ISPITA (sau încercarea )

De fapt  acest  cuvînt  înseamnă  încercare  sau   îndemn  spre rău . Noi  cei  care suntem  din  creatura  lui  Dumnezeu  ne  dăm    seama  că  acest  lucru  vine chiar  de la  semenii  noştrii : frate, sora , rudenii  . Iar  pe  de  altă  parte  poate  fi  încercarea  şi  de  la  Dumnezeu  să  vadă  cum noi  răbdăm  pentu  Dumnezeu  toate  aceste  ispite .

\r\n

Iubiţi credinceoşi  puţini creştini  din  cei  ce  se  mărturisesc  spun  că sînt ispitiţi , s-au  îndemnaţi  spre  rău . Ispita  noastră  vine  din  internul nostru  pentu  că  creştinul  este  slăbit  de  credinţă, fiind  întunecat  de  gîndurile acestei lumi  deşarte  şi  noi  prelungim sa păcătuim  în continuare  fiind  duşi  de  diavol  in   lumea desfătării .

\r\n

Credinciosul  care îşi  petrece  smerit  viaţa  în  rugăciune  este  capabil  să  reziste  tuturor  ispitelor, ba mai  mult  fără  ispite  nici  nu  poate  fi  închipuita  mînturirea . Căci  numai  prin  această  luptă  duhovnicescă  dobîndim  viaţa  veşnică  şi  fericita . În  rugăciunea  Domnească  auzim  cuvintele : “ Si  nu  ne  duce  pe  noi  în  ispită “ înţelegînd  ispita   lepădării  de  Dumnezeu . Trebue  să  cerem  Domnului  să  putem  rezista  tuturor  încercărilor  care  sînt  înşirate  in  calea  vieţii  noastre. Sfîntul  Marcul  Ascetul  ne  spune :” Cel  ce  vrea  să  biruiască  ispitile  fără  rugăciune, şi  răbdare,  nu  le  va  depărta  de la  sine, ci  mai  tare  se va  încîlci  cu  ele .

\r\n

În  viaţa  noastră  duhovnicească  întîlnim  multe  greutăţi , dar  acestea  nu  sunt  de  neînvins, pentru  că  eforturile  noastre  sunt  susţinute  şi  de  ajutorul  Celui  de  Sus. Iar  cînd  ne  vin  ispitile  să  facem  cea  ce a  făcut  Mîntuitorul  atunci  cînd  a  fost  ipitit   de  diavol  în  pustiu. Mîntuitorul  ia  răspuns diavolului  în  toate  ispitile  cu cuvîntul  lui  Dumnezeu , adică  cu  Sf. Scriptură. Cînd  la  ispitit  cu  foame a arătat  că : „nu  numai  cu  pîine  va  trăi  omul , ci  cu  tot  cuvîntul  care  ese din  gura  lui  Dumnezeu „

\r\n

Iată , dar, că  din  toate  părţile aruncă  satana  săgeţile  ispitelor asupra  noastră , căutînd  să  ne  rănească , prin păcate  şi  să  ne tragă  în  pierzare : Noi  însă  suntem  datori să  ne mărturisim  toate cugetele cele  rele  la duhovnic  şi  să alungăm  de  la  noi ispitile  diavolului  cu  smerenie , cu  păzirea  minţii şi  cu  citirea cărţilor  Sfinte. Iar dacă , totuşi săgeţile  ispitelor  nu  se depărtează  de  la  noi  este un semn că  rădăcinile patimilor  sunt  vii în mintea  noastră.

\r\n

Da, Crestinul ajutat de harul dumnezeiesc, poate birui chiar şi ispitele cele mai puternice, mai ales că Dumnezeu nu-l lasă să fie ispitit peste puterile lui: „Credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decît puteţi; ci odata cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda”.

\r\n

Pe pamant, crestinul nu este ferit de ispite. Dar ispitele în sine nu sunt încă păcate şi, dacă le înfruntă cu bărbăţie, ele pot fi de folos credinciosului, întărindu-l în virtute. „Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci, lămurit făcîndu-se, va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-l iubesc pe El” . Dacă însa credinciosul nu se împotriveşte ispitelor sau îşi aţîţă poftele sale, atunci ispitele îl duc la păcat.

\r\n

Cum că ispitele pot fi biruite, găsim pilde în Sfanta Scriptură. Astfel, în Vechiul Testament, dreptul Iov iese biruitor din lupta împotriva ispitelor cu care se apropiase diavolul de el. În Noul Testament, Mantuitorul a fost ispitit de diavolul, dupa ce postise 40 de zile și 40 de nopti. Diavolul, adică, socotind ca o slăbire a trupului va aduce după sine şi o slăbire a sufletului, s-a apropiat de Mantuitorul cu felurite ispite, pe care însă Mantuitorul le-a biruit .