Despre nerecunostință

Se povesteşte într-o carte veche, că un împărat foarte credincios şi temător de Dumnezeu, avea pe lîngă el o mulţime de miniştri plini de mîndrie, îngîmfaţi şi fără frică de Dumnezeu. Nu ştia împăratul cum să-i facă să înţeleagă că purtarea lor este o grosolănie nebunească şi o mare netrebnicie omenească. Ce credeţi că a făcut împăratul? A vorbit cu un cerşetor pe care l-a chemat şi l-a învăţat să vină în ziua următoare la ora mesei şi cînd va fi el la masă împreună cu toţi miniştrii lui, să vină şi el şi să se aşeze la masă cu pălăria pe cap. Să nu zică nimic, să mănînce, apoi să se scoale şi să plece, fără să spună nici măcar bună ziua.

\r\n

Aşa a făcut cerşetorul, căci a doua zi pe cînd împăratul era la masă cu toţi miniştri lui îngîmfaţi, a venit şi el şi fără să spună un cuvînt, se aşeză la masă, mănîncă şi bea cu lăcomie cît îi place şi cu pălăria pe cap. Toţi miniştri se uitau îngroziţi şi aşteptau să vadă ce zice împăratul. Mare le-a fost mirarea şi nu ştiau ce să creadă văzînd că împăratul nu zice nimic. Cerşetorul se sculă de la masă fără să-i pese de cineva, mîncat şi băut bine, şi, ieşind pe uşă, se pierdu prin mulţime.

\r\n

Mesenii, indignaţi de comportarea acestui om, ziseră împăratului: Împărate, cum ai putut să suferi fără să spui nimic acestui om care a mîncat şi a băut în faţa măriei-tale, cu pălăria pe cap şi fără să-ţi mulţumească?!” Împăratul i-a lăsat să se frămînte, apoi luînd cuvîntul, zise: „Aşa faceţi şi voi în faţa Împăratului ceresc, Dumnezeu, căci tot astfel mîncaţi şi voi din masa lui cea bogată, pe care ne-o întinde cu atîta dărnicie, cu atîtea bunătăţi şi frumuseţi de tot felul, iar voi drept mulţumire staţi înţepeniţi în mîndria voastră ca şi cînd aţi mînca şi aţi bea din cele ce faceţi voi. Voi nu voiţi să vă supuneţi Creatorului şi să-I daţi slavă şi cinste pentru cîte ni le dă aici pe pămînt”.

\r\n

Auzind ei acestea au plecat smeriţi capetele, au înţeles lecţia şi s-au hotărît cu toţii să-şi schimbe viaţa, recunoscînd puterea, mila şi dragostea lui Dumnezeu şi îndelunga lui răbdare ce o are pentru toţi păcătoşii. Oare nu facem şi noi aşa ca cerşetorul din istorioară, faţă de bunul Dumnezeu? La fel facem atunci cînd nu recunoaştem de unde ne vin toate bunătăţile pe care le avem, cînd nu facem rugăciune la masă şi nu-I mulţumim Lui, cînd nu recunoaştem că sănătatea şi toate bunurile primite sunt de la El.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *