Flăcăul îşi caută o mireasă iar fata îşi caută un mire. Aceasta e viaţa pământească, binecuvântată de Dumnezeu. Dar pentru sufletul pe care şi l-a ales Domnul şi căruia i-a dat să guste dulceaţa iubirii lui Dumnezeu, viaţa pământească nu stă pe acelaşi plan cu iubirea lui Dumnezeu, ci el se îngrijeşte numai de Dumnezeu şi nu se alipeşte de nimic pământesc. Şi dacă se apropie de el gânduri pământeşti, el nu se desfată în ele, pentru că nu poate iubi cele pământeşti, ci năzuieşte […]
„Cei mai mulţi cinstesc ca nepătimitori şi ca sfinţi pe cei ce făţăresc virtutea şi altceva arată în pielea obrazului, şi altceva sunt după omul din lăuntru, şi anume plini de toată nedreptatea, pizma, viclenia şi răul miros al plăcerilor. Ei socotesc aşa, pentru că nu au ochiul sufletului curăţit, nici nu sunt în stare să-i cunoască pe aceia după roadele lor. Iar pe cei ce petrec în evlavie şi virtute şi în nerăutatea inimii, care sunt sfinţi cu adevărat, […]
În zilele noastre multe suflete râvnitoare se păgubesc, neştiind să-şi păzească râvna cu deplină judecată. Căci după Cuvântul Sf. Pavel, însăşi mucenicia nu este primită înaintea lui Dumnezeu, dacă nu se face după lege (cu dreaptă socoteală). \r\n Iată de pildă, sunt mulţi dintre noi cari arată mare sârguinţă pentru dreapta credinţă şi păzesc cu frică rânduiala călugărească, dar de sporit nu sporesc duhovniceşte. \r\n
Încă de la începutul creştinătăţii, însuşi Sfântul Ioan Botezătorul a propovăduit: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor!” Încă de atuncea. Adică, cel mai important lucru pentru fiecare din noi este să ne pocăim. Să nu zicem că „o să mai trăiesc” sau cutare… „Astăzi de veţi auzi glasul Domnului, să nu vă învârtoşaţi inimile, să vă pocăiţi”(Evrei 4, 7). \r\n Mai cu seamă cum e acuma – s-a apropiat împărăţia lui Antihrist şi sunt atâtea de multe ispite, şi atâţia […]
„Dacă timpul ar fi singura formă de existenţă, învăluită din toate părţile de moarte, atunci n-ai putea spera nimic cu adevărat. Căci speranţele pentru scurte plăceri viitoare, care trec, nu merită acest titlu. „Nu spera şi nu ai teamă” ar fi cel mai înţelept sfat ce s-ar putea da omului. Anticipează moartea de acum, fă-te apatic faţă de toate, dacă în curând nu ne aşteaptă altceva decât nimicul! Sau îneacă-ţi gândurile acestea neplăcute în zgomotul petrecerii, în uitarea ameţelii […]
„Încercările ce le aduce cuiva diavolul nu întrec puterea aceluia de a le răbda. Căci, dacă ar întrece această putere, omul n-ar avea nici o vină în cazul că nu le-ar putea răbda şi depăşi. Deci, cei ce cad nu pot da ca scuză că încercările sau ispitele au fost peste măsura puterii lor de a le înfrânge. Desigur, lucrurile se complică, dat fiind că omul nu le biruie numai cu puterea sa, ci şi cu puterea lui Dumnezeu. Dar […]
\r\n FILOCALIA SFINTELOR NEVOINTE ALE DESAVARSIRII\r\nVolumul I, Sf. Antonie cel Mare
„Creştinii nu se deosebesc de ceilalţi oameni nici prin pământul pe care trăiesc, nici prin limbă, nici prin îmbrăcăminte. Nu locuiesc în oraşe ale lor, nici nu se folosesc de o limbă deosebită, nici nu duc o viaţă străină. Învăţătura lor nu-i descoperită de gândirea şi cugetarea unor oameni, care cercetează cu nesocotinţă; nici nu o arată, ca unii, ca pe o învăţătură omenească.
„Şi nu ne ierta nouă greșelile noastre precum nici noi nu iertăm greșiților noștri…” \r\n Un frate din Libia a venit la Avva Siluan în Muntele Panepho și i-a spus: \r\n „Avva, am un dușman care mi-a făcut mult rău. Mi-a călcat pământurile, pe când eram în lume de multe ori a încercat să mă rănească. Acum, mai mult decât atât, mi-a pus otravă ca să mă omoare. De asta vreau să-l dau în mâinile stăpânitorului. Cu siguranță, părinte, dacă […]
Bine ai făcut că te-ai pocăit îndată. Dumnezeu a lăsat pocăinţa spre mântuire. Iar dacă n-ar fi fost aşa, nici apostolii nu s-ar fi mântuit, ce să mai vorbim de ceilalţi oameni. Cu limba ai păcătuit, cu inima te-ai pocăit. Ai spus o vorbă răutăcioasă împotriva vecinului tău. Parcă ai fi aruncat o scânteie în paie. Tot satul a auzit şi a râs. Vecinul s-a necăjit şi te-a dat în judecată. Ai plătit mult, te-ai supărat încă şi mai mult. Pe […]
„Lăsând la o parte supărarea pentru cele ce ne lipsesc, să ne învățăm a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru cele ce avem.” \r\n Nimeni dintre noi, dacă vrea să fie socotit înțelept, să nu uite să mulțumească pentru tot ce i se întâmplă în viață. Însă cei mai mulți dintre oameni fac precum cei nemulțumitori: disprețuiesc cele ce au și doresc cele ce le lipsesc. Robul e nemulțumit că nu-i liber. Cel născut liber e nemulțumit că nu s-a născut în […]
\r\n\r\nEu mă tem pentru dvs. Îmi scrieţi că v-aţi asigurat pe dvs. şi pe copiii dvs. atât de solid, încât acum puteţi trăi fără grijă. Lipsa dvs. de grijă a izgonit, pare-se, din sufletul dvs. frica de Dumnezeu. Prin ce v-aţi asigurat? Prin bani? Oare n-aţi auzit în aceste zile cum falimentele neaşteptate ale băncilor fac din milionari cerşetori şi, mai rău, sinucigaşi? Prin case şi magazine? Oare nu aţi citit despre desele cutremure, care într-o clipă prefac oraşele în […]
Din scrisoarea dvs. am înţeles că sunteţi înclinat să admiteţi o morală aparte pentru politică, deosebită de morala din celelalte treburi şi legături omeneşti. Asta nu poate însemna nimic altceva – oricât de precaut şi subtil v-aţi exprimat dvs. cu privire la aceasta – decat că ceea ce în treburile omeneşti de zi cu zi este privit ca lucru necinstit este socotit cinstit în politică, şi ceea ce în celelalte legături omeneşti nu e îngăduit este îngăduit în politică.
Ca să primească mântuirea, creştinul trebuie să facă următoarele: \r\n 1. Să-L iubească pe Dumnezeu din tot sufletul său şi să ţină poruncile sfinte. De asemenea, să-şi iubească aproapele ca pe sine însuşi. Domnul a spus: Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea (Ioan 15, 10). Şi: Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii (Ioan 13, 35). \r\n 2. Să-şi smerească sufletul dinaintea lui Dumnezeu, căci duhul umilit; […]