubitor de oameni şi dă ierta­rea pentru patima aceasta, ca una ce e naturală. Dar de vom lua seama la viclenia dracilor, vom vedea că după săvârşirea faptei, ei îl numesc Judecător drept şi fără milă. La început au făcut aşa, ca să ne îndemne la păcat; iar acum, ca să ne scufunde în deznădejde. Născându-se astfel întristarea şi deznădejdea, nu ne putem plânge pe noi, sau ocărî, sau căi pentru […]

Ce se petrece în inima mea?

Mintea noastră trebuie să fie mereu cu luare aminte la ce se petrece în inima noastră şi să vadă dacă în ea este pace sau nu. Dacă nu este, atunci cercetează în ce anume ai păcătuit. Ca să ai pace în suflet trebuie să fi cumpătat şi înfrânat, căci pacea se pierde şi din pricina trupului. Nu trebuie să fii curios şi iscoditor; nu trebuie să citeşti în ziare, nici cărţi lumeşti, care pustiesc sufletul şi-l aruncă: în întristare şi […]

Mormânt văruit pe dinafară, putred pe dinăuntru

„Hristos îi mustră pe farisei pentru umblatul lor după slavă deşartă, numindu-i „morminte văruite” şi spunându-le: „făţarnicilor” (Matei 23, 27). Că slava deşartă. este pricina tuturor relelor şi pricina pieirii lor. Nu i-a numit numai morminte văruite, ci a spus că sunt plini de necurăţie şi făţărie. Spunea acestea ca să arate pricina pentru care n-au crezut; n-au crezut pentru că sunt plini de făţărnicie şi nelegiuire.

Îndoiala lui Toma, îndoiala tuturor

Cel ce cu puţin înainte era zăbavnic în a crede în Hristos s-a vindecat în scurt timp cu desăvârşire. Au trecut numai opt zile, şi piedicile necredinţei au fost desfiinţarea de Hristos, Care i-a arătat urmele cuielor şi coasta. \r\n Dumnezeieştii ucenici nu erau eliberaţi de îndoieli, deşi Îl văzuseră pe Domnul. Ei credeau că nu este cu adevărat Cel care fusese înainte cu ei şi convieţuise împreună cu ei şi fusese răstignit pe cruce, ci era mai degrabă un […]

Ce înseamnă să ai o inimă curată?

„Eu am înţeles că inima curată constă nu numai în a nu fi tulburat cineva de vreo patimă, ci şi în a nu cugeta vreun rău sau ceva al vieţii, atunci când vrea, ci a avea în sine numai amintirea lui Dumnezeu printr-o iubire neînfrânată. Căci numai în lumina curată vede ochiul în chip curat, neașezându-se în calea privirii nimic.

Intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru

De este cineva creştin bun şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest Praznic frumos şi luminat. De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său. \r\n De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi răsplata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, că de nimic nu va fi […]

Iată Omul!

 „Iată Omul!” a strigat Pilat mulțimii de iudei, aducându-le pe Hristos purtând pe cap cunună de spini și hlamidă roșie avea pe El. De ce a zis Pilat aceasta? A fost din uimire față de cinstea, pacea și tăcerea lui Hristos, sau cu scopul de a stârni simpatia iudeilor? Poate că a fost și una și alta. \r\n Sa strigăm cu uimire: „Iată Omul!” Iată Omul viu, adevărat și biruitor, omul așa cum l-a alcătuit Dumnezeu, atunci când l-a făcut […]

Patima ce a provocat moartea Fiului lui Dumnezeu

„Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei, a zis: Ce voiţi să-mi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor” (Matei 26, 14-l6). \r\n „Ascultaţi toţi iubitorii de argint, toţi câţi sunteți bolnavi de boala lui Iuda! Ascultaţi şi feriţi-vă de boala aceasta! Dacă Iuda, care a fost împreună cu Hristos, Care a săvârşit atâtea minuni, care […]

1 2 … 11 12 13 14 15 16 17