Durerea pentru păcatele altora

spovedanieDurerea unei mame pentru păcatele copiilor, ori a unei soții pentru păcatele soțului, ori a oricarui om pentru păcatele altuia, se naște din iubire și din purtare de grija. Însa, indiferent de raportul social avut, precum ne atrage atenția Sfîntul Ioan Gura de Aur, nu trebuie să uitam „să punem măsura suferinței” nascute de păcatele altora.

\r\n

\r\n

Celui care greșește trebuie să-i dăm un cuvînt bun. Dacă nu primește cuvîntul, trebuie să-l învăţăm prin faptele noastre bune. Dacă nici din fapte nu învață, nu ne mai rămîne decît rugăciunea, acest suspin adus tainic înaintea lui Dumnezeu. Rugăciunea, la rîndul ei, cînd este însoțită de durerea inimii, are multă putere înaintea lui Dumnezeu.

\r\n

În scrisorile sale către diaconița Olimpiada, în numar de șaptesprezece, Sfîntul Ioan Gura de Aur nu încetează a întări sufletul acesteia, care suferea nespus de mult pentru faptele celor aflați la conducerea împarației și a Bisericii din Constantinopol, fapte săvîrșite fără frica de Dumnezeu.

\r\n

„Cînd auzi că o Biserica a căzut, că alta s-a clătinat, că alta a fost cuprinsă de valuri cumplite, că alta a suferit alte nenorociri, că una a primit lup în loc de păstor, alta pirat în loc de cîrmaci, alta călău în loc de doctor, suferă – că nu trebuie să treci pe lînga astfel de fapte fără să suferi -, dar pune măsura suferinței.”

\r\n

„Dacă pentru păcatele noastre, pentru faptele pentru care avem să dăm socoteală, nu e trebuincios, nici bine, ci tare primejdios și păgubitor, să te lași stăpînit de tristețe deznădăjduitoare, apoi cu mult mai mult e zădarnic și de prisos, iar pe lîngă asta și diavolesc și pierzător de suflet, să te topești de durere și să te pierzi pentru păcatele altora.”

\r\n

„Cum să nu fie cea mai mare prostie și nebunie să te frămînți și să suferi atîta pentru greșeli facute de alții, pentru păcate pentru care alții au să dea socoteală, încît să aduci în suflet întuneric nespus, tulburare mare, zăpăceala, neliniște și frămîntare multa?”

\r\n

„Cănd auzi pe cineva că povestește de prăpădul de acum, depărtează-te îndată de găndurile acestea și fugi cu mintea la ziua cea înfricoșatoare. (…) Atunci nimeni nu va fi judecat pentru păcatele altuia, ci pentru păcatele făcute de el.”

\r\n

„Strînge în jurul tău aceste gînduri, sporește-ți frica aceasta și ridic-o zid puternic împotriva tristeții satanice și pierzătoare de suflet! Stai înarmat cu această frica, în lupta împotriva tristeții! Și vei putea, numai cu arătarea ei, să o risipești, să o sfarmi, mai ușor ca pe o pînză de paianjen. Tristețea, pe lîngă faptul că este zădărnicită și de prisos, mai este și tare pustiitoare și vătămătoare. Frica aceea (de Judecată), însă, este și de neapărată trebuința și bună folositoare și cu mult cîștig.”

\r\n

Nu trebuie să trecem nepăsători pe lîngă faptele rele ale celor de langă noi, dar nici să ne lăsăm striviți sufletește de acestea. Nimeni nu va fi judecat pentru păcatele altuia, ci doar pentru păcatele facute de el. Suferința, atît pentru pentru păcatele noastre, cît și pentru ale altora, este buna atîta timp cît are măsură. Cînd întrece măsura cuvenită, suferința devine primejdioasă, fiind în stare să arunce sufletul în tristețe și deznădejde.

\r\n

Teodor Danalache

\r\n

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *