CE CAUT EU AICI, PE PĂMÂNT?

“Niciodată nu am suportat oamenii care mint, care sunt duplicitari, vicleni!”, (ne) auzim adeseori. Să ridice mâna sus cine este total sincer, curat ca lacrima!

Tot timpul ne imaginăm că omul ar trebui să fie altfel, într-un alt mod, avem mereu așteptări majore de la ceilalți, dar să știți că dacă vedem toată sursa răului din viața noastră, din casa noastră, din țara noastră, ca fiind într-un celălalt mai mult decât în noi, eșuăm total și lucrul acesta este tare dăunător atât nouă, cât și relațiilor pe care le avem cu oamenii.

În Biserică, există două atitudini, două tipologii de creștini.

Primul, creștinul care rulează un program: în drum spre piață trece pe la biserică, dă un acatist plin de dorințe numai bune de împlinit de către “Dumnezeu-duhul din lampa lui Aladin”, sau de blesteme (“Să moară dușmanii mei!”), aprinde câteva lumânări, spune pe fugă o rugăciune și pleacă într-ale sale.

Mai vine de Paști și de Crăciun, plin de entuziasmul ce va pieri odată cu strângerea ornamentelor de pe străzi sau cu terminarea drobului. Acest creștinism rutinat, formal, nu-i aduce nicio îmbunătățire omului, nu îl trezește la o realitate spirituală, ci doar rulează în subsidiar, ca o bandă stricată. Nu-l folosește nici pe omul respectiv, nici pe cei din jur, pentru că omul nu a înțeles nimic din ceea ce înseamnă creștinism, el nu a înțeles de ce a venit Hristos pe pământ.

Cel de-al doilea, creștinul treaz, omul care este capabil să se conducă pe sine, să ghideze pe alții, să-și trăiască viața cu sens. Acesta este creștinul sincer înaintea lui Dumnezeu, este cel care știe, care este conștient că într-o zi va muri și că nimeni și nimic din lumea aceasta nu îl va mai putea ajuta.

Este conștient că în clipa cea de pe urmă omul va rămâne singur cu Dumnezeu. Creștinul treaz este atipic, ca mod de manifestare exterioară. El este total dezinteresat de impresia pe care oamenii o au despre el, dezinteresat total de evenimentele pozitive sau negative care l-ar putea așeza într-o lumină favorabilă sau mai puțin favorabilă.

Omul treaz nu fuge niciodată de oameni, el nu împarte lumea în buni și răi, pentru că el știe că în omul netrezit la viață există un amestec profund de lipsă de sens, de minciună, de dihotomie și de multă neputință.

Dacă vrei să nu suferi în spațiul interuman, pleacă de la principiul acesta: și apostolii L-au vândut pe Iisus, și astfel nu vei mai cere oamenilor lucruri pe care nici tu însuți nu le poți oferi, respecta. Primește fiecare om așa cum este el, cu toate ale sale și încearcă în fiecare zi să fii sincer cu tine și cu Dumnezeu, răspunzând întrebării: “Oare eu sunt drept, corect și fără de greșeală?”

Miza mea este una singură, cu adevărat importantă: să mă trezesc spiritual și să mă îndrept spre unica Ființă sinceră care îmi poate împlini tot sensul și toată existența: Unul Dumnezeu! Nu cred că Fericirea ține de vreo împlinire pământească, materială, de vreo diplomă, am mai spus, ci doar de această conștientizare a iminenței morții.

Vă îndemn să începeți actul trezirii dumneavoastră sufletești cu întrebări esențiale și veți înțelege de unde vin toate tristețile dumneavoastră:

“Ce caut eu aici, pe pământ? De ce merg la Biserică? Ce caut? De ce sunt trist, de ce sunt vesel, de ce mă îndrăgostesc, de ce iubesc? Care este sensul existenței mele?

Preot Visarion Alexa

www.marturieathonita.ro

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *