Duminica a VI-a după Rusalii

Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa. Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale! Dar unii dintre cărturari ziceau în sine: Acesta huleşte. Şi Iisus, ştiind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta. Şi, sculându-se, s-a dus la casa sa. Iar mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere.

\r\n

Matei 9,1-8

\r\n

În Evanghelia din duminica trecută am auzit despre gadareni, care l-au întâlnit pe Iisus şi i-au cerut “să treacă din de hotarele lor”. Aceasta s-a întâmplat pentru că toţi erau infectaţi cu un păcat, acela al pasiunii pentru profit, al iubirii de bani. Aveau acea sete de nepotolit după bogăţie, după mai mult şi mai mult. Iar bogăţia lor consta în turmele mari de porci ce păşteau pe păşunile lor. Conform legii iudaice nu aveau însă dreptul să îi păstreze. Şi acesta era păcatul lor, ei trăiau în păcat pentru a-şi satisface patima, acest idol al îmbogăţirii. Iar patima se pare că îi unea pe toţi. Să ne amintim cum spune Evanghelia: “Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor” (Matei 8,34).

\r\n

Totuşi, nu toţi locuitorii cetăţii erau oameni răi. Fără îndoială, erau unii care doreau să îl vadă pe Iisus, să îi asculte învăţăturile, poate unii chiar erau gata să creadă în El. Mântuirea era atât de aproape de ei, foarte aproape. Dar acest idol, patima pentru profit, i-a înrobit; în loc să îi ceară Domnului să rămână cu ei, i-au cerut să plece. Desigur, libertatea lor de a alege era afectată: păcatul îi înrobise şi sufereau de o paralizie spirituală. Evanghelia continuă: “Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa. Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule!”

\r\n

Există paralizie fizică, dar există şi o paralizie spirituală. Când suntem paralizaţi fizic dorim să facem ceva, dar fie mâna fie piciorul nu ne ajută, nu se mişcă. Când suntem paralizaţi spiritual însă, chiar şi a gândi este dificil, şi dacă nu facem nimic, ne pierdem inima. Există dorinţa de a îndeplini porunca lui Hristos, dar totuşi nu putem; ceva este la mijloc, ceva ne blochează. Şi în loc ca în inima noastră să vină Hristos, vine o furtună. Ce i-a motivat pe gadareni să îi ceară lui Hristos să părăsească ţinutul lor? Păcatul. Iar păcatul le-a adus paralizia spirituală, şi nu au avut suficientă tărie să îl reţină pe Hristos cu ei.

\r\n

La fel ni se întâmplă şi nouă. Singurul motiv este păcatul. Iar păcatul nu înseamnă doar iubirea de bani. Există o serie de faţete ale acestui “diamant negru”: lenea, mândria, vorbirea în deşert, condamnarea, bârfa, mânia, iritarea, cruzimea, necurăţia şi multe altele. Şi cu toţii suferim din cauza păcatului: oricare ar fi acesta, tot păcat este. El duce la slăbirea spiritului, la paralizia spirituală. Să ne analizăm şi să recunoaştem cu sinceritate că, asemenea gadarenilor, şi noi trăim într-o slăbiciune a spiritului, într-o paralizie spirituală.

\r\n

Dar să nu disperăm. Evanghelia ne dă motiv de mângâiere. Cu ce cuvinte îl vindecă Hristos pe paralitic? “Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!” Aceasta înseamnă că în paralizia trupească există de asemenea motivul păcatului. Iar în paralizia spirituală motivul este întotdeauna păcatul. Tot ce trebuie să facem este să găsim acest păcat, această patimă care stă între noi şi Hristos; să o ducem la Domnul şi să spunem: “Doamne, vindecă-mă!” Apoi Domnul ne va spune ce i-a spus şi paraliticului: “Iertate sunt păcatele tale! […] Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta.” Iar furtuna se va potoli, va pleca din inimile noastre, care vor fi umplute de Hristos cu bucurie. Slăbiciunea va dispărea şi vom simţi o nouă energie în noi, o nouă viaţă în Iisus Hristos Domnul nostru.

\r\n

Autor: IPS Andrei Rymarenko

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *