Arhivele Categotry: Ne vorbesc Sfinții Părinți

Părintele Sofronie Saharov, Cuvânt despre viața în Hristos

\r\n Fragment din cartea : Cunosc un om în Hristos. Părintele Sofronie de la Essex \r\n „…titlul acestei cărți este preluat din Sfântul Apostol Pavel, care se referă la propria experiență, pe care o prezintă însă la persoana a III-a: Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu știu; fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer (II Corinteni 12, 2). \r\n

Este marțea zi cu ghinion?

\r\n Şi tatăl dumneavoastră ţinea marţea, spuneţi, ca pe o zi nenorocoasă, iar dumneavoastră faceţi la fel. Eu cred că atât dumneavoastră cât şi tatăl dumneavoastră aţi păcătuit faţă de Sfântul Ioan Botezătorul socotind ziua lui drept zi nenorocoasă.

Credința, nădejdea și dragostea

\r\n Credinţa pricepe toate tainele descoperite în cuvântul cel sfânt al lui Dumnezeu şi le socoteşte adevărate, ca fiind spuse de Dumnezeul Cel adevărat şi, astfel, cu tărie şi fără clintire le păzeşte.

Patristica – Sfântul Ambrozie al Milanului

Comoara inimii tale să fie Dumnezeu

\r\n Nu-ţi pune nădejdea în grămezile de bani, ci în Dumnezeu, Cel ce se îngrijeşte neadormit de toate şi, mai vârtos, de făpturile Sale raţionale şi cuvântătoare care vieţuiesc cucernic. Fii convins că mâna Sa nu va înceta să fie darnică, mai cu seamă cu cei ce fac milostenie, fiindcă omul nu va putea fi niciodată mai generos decât Dumnezeu.

Sf. Nicolae Velimirovici – despre fastul bisericesc

\r\n Nu puteţi înţelege de ce Biserica ortodoxă admite atâta fast interior: în icoanele scumpe, în candelele din argint, în potirele din aur, în odăjdiile din brocart şi în alte obiecte de preţ. Vreţi să ştiţi de ce?

Cum ne ajută Dumnezeu în situațiile critice

Mulţi nici nu înţeleg de ce furtuni ne scapă Dumnezeu şi nici nu se gândesc la aceasta ca să-L slăvească pe Dumne­zeu. Să presupunem că cine­va se primejduieşte să cadă de pe schelă şi Dumnezeu iconomiseşte să se agate de ceva, lucru care în mod firesc nu se putea face, şi astfel acela este salvat. Sau cade de undeva şi nu păţeşte nimic. Sau are accident şi scapă. Să ne rugăm ca el să înţeleagă că Dumnezeu l-a ajutat şi s-a […]

Bun lucru este ca să ne rugăm întotdeauna pentru a nu știrbi sufletul

\r\n Ori în biserică de ai fi, ori în casa ta, ori la câmp, ori păscând oile, ori de te afli la ospeţe, ori altceva de vei face, de rugăciune să nu te desparţi.

Dacă posteşte, omul devine blând ca un mieluşel

\r\n Dacă posteşte, omul se face ca un mieluşel. Iar atunci când devine ca o fiară, înseamnă că asceza pe care o face ori este mai presus de puterile lui, ori o face din egoism, şi de aceea nu primeşte ajutorul dumnezeiesc.

Despre neîngăduirea atingerii icoanelor cu buzele rujate

\r\n Trasăm ca sarcină clerului şi, cu deosebire, parohilor de biserici, să ia aminte ca persoanele cu buzele rujate să nu se atingă de icoane, de cruce şi de niciun obiect sfinţit, lăsînd pe acestea urme de vopsea.

Deosebit de bine este însă pentru acel prunc căruia i se dă nume de Sfânt… Cum să punem nume copiilor?

\r\n Punerea numelui nu este un lucru atât de puţin însemnat cum cred oamenii care ţin minte numele mai bine decât cunosc miezul lucrurilor şi legăturile dintre ele. Înţelepciunea omului întâi-zidit a fost pusă la încercare şi vădită prin aceea că a pus nume fiecărui suflet viu.

Păcatul îl face pe om foarte încurcat sufleteşte

\r\n Mai demult, oamenii erau într-o stare primitivă, nu aveau nici case, nimic. Intrau în peşterile fără ferestre, închideau şi intrarea cu pietre şi crăci, aşa încât să nu pătrundă aerul. Nu înţelegeau că afară este viaţa, oxigenul. În peşteră, omul se strică, se îmbolnăveşte, se nimiceşte, în vreme ce afară prinde viaţă.

Să-ți pui nădejdea în Dumnezeu și să calci peste frică

\r\n Cine a dobândit minte curajoasă şi şi-a pus nădejdea în Dumnezeu, acela nu se teme de nimic, acela îl are pe Dumnezeu ca pe un ajutor puternic şi o nădejde mare. Căci cine poate să ne facă vreun rău, dacă Dumnezeu nu lasă?

Crâmpeie din învăţăturile Cuviosului Ambrozie de la Optina

\r\n A trăi înseamnă să nu fii mîhnit, să nu judeci pe nimeni, să nu superi pe nimeni şi cu toţi să fii respectuos.

Sfântul Ioan de Kronștadt: Oamenii se ruşinează să vorbească despre Dumnezeu

\r\n Suntem într-un cerc profan de discuţii. Vorbe, vorbe, vorbe… De cele mai multe ori goale, în care nu se suflă un cuvânt despre Dumnezeu – Tatăl nostru al tuturor -, despre dragostea pe care ne-o poartă.. despre viaţa viitoare, răsplata cerească; de ce, oare? Pentru că oamenii se ruşinează să aducă vorba despre Dumnezeu.

De ce te mândreşti, omule?

\r\n De ce te mândreşti, dar, omule? Coboară din înălţimile trufiei tale şi vezi-ţi sărăcia. Eşti pământ şi cenuşă, umbră şi fum, iarbă şi floare a câmpului. Ce motiv este acesta de mândrie? Ai putere peste mulţi oameni?

Prin Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil este luminată întreaga lume

\r\n Bucuraţi-vă voi, însufleţiţi şi fierbinţi mijlocitori pentru toţi cei care aleargă către acoperământul vostru, căci aţi ajuns voi până la iad, aţi zdrobit lanţurile morţii, aţi sfărâmat încuietorile mormintelor, aţi vestit femeilor mironosiţe bucuria Învierii şi mai înainte de aceasta aţi ruşinat în mormânt puterile iadului şi aţi strigat: Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei! (Ps. 23, 7).

Păziţi-vă de vorbele cârtitoare şi deşarte si feriţi limba voastră de clevetire

\r\n \r\n \r\n \r\n \r\n Păcatul cunoscut, pentru cei curaţi, este spre mustrare, iar pentru cei răi şi nelegiuiţi, spre cădere şi pierzanie. \r\n\r\n \r\n \r\n \r\n \r\n

Sfântul Nicolae Velimirovici – Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, cum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău

\r\n ,,Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, cum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, ca să trăiești ani mulți și să-ți fie bine în pământul acela pe care Domnul Dumnezeului tău ți-l dă ție”(Deuteronom, 5, 16).

De ce pleacă tinerii din Biserică?

Spunea Cuviosul Porfirie: „Adevărul lui Hristos ne arată că, dacă lauzi pe cineva, îl faci să devină egoist. Egoistul este confuz şi condus de diavol şi de duhul rău. Crescând astfel, în acest egoism, prima lui treabă este să-l nege pe Dumnezeu şi să fie un egoist neadaptat în societate”. Iată de ce este bolnavă societatea noastră şi de ce sunt necredincioşi copiii noştri: din copilărie le hrănim egoismul, mândria, care este cea mai mare necurăţie în om şi păcat. […]

1 2 … 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17