Explicarea icoanei Naşterii Domnului

În această icoană, întregul mesaj din Evanghelie despre întruparea Mântuitorului din Sfânta Fecioară Maria este surprins împreună cu alte detalii adăugate din Sfânta Tradiţie a Bisericii. În multe icoane cu reprezentări ale Naşterii Domnului sunt o multitudine de detalii, în altele sunt mai puţine. în diagrama arătată aici, luată dintr-un desen al icoanei, putem identifica cel puţin 8 elemente.

Icoana se concentrează, desigur, pe naşterea Domnului nostru Iisus Hristos din Maica Sa, Preacurata Fecioară Maria; ea este reprezentată mai mare decât celelalte personaje, întinsă pe un covoraş şi uitându-se nu la nou-născutul său Fiu, ci mai degrabă cu iubire şi înduioşare către logodnicul ei, Bătrânul Iosif (7), văzându-i uluirea faţă de această deosebit de minunată şi divină naştere. El este arătat în colţul din jos stânga, stând de vorbă cu un bătrân păstor care i-a văzut pe îngeri slavoslovind. Iosif priveşte calm şi meditativ gândindu-se la minunile lui Dumnezeu pe care le vede şi le aude acum. Domnul nostru este arătat în scutece şi culcat în iesle, „căci nu mai era loc de găzduire pentru ei” (Luca 2, 7). În spatele ieslei se află o peşteră întunecoasă (3), care ne aminteşte imediat de peştera în care Domnul a fost înmormântat 33 de ani mai târziu înfăşurat în giulgiu. În peşteră sunt un bou şi un asin, detalii nemenţionate în Evanghelie, dar trăsături invariabile în fiecare icoană a Naşterii; scena e inclusă pentru a arăta îndeplinirea cuvintelor profetului Isaia, „Boul îşi cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea Domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte; poporul Meu nu Mă pricepe” (Isaia 1, 3).

Deasupra compoziţiei centrale, in chiar centrul icoanei este steaua minunată venită din rai, care i-a condus pe magi (6) către locul în care se află Mântuitorul nostru; ne aminteşte de semnul raiului pe care-l vedem în icoana Botezului sau Cincizecimii, oriunde e indicată intervenţia divină.

Sfinţii îngeri (4) sunt reprezentaţi mărindu-L pe Dumnezeu şi aducând vestea cea bună a Naşterii Domnului păstorilor (5). Faptul că păstorii evrei şi magii păgâni au fost printre primii să îl slăvească pe Domnul nostru ne arată universalitatea acestui mare eveniment, rânduit pentru mântuirea întregii omeniri.

În partea dreaptă este redată scena îmbăierii pruncului (8). Din mărturiile episcopului Arnulf, pelerin la Betleem în secolul al VII-lea, reiese ca lângă peștera în care S-a născut Hristos, exista o cuva de piatra, care potrivit tradiției ar fi cea în care a fost spălat Pruncul după nașterea Sa. Și în evangheliile apocrife ale lui Iacov și Matei, se vorbește despre două femei, Salomeea si Zelemi, chemate de Iosif pentru a o asista la naștere pe Sfânta Fecioara. Această scenă a spălării Domnului a provocat multe controverse, uneori lipsind din reprezentarea Nașterii Domnului. Se credea că redarea acestui episod, ne-ar face sa credem ca Hristos a fost un simplu om. Însă, dacă întâlnim această scenă, ea are rolul de a întări adevărul fundamental al mântuirii: Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Potrivit Sfinților Părinți, ceea ce nu a fost asumat, nu poate fi mântuit. Așa ne putem explica de ce zugravii au ales sa reprezinte si aceasta scena.

În sfârșit, dacă ne uităm la icoană ca la o compoziție unită, putem doar să fim umpluți de bucurie, nu doar datorită frumuseții culorilor și a atmosferei festive pe care o descrie, dar și datorită veștii fericite a mântuirii noastre atât de clar proclamată de ea. În icoană, toată creaţia se bucură la Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos: cerul (o stea și îngerii), pământul (munții, plantele și animalele) și în special omenirea reprezentată cel mai desăvârșit în persoana noii Eve, Preacurata Fecioară Maria, Maica Domnului nostru.

Hristos se naşte! Slăviţi-l!

surse: sf-ioan-iacob.md
crestinortodox.ro

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *