CINSTIREA SFINTELOR ICOANE

Icoana şi Evanghelia sunt în strânsă legătură, se sprijină şi se clarifică reciproc, colaborând la răspândirea învăţăturii creştine. Icoana este o “Evanghelie în culori”, precum. Evanghelia este o “icoană verbală” a lui Hristos.

\r\n

După ce în  anul 40 d. H. în Scytia-Minor, mai precis în Dobrogea, poposeşte Sfântul Apostol Andrei, străbunii noştri încreştinaţi de acest apostol trimis de Hristos au aşezat icoanele în casele lor, la loc de mare cinste, pe peretele de răsărit, împodobindu-le cu ştergare româneşti, cu busuioc, aprindeau candele în faţa acestor icoane, şi se inchinau cu multă evlavie făcându-şi semnul Sfintei Cruci, odată cu smerite şi pătrunzătoare rugăciuni către Dumnezeu, Maica Domnului şi toţi Sfinţii. Aceste icoane constituie un element indispensabil evlaviei noastre crestin-ortodoxe.

\r\n

• Icoana a mai fost numită şi “BIBLIA NEŞTIUTORI LOR DE CRTE” sau “FEREASTRĂ SPRE CERURI” şi “REFUGIU AL PRIVIRII PENTRU ORICE INIMA INDURERATA”.

\r\n

DE UNDE VINE NUMELE DE ICOANĂ?

\r\n

Numele de icoană vine din grecescul EIKON = a asemăna, asemănare. În limba latină avem În mod similar, cuvântul IMAGO = chip, reprezentare.

\r\n

DAR CE ESTE ICOANA?

\r\n

ICOANA este deci, chipul sau reprezentarea pentru ochii noştri a unei fiinţe existente în mod real, adică a adevăratului Dumnezeu, a Fiului Său Iisus Hristos, a Maicii Domnului sau a Sfinţilor.

\r\n

ICOANA este un fel de “treaptă” sau “scară”, pe care ne ridicăm cu întreaga noastră fiinţă spirituală, prin credinţă, către Dumnezeu.

\r\n

ICOANA este o asemănare, un model, o întipăritură a cuiva. Desigur că icoana nu seamănă întru totul cu originalul. Nu talentul executantului, nu materia icoanei dau utilitate icoanei, ci, unirea rugăciunii celui cinstit din Icoană cu evlavia rugăciunii celui ce se roagă,

\r\n

Deci, altceva este icoana şi altceva este originalul. Spre exemplu: fotografia unui om nu este identică cu omul, întrucât fotografia reprezintă numai forma corpului, nu şi puterile sufletului, căci imaginea fotografică nu gândeşte, nu vorbeşte şi nici nu simte. În acest fel FIUL LUI DUMNEZEU ESTE “ICOANA NATURALĂ A TATĂLUI”, Şi iată versetul biblic care ne dovedeşte foarte clar acest lucru: “Filip l-a zis: “Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl si ne este de ajuns”, Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi, şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a vazut pe mine, a vazut pe Tatãl. Cum zici tu: aratã-ne pe Tatăl?” (Ioan 14.9)

\r\n

DAR CE ESTE IDOLUL DESPRE CARE VORBESC CU ATÂTA ÎN FOCARE SECTANŢII?

\r\n

Idolul este o bucată de materie privită în ea însăşi ca Dumnezeu. Idolul nu are duh, iar omul prin idolatrizare înduhovniceşte un obiect, îi dă valoare de Dumnezeu sau îl considerâ Dumnezeu.

\r\n

Idolul poate avea formă de:

\r\n

– animal: vacă, pisică, crocodil (în Egipt);

\r\n

– monstru: jumătate de om, jumătate de animal (India);

\r\n

– om statuie: zeii grecilor şi ai romanilor – Zeus = zeul zeilor, Bahus = zeul vinului, Ares= zeul războiului, Afrodita = zeita iubirii, etc. .

\r\n

CARE AU FOST PRIMELE ICOANE?

\r\n

Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos şi-a lăsat chipul imprimat pe pânză de trei ori:

\r\n

• Prima dată, a dăruit chipul Său regelui Avgar al Edessei, pe care l-a vindecat de lepră.

\r\n

La porunca acestui rege Avgar, un pictor al său a venit în Ţara Sfântă, să-L invite pe Mântuitor în Edessa, iar dacă nu va voi să vină, cel putin să-L picteze, căci regele Avgar dorea măcar să-i vadă chipul. Iisus Hristos, văzând că trimisul regelui nu-L poate picta din cauza luminii ce-L înconjura, S-a atins EI însuşi de pânza pictorului şi Chipul Său a rămas imortalizat pe ea.

\r\n

• A doua oară, mergând pe drumul spre Golgota, a dăruit unei fecioare, Veronica, ce L-a şters de sudoare şi praf cu mahrama sa, Chipul Său Cel dumnezeiesc, care s-a imprimat în mod miraculos pe această mahramă. însuşi numele Veronica înseamnă “VERA ICON”, adică “adevărata icoană”.

\r\n

• A treia oară, şi-a lăsat Chipul Său şi toate urmele rănilor de pe trup, pe Sfântul Giulgiu cu care a fost înfăşurat în mormânt, giulgiu care se poate vedea şi azi în Italia,  într-o biserică din Torino.

\r\n

Apoi, Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, fiind .pictor şi doctor, a pictat inspirat de Duhul Sfânt pe Maica Domnului la Bunavestire, si când i-a arătat această icoană Maicii Domnului,

\r\n

Dânsa a recunoscut că aşa a fost momentul, precum s-a zugrăvit în icoană şi i-a zis: “Fiul meu şi Dumnezeul nostru să primească rugăciunile tuturor acelora care se vor ruga la această icoană”. Deci însăşi Maica Domnului investeşte cu putere icoana.

\r\n

DAR DE CE CINSTIM ICOANELE?

\r\n

Cinstim icoana pentru că atunci când preotul sfinţeşte o icoană, Duhul Sfânt se revarsă asupra ei. În faţa icoanei inima trebuie să se încălzească de o “căldură sfântă”, care să se asemene cu căldura Duhului Sfânt care a sfinţit icoana. Omul, când stă în faţa icoanei, se închină de fapt la Dumnezeu, căci el rosteşte “Doamne, ajută-mă, Doamne iartă-mă!”. Nu zice nicidecum “Icoană ajută-mă, icoană iartă-mă!”. Icoanele noastre ortodoxe nu sunt sfinte, ci sfinţite, iar creştinii nu se închină lemnului pe care este pictată icoana, ci lui Dumnezeu, căci dacă ar fi aşa, ar trebui să se închine tuturor copacilor din pădure, uşilor, giurgiuvelelor din lemn, scaunelor, meselor etc.

\r\n

CE SENTIMENTE TREBUIE SĂ PRODUCĂ PRIVIREA UNEI ICOANE?

\r\n

Privirea unei icoane trebuie să producă sentimente de: rugăciune, remuşcare, căinţă, respect, dragoste sfântă. Icoanele trebuie pictate în culori suave, demne, decente, neţipătoare. Privirea icoanelor ne trezeşte dorinţa de a ne ruga.

\r\n

DAR ICOANELE SE PICTEAZĂ DUPĂ ANUMITE REGULI?

\r\n

Desigur, ele se pictează după un canon iconografie. Prin respectarea strictă a acestui canon iconografie, creştinii ortodocşi au reuşit să rămână la o înţelegere unitară a lui Hristos. Spre exemplu nu este corect să fie reprezentată Maica Domnului cu capul descoperit, deoarece Maica Domnului era mereu acoperită cu un voal, nu i se vedea deloc părul, avea o îmbrăcăminte modestă şi foarte serioasă.

\r\n

CARE ESTE RAŢIUNEA EXISTENŢEI ICOANEI?

\r\n

Icoana ne arată, ne pune în evidenţă “originalul”, adică un lucru pe care nu-l avem în faţă, căci dac-ar fi de faţă n-am mai avea nevoie de icoană. Existenţa şi cinstirea icoanelor izvorăşte din dorinţa creştinului de a se apropia de divinitate fără întârziere şi mai ales din insuficienta firii omenesti căci omul fiind circumscric în timp şi în spatiu, nu poate avea cunostiinţa directa nici a celor nevazute, nici a celor trecute sau viitoare/ Din pricina acestor insuficienţe de cunoaştere a fost descoperită icoana, care deci, serveşte la ghidarea cunoştinţei.

\r\n

DAR EXISTĂ MAI MULTE FELURI DE ICOANE?

\r\n

Da. Există şase feluri de icoane:

\r\n

• Primul fel este icoana naturală. Fiul cuiva este icoana naturală a aceluia care l-a născul. Deci icoană prin excelenţă este Fiul lui Dumnezeu, care poartă în întregime, în El însuşi pe Tatăl. [„Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl.” (Ioan 14,9)]. Că “Fiul este icoana lui Dumnezeu.celui nevăzut, mai întâi Născut decât toată făptura” (Coloseni 1,15) ].

\r\n

• Al doilea fel de icoană este ideea. În Sfatul lui Dumnezeu s-au înfăţişat în chip de icoane toate cele hotărâte de El, în acelasi fel în care un om când doreste să zidească o casă, îşi face în mintea sa imaginea casei pe care o va zidi şi o transpune apoi în realitate.

\r\n

• Al treilea fel de icoană este cea prin poziţie sau prin imitare. Spre exemplu omul: acesta prin fire este om, dar prin poziţie şi imitare este icoana Dumnezeirii care a zis: “Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie,” (Facere 1,27).

\r\n

• AI patrulea fel de icoană este acela prin care împărtăşim prin scris sau prin chipuri cele nevăzute şi necorporale, din cauza neputinţei noastre de a înţelege cele necorporale. Astfel, pentru a înţelege Dumnezeirea sau îngerii, ne servim de icoane sau, cum am spune azi, de exemple prin analogie. Ca să înţelegem Sfânta Treime ne servim de imaginea soarelui, luminii şi căldurii sau de minte, cuvânt şi duh, sau de planta trandafirului, floare şi miros, sau apă, pământ şi foc.

\r\n

• Al cincilea fel de icoană este cel ce înfătisează si schitează mai dinainte cele viitoare; pe care azi le numim tip sau simbol. Spre exemplu, chivotul legii simbolizează pe Maica Domnului, şarpele ridicat de Moise în pustie simbolizează crucea pe care S-a răstignit Hristos.

\r\n

• AI şaselea fel de icoană este cel făcut spre aducere aminte a faptelor întâmplate, a minunilor, a virtuţilor, a răutăţilor. Toate aceste icoane sunt făcute spre folosul acelora care, privindu-le, SĂ POATĂ EVITA RĂUL ŞI SĂ IMITE VIRTUTEA. Acest fel de icoane le putem înfăţişa prin scris, spre exemplu tablele legii din Vechiul Testament sau prin zugrăvirea chipurilor bărbaţilor sfinţi.

\r\n

ICOANA ESTE PLĂCUTĂ LUI DUMNEZEU?

\r\n

Desigur că este plăcută, ba chiar am putea spune că este binecuvântată de Dumnezeu, căci la plinirea vremii însuşi Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel născut mai înainte de veci, a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor, şi ne spune Sfântul Apostol Pavel: “Acesta este chipul lui Dumnezeu cel nevăzut, mai înainte născut decât toată făptura.” (Coloseni 1,15). Deci, însăşi întruparea Mântuitorului Hristos constituie cea mai întemeiată motivaţie pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu în icoană, deoarece El S-a arătat oamenilor în mod vizibil, în modul cel mai real.

\r\n

AVEM ÎN FAPT NEVOIE DE ICOANĂ?

\r\n

Da, căci ICOANA ESTE “FEREASTRĂ SPRE DUMNEZEU.”, fără icoană ne putem rătăci de la adevăratul Dumnezeu, închipuindu-ne fiecare după mintea, priceperea şi credinţa noastră un Dumnezeu care, de cele mai multe ori, ar putea fi plăsmuit de imaginatia noastră, aşa încât riscul idolatriei este mult mai mare. FĂRĂ ICOANĂ, OMUL ESTE TENTAT SĂ-SI ÎNCHIPUIE UN “DUMNEZEU CONVENABIL”, DUPĂ PROPRIILE LUI DORINŢE ŞI NEVOI!

\r\n

DAR EXISTĂ POSIBILITATEA PICTĂRII LUI DUMNEZEU?

\r\n

Este firesc că se pot înfăţişa în icoană corpurile, ca unele ce au forme, limite corporale si culoare. Singur Dumnezeu nu poate fi zugrăvit, caci El este nevazut şimai presus de orice pricepere. Pentru aceasta are dreptate Legiuitorul când spune că nu trebuie să se prezinte ceea ce este nevăzut, că nu este permis să se facă chipul lui Dumnezeu. Dar când Dumnezeu S-a făcut om, când S-a făcut asemenea nouă, putem să facem icoana Sa. Aşa ne spune Sfântul Ioan Damaschin: “Când Cel fără de corp, fără de formă, fără” de greutate şi fără de mărime”, “Cel care există În chipul lui Dumnezeu” (Filip 2,6) “a luat chip de rob şi a îmbrăcat chipul omului” (Filip’ 2,7), “atunci zugrăveşte-L în icoane şi-L aşează spre contemplare pe Acela care a primit să fie văzut”,

\r\n

DAR DUMNEZEU A ÎNGĂDUIT ICOANELE?

\r\n

Desigur. Dumnezeu însuşi a permis şi a îngăduit icoanele. EI a născut pe Fiul Său, Care este “icoana Lui naturală”. Ca dovadă nici Legea Veche nu opreşte uzul icoanelor, după cum Încearcă să susţină iconoclaştii. Este drept că Moise spune să nu se facă asemănare nici unui lucru care există în cer, pe pământ, în apă sau sub pământ (Ieşire 20,3), dar acelaşi Moise porunceşte să se facă catapeteasma, să se facă chipurile heruvimilor, să se facă chivotul şi toate cele ce se găseau în cort. Solomon mai târziu, ridică lui Dumnezeu templu măret: “SI A FĂCUT ÎN SFĂNTA SFINTELOR DOI HERUVIMI DIN LEMN DE MĂSLIN, ÎNALTI DE ZECE COTI… SI A ÎMBRĂCAT EL HERUVIMII CU AUR. SI PE TOŢI PEREŢII TEMPLULUI DE JUR ÎMPREJUR, PE DINĂUNTRU ŞI PE DINAFARĂ, A FĂCUT CHIPURI SĂPATE DE HERUVIMI, DE COPACI, DE FINICI SI DE FLORI ÎMBOBOCITE” (III Regi 6,23;28,29). ‘

\r\n

Iubiţi credincioşi,

\r\n

Ştim că Dumnezeu este Unul şi deci nu poate porunci lucruri contrarii. Există numai o aparentă contradicţie, fiindcă, s-a poruncit iudeilor să nu-şi facă chip cioplit, ştiindu-i înclinaţi spre idolatrie, pentru a nu adora făptura în locul Făptuitorului (Romani 1,18). Dacă suntem atenţi constatăm că există şi un motiv pedagogic sau, altfel spus, Dumnezeu, Care a vorbit oamenilor în multe feluri şi în multe chipuri (Evrei 1,1), a procedat cu omenirea ca un medic faţă de bolnavi. După cum un medic nu dă aceeaşi doctorie tuturor bolnavilor, ci fiecăruia o doctorie deosebită după felul bolii, al constituţiei bolnavului sau al vârstei, tot astfel Dumnezeu, cunoscând Înclinaţia evreilor spre idolatrie, i-a oprit să-şi facă icoane, întrucât erau înca “copii în cele duhovnciesti”, Dar .acum, când suntem oameni “maturi prin Iisus Hristos”, .s-au desfiinţat prescripţiile Legii Vechi, “SFÂRŞITUL LEGII ESTE HRISTOS” (Romani 10,4). În acest sens avem exemplul mustrării poporului Israel în versetele următoare:

\r\n

“CASA LUI ISRAEL SI POPORUL SI REGII LUI SI CĂPETENIILE LUI SI PREOTII LUI AU ZIS LEMNULUI: “TU ES’T/ TATĂL MEU!”, SI PIETREI l-AU ZIS: “TU M-AI NĂSCUT!”. SI NU SI-AU ÎNTORS SPRE MINE FATA, CI SPATELE, IAR LA VREME DE NEVOIE VOR ZIC’E “SCOALĂ ŞI NE IZBĂVEŞTE!” (Ieremia 2,26-27).

\r\n

DECI, ESTE LEGITIM CULTUL ICOANELOR?

\r\n

Da, icoanei i se poate aduce un cult, deoarece acest cult nu se îndreaptă spre icoană, ci spre cel care este reprezentat în icoană. Căci, după înseşi cuvintele Sf. Vasile cel Mare, “CINSTEA ADUSĂ ICOANELOR SE ÎNDREAPTĂ CĂTRE CEL ÎNFĂŢIŞAT ÎN ICOANĂ”.

\r\n

Şi după cum sectanţii închinându-se Bibliei nu se închină hârtiei, cernelei şi pergamentului care o acoperă, ci cuvintelor lui Dumnezeu care se găsesc în ea, tot aşa şi noi ne închinăm Chipului lui Hristos şi nu lemnului şi culorilor. Avem ca un exemplu pe Iacov, care, primind de la fraţii lui Iosif, haina acestuia, căci îl vânduseră ismaeliţilor, a sărutat-o şi a jelit, dar nu haina, ci pe Iosif (Facere 37,33).

\r\n

MAI AVEM EXEMPLE DE ÎNCHINARE ÎN VECHIUL TESTAMENT

\r\n

Da, avem foarte multe, şi întrebăm pe sectanţii care ne acuză că ne închinăm materiei, de ce nu acuză şi pe Iosif care “s-a închinat la vârful toiagului lui Iacov” (Facere 47,31). Este evident că nu s-a închinat cinstind lemnul, ci prin lemn s-a închinat lui Iacov, precum şi CREŞTINII PRIN ICOANĂ SE ÎNCHINĂ LUI DUMNEZEU. Şi după cum ne temem să atingem fierul înroşit, nu din pricina naturii fierului, ci din pricina focului unit cu el, tot astfel ne închinăm Trupului lui Hristos nu din pricina naturii trupului, ci din pricina Dumnezeirii unite cu EI în chip ipostatic.

\r\n

DAR IISUS HRISTOS A MAI FOST ZUGRĂVIT ÎN ICOANE ŞI ÎN ALT CHIP

\r\n

Da, în unele picturi foarte vechi ale cinstitelor icoane, este zugrăvit Mielul arătat cu degetul de Înainte-Mergătorul, dar în timpul împăratului Iustinian al II-lea, s-a ţinut al cincilea şi al şaselea Sfânt Sinod de la Constantinopol, unde s-a hotărât ca de atunci înainte să fie pictat în icoane “Mielul lui Dumnezeu” care ridică păcatul lumii, adică Hristos, Dumnezeul nostru după chipul Lui omenesc.

\r\n

ESTE OARE ICOANA IDOL DUPĂ CUM NE REPROŞEAZĂ SECTANŢII?

\r\n

Categoric nu! Altceva este icoana lui Hristos şi altceva statuia sau idolul de lemn al lui Cronos şi al Afroditei. Şi întrebăm sectantul de ce să nu cinstim chipul lui Hristos cel din icoană? Pentru că-i făcută de mână de om? Dar oare, chivotul lui Dumnezeu (Ieşire 25,10-16) nu era făcut de mână de om? Dar oare, jertfelnicul (Ieşire 27,1-8) nu era făcut tot de mână de om? Dar oare, acoperământul împăcării (Ieşire 25,17), heruvimii (Ieşire 26,18-22), vasul de aur care avea mană (Ieşire 16,33) nu erau făcute tot de mână de om?

\r\n

Dacă sectantul le numeşte pe acestea idoli, cum numesc pe Moise şi pe Israel care s-au închinat lor? Pentru ce se numesc SFINTELE SFINTELOR dacă sunt făcute de mână de om? Oare heruvimii cei cu şase aripi, care stăteau în jurul jertfelnicului nu erau icoanele îngerilor?

\r\n

Pentru ce nu sunt aruncate? Nu sunt aruncate pentru că pe acestea le-a poruncit însusi Dumnezeu! Idolii păgânilor sunt de dispreţuit pentru că sunt icoanele demonilor; pe acestea Dumnezeu le-a interzis şi le-a condamnat. “Să se ruşineze toţi cei care se Închină chipurilor cioplite, cei care se laudă cu idolii lor” (Psalm 96,7).

\r\n

SECTANTII NE REPROSEAZĂ CĂ PE UNELE ICOANE S-AU ZUGRĂVIT ŞI DIAVOLI ŞI CĂ ACESTEA NU MAI POT FI NUMITE SFINŢITE

\r\n

RĂSPUNS: Sfinţitele Icoane nu se spurcă chiar dacă se zugrăvesc şi diavoli pe ele, aşa cum nu se spurcă nici Biblia din cauză că este scris şi descris diavolui, cu toate practicile lui spurcate.

\r\n

A GREŞIT OARE MOISE CÂND A RIDICAT ŞARPELE ÎN PUSTIE?

\r\n

Este adevărat că Moise a spus poporului: “Nu-ţi face chip cioplit, nici turnat şi nici vreo asemănare din cele ce sunt in cer sus, din cele ce sunt pe pământ jos şi din cele ce sunt in apă şi sub pământ” (Deut. 5,8). Şi atunci, oare preacredinciosul slujitor, făcea ceea ce şi oprea?; construia ceea ce distrugea? EI care a spus: “Să nu faci chip cioplit”, el care a sfărâmat viţelul turnat (Ieşire 32,20), el Însuşi făureşte din aramă şarpele? Da, a făurit “Icoana crucii” care a fost folositoare spre preinchipuirea Adevărului, ca chip și umbră a celor viitoare. “DUPĂ CUM MOISE A ÎNĂLTAT SARPELE ÎN PUSTIE, TOT ASA SE CADE SĂ SE ÎNALȚE FIUL OMULUI CA TOȚI CEI CARE CRED ÎN EL SÂ NU PIARĂ, CI SĂ AIBA VIAŢĂ VEŞNICĂ” (Ioan 3,14-15) .

\r\n

ÎN CE A CONSTAT PRIGOANA ÎMPOTRIVA SFINŢITELOR ICOANE?

\r\n

În secolul al VIII-lea unii crestini au căzut în erezie fată de adevărata cinstire ce li s~ cuvine Sfintitelor Icoane, unii socotindu-Ie chip cioplit, ca si sectantii si toti rătăciţii de astăzi. Atunci s-a pornit’ o luptă’ aprig§ împotriva icoanelor. Această luptă a fost sprijinită chiar de împăratul rău-credincios Leon al V-lea Isaurul, care începe persecuţia împotriva icoanelor ortodoxe, persecuţie numită iconoclasm, adică distrugerea de icoane. La porunca acestuia, Sfinţitele Icoane au fost ridicate de prin biserici şi din casele credincioşilor, au fost arse în pieţe şi în târguri. Însă numărul apărătorilor de icoane era tot mai mare, în special călugări şi preoţi, care au avut mult de suferit fiindcă, fiind prinşi, li se scoteau ochii, li se tăiau mâinile, etc.

\r\n

DAR CUM S-A TERMINAT ACEASTĂ PERIOADĂ A ICONOCLASMULUI, ADiCĂ DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA SFINŢITELOR ICOANE?

\r\n

Profanarea Icoanelor Sfinţite a fost înfierată la cel de-al VII-lea Sinod ecumenic de la Niceea (787 d.H.) sub conducerea împărătesei Irina, cu participarea a peste 300 de episcopi din toată lumea şi vă rugăm să luaţi aminte şi să nu uitaţi niciodată cele hotărâte la acest Sfânt Sinod: “Este permis, folositor şi chiar bineplăcot înaintea lui Dumnezeu a face icoane religioase. Acestor icoane sfinţite, însă, nu li se dă adorare, care, în fapt, i se cuvine lui Dumnezeu, ci venerare şi cinstire şi această venerare sau cinstire se acordă persoanei înfăţişate (pictate) pe icoană şi nicidecum materiei din care este făcută”,

\r\n

CE NE SPUNE SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN (675-749) DESPRE ICOANELE SFINŢITE?

\r\n

Sfântul Ioan Damaschin ne spune că Chipul Sfânt din icoană este plin de har, aşadar, Într-un anume sens, este “purtător de duh”, după cum era cel pe care chipul îl reprezintă. Sfântul Ioan Damaschin compară Icoanele Sfinţite cu moaştele sfinţilor, şi spune că şi unele şi altele sunt pline de harul de energia divină. Şi ne dă aici un exemplu, comparând sfinţenia icoanei cu mantia imperială: “Fără să aibă valoare în sine, această mantie se face vrednică de toată cinstirea atunci când a atins-o împăratul”.

\r\n

DATINA ICOANELOR NU ESTE NOUĂ, CI FOARTE VECHE şi spre adeverire, se poate găsi în viaţa Sfântului Vasile cel Mare, următoarea întâmplare: Eladie, succesorul Sfântului Vasile cel Mare în scaunul episcopal, stătea în faţa icoanei Maicii Domnului, în aceeaşi icoană fiind pictat şi Iăudatul mucenic Mercurie. Eladie se ruga în faţa icoanei să-l scoată dintre cei vii pe împăratul lulian, tiranul fără de Dumnezeu şi apostat, care-i prigonea cumplit pe creştinii din acea vreme: Deodată a văzut că mucenicul a dispărut pentru puţină vreme, dar după nu mult timp s-a întors, ţinând în mână lancea plină de sânge. Deci tiranul împărat lulian murise.

\r\n

IUBIŢI CREDINCIOŞI,

\r\n

De câte ori vedem icoane să ne închinăm, să le sărutăm şi să le împodobim cu flori, căci, noi creştinii, stăm sub oblăduirea icoanelor de la leagăn până la mormânt. Pruncul nou-născut este adus şi închinat la icoane, mirii se închină şi sărută icoanele, credincioşii se închină şi sărută icoanele la intrarea şi ieşirea din biserică, se fac procesiuni cu icoane. În suferinţă creştinul se mângâie privind icoana, pe pieptul mortului se pune icoană.

\r\n

Să nu uităm îndemnul Sfântului Ioan Damaschin: “RUGĂM DECI PE POPORUL LUI DUMNEZEU, NEAMUL CEL SFĂNT (1 PETRU 2,9) SĂ ŢINĂ CU TĂRIE PREDANIILE BISERICESTI, CĂCI SCOATEREA PUTIN CĂTE PUTIN DIN CELE PREDATE, CA DINTR-O CONSTRUCTIE DE PIATRĂ, DISTRUGE FOARTE REPEDE ÎNTREAGA CLĂDIRE. SĂ DEA DUMNEZEU SĂ RĂMĂNETI TARI NEÎNDUPLECATI, NECLINTITI SI ÎNTĂRITI PE PIATRA TARE CARE ESTE HRISTOS, CĂRUIA SE CUVINE SLAVA, CINSTEA ŞI ÎNCHINĂCIUNEA, ÎMPREUNĂ CU TATĂL ŞI CU DUHUL SFĂNT, ACUM ŞI PURUREA ŞI ÎN VECII VECILOR”.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *