CUM VOI REUŞI SĂ FAC CEVA DIN COPII MEI? – EDUCAŢIA TINERILOR

1618446_281321748691378_2054809260_n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Cele mai mari așteptări le avem de la copii noștri. Adesea ne chinuie foarte mult viitorul lor și ne dorim din suflet să reușească ei ceea ce noi nu am putut face. În loc să căutăm în copii noștri voia lui Dumnezeu, talanții puși de El în sufletul lor, noi ne preocupăm de ambiții absurde.

\r\n

\r\n

Uneori influențați de ceea ce televiziunea ne propune și ne inoculeză lăsăm la o parte voința lui Dumnezeu și încercăm să facem din copii noștri altceva decât le-a fost hărăzit!\r\n\r\nDe ce nu am reușit să fac cu copiii mei ceea ce mi-am dorit? M-am gândit ca,…să spunem câteva lucruri despre eșecul părinților, deoarece, din câte înțeleg, nu sunt puțini aceia care au și dispoziție și voință să facă ceva pentru copiii lor și care se ostenesc și se zbat cu adevărat, dar în final, par să se fi ostenit degeaba. Se mișcă și procedează de parcă nu știu ce fac și, firește, nu pot să se înțeleagă nici pe ei înșiși, nu pot să se înțeleagă cu copiii lor și nici între ei.

\r\n

Nici noi nu ne putem înțelege cu ei.

\r\n

Una spune unul și altceva înțelege celălalt. Îi spui să facă ceva și el face altceva. În cele din urmă, eșuează și rămâne întrebarea: ,,De ce nu a reușit să fac cu copiii mei ceea ce mi-am dorit?”

\r\n

Din câte cunosc, chiar și între creștini, în viața duhovnicească, în viața bisericească, sunt foarte mulți cei care rătăcesc drumul tocmai pentru că lipsește firul roșu, acea voce interioară, acea luminare lăuntrică conducătoare. Și, deși citesc aceeași evanghelie ca și ceilalți și procedează poate la fel, în cele din urmă, deoarece, mentalitatea lor lăuntrică și voința lor au o direcție diferită, vor ajunge în altă parte, față de ceilalți care au înlăuntrul lor simțul drumului pe care trebuie să meargă.

\r\n

Dacă în viața duhovnicească se poate întâmpla așa ceva, se poate întâmpla în orice altă sferă a activității omului, deci, și în familie, în relația părinților cu copiii. Este posibil ca unii părinți să studieze împreună cu copiii lor Sfânta Evanghelie sau vreo revistă oarecare despre creșterea copiilor. Este posibil ca aceștia să procedeze la fel, să încerce să facă totul așa cum trebuie și în cele din urmă să ajungă la rezultate cu totul diferite unii de alții.

\r\n

Mă iertați! Încerc, atât cât pot, să mă fac înțeles. Dar poate că nu reușesc prea mult. Ceea ce spuneam acum, pentru mine, nu este fundamental, ci este cel dintâi și cel mai important lucru. Dacă vreți să ne ajutăm un pic, am să mă refer la situația Bisericii Greciei în perioada aceasta care ne este cunoscută nouă. Parcă nu știm ce vrem. Nu Biserica în sine, ci noi, oamenii Bisericii. Unul scrie ceva, celălalt scrie altceva. Unul spune una, celălalt spune alta. Fiecare ce vrea.

\r\n

La noi, pentru că a pătruns un pic influența protestantismului și influența catolicismului, deoarece a pătruns și un puternic duh lumesc, pentru că și-a băgat coada și diavolul, parcă nu mai există nici o direcție conducătoare sau linie lăuntrică și tainică. De aceea vezi tot felul de grupări de creștini, care lucrează, activează, se mișcă într-o direcție, alta în altă direcție. În cele din urmă ei înșiși acceptă că la începutul drumului, parcă erau un pic mai aproape de linia dreaptă. Acest lucru provocă deznădejde, obosește, întristează și cultivă un duh de necredință, un duh care nu ajută deloc viața duhovnicească.

\r\n

Părinți și Copii–Despre Educația Copiilor – Arh. Simeon Kraiopoulos – Ed. Bizantină 2005

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *