Despre structura compactă a Bisericii, cea asemenea trupului uman

„Din El, tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, şi se zideşte întru dragoste” (Efeseni 4: 16).

Fraţilor, acest cuvânt s-a grăit cu privire la trupul duhovnicesc, care este Sfânta Biserică a lui Dumnezeu.

De la El, adică de la Hristos, tot trupul este bine alcătuit şi bine încheiat. Preaînţeleptul Apostol nici nu poate afla o mai bună comparaţie pentru alcătuirea Bisericii decât trupul omenesc. Ceea ce este capul pentru trup, aceea este Hristos Domnul pentru trupul Bisericii. De la cap se întind nervii în toate părţile trupului, iar prin nervi, toate părţile trupului percep, simt şi se mişcă; şi viaţa lor însăşi stă în această percepţie, simţire şi mişcare. Se poate spune că partea cea mai de căpetenie a trupului, capul, prin creier şi prin nervi, este prezentă în fiecare dintre mădularele trupului. Căci dacă se taie capul, pe dată moare şi oricare altă parte a trupului.

Hristos Domnul este prezent în fiecare parte a Bisericii, în fiecare mădular credincios al Ei. Prin El, fiecare credincios percepe Împărăţia cea duhovnicească, simte iubirea Domnului şi se mişcă drept către El. De la El, fiecare mădular primeşte putere potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, adică, potrivit darului şi menirii fiecăruia dintre credincioşi.

Domnul Îşi dăruieşte direct puterea Lui, prin legătură nemijlocită, prin atingere, prin prezenţa Lui personală.

Iubirea este minunata legătură care îl leagă pe Hristos de credincioşi, iar pe credincioşi de Hristos şi întreolaltă.

Fraţilor, ce se întâmplă cu acea parte a trupului care este smulsă din traiectul nervilor ce o leagă de cap? Ea moare, adică se face inactivă, insensibilă şi lipsită de mişcare. Aşa se întâmplă şi cu fiecare mădular al Bisericii care se rupe din trupul Ei, şi astfel se rupe de al Ei Cap. Fraţilor, să ne păzească Dumnezeu de nenorocirea aceasta!

O, Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Cela Ce eşti Izvorul iubirii şi vieţii, nu îngădui întunecatelor puteri dinlăuntru şi din afară să ne despartă pre noi de Tine şi de al Tău Sfânt Trup, carele este Biserica Ta, răscumpărată cu scump Sângele Tău! Căci noi pre Tine Te lăudăm şi Ţie Îţi mulţumim în veci, Amin!

Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.