De fapt acest cuvînt înseamnă încercare sau îndemn spre rău . Noi cei care suntem din creatura lui Dumnezeu ne dăm seama că acest lucru vine chiar de la semenii noştrii : frate, sora , rudenii . Iar pe de altă parte poate fi încercarea şi de la Dumnezeu să vadă cum noi răbdăm pentu Dumnezeu toate aceste ispite .
\r\n
Iubiţi credinceoşi puţini creştini din cei ce se mărturisesc spun că sînt ispitiţi , s-au îndemnaţi spre rău . Ispita noastră vine din internul nostru pentu că creştinul este slăbit de credinţă, fiind întunecat de gîndurile acestei lumi deşarte şi noi prelungim sa păcătuim în continuare fiind duşi de diavol in lumea desfătării .
\r\n
Credinciosul care îşi petrece smerit viaţa în rugăciune este capabil să reziste tuturor ispitelor, ba mai mult fără ispite nici nu poate fi închipuita mînturirea . Căci numai prin această luptă duhovnicescă dobîndim viaţa veşnică şi fericita . În rugăciunea Domnească auzim cuvintele : “ Si nu ne duce pe noi în ispită “ înţelegînd ispita lepădării de Dumnezeu . Trebue să cerem Domnului să putem rezista tuturor încercărilor care sînt înşirate in calea vieţii noastre. Sfîntul Marcul Ascetul ne spune :” Cel ce vrea să biruiască ispitile fără rugăciune, şi răbdare, nu le va depărta de la sine, ci mai tare se va încîlci cu ele .
\r\n
În viaţa noastră duhovnicească întîlnim multe greutăţi , dar acestea nu sunt de neînvins, pentru că eforturile noastre sunt susţinute şi de ajutorul Celui de Sus. Iar cînd ne vin ispitile să facem cea ce a făcut Mîntuitorul atunci cînd a fost ipitit de diavol în pustiu. Mîntuitorul ia răspuns diavolului în toate ispitile cu cuvîntul lui Dumnezeu , adică cu Sf. Scriptură. Cînd la ispitit cu foame a arătat că : „nu numai cu pîine va trăi omul , ci cu tot cuvîntul care ese din gura lui Dumnezeu „
\r\n
Iată , dar, că din toate părţile aruncă satana săgeţile ispitelor asupra noastră , căutînd să ne rănească , prin păcate şi să ne tragă în pierzare : Noi însă suntem datori să ne mărturisim toate cugetele cele rele la duhovnic şi să alungăm de la noi ispitile diavolului cu smerenie , cu păzirea minţii şi cu citirea cărţilor Sfinte. Iar dacă , totuşi săgeţile ispitelor nu se depărtează de la noi este un semn că rădăcinile patimilor sunt vii în mintea noastră.
\r\n
Da, Crestinul ajutat de harul dumnezeiesc, poate birui chiar şi ispitele cele mai puternice, mai ales că Dumnezeu nu-l lasă să fie ispitit peste puterile lui: „Credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decît puteţi; ci odata cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda”.
\r\n
Pe pamant, crestinul nu este ferit de ispite. Dar ispitele în sine nu sunt încă păcate şi, dacă le înfruntă cu bărbăţie, ele pot fi de folos credinciosului, întărindu-l în virtute. „Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci, lămurit făcîndu-se, va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-l iubesc pe El” . Dacă însa credinciosul nu se împotriveşte ispitelor sau îşi aţîţă poftele sale, atunci ispitele îl duc la păcat.
\r\n
Cum că ispitele pot fi biruite, găsim pilde în Sfanta Scriptură. Astfel, în Vechiul Testament, dreptul Iov iese biruitor din lupta împotriva ispitelor cu care se apropiase diavolul de el. În Noul Testament, Mantuitorul a fost ispitit de diavolul, dupa ce postise 40 de zile și 40 de nopti. Diavolul, adică, socotind ca o slăbire a trupului va aduce după sine şi o slăbire a sufletului, s-a apropiat de Mantuitorul cu felurite ispite, pe care însă Mantuitorul le-a biruit .