La cine sa merg: la preot sau la psiholog ?

Eu as zice: Bineinteles ca ar trebui la un preot. Dar observ cu multa, multa durere un lucru in lumea noastra: simtim din ce in ce mai des ca noi, preotii, nu gasim felul ortodox de a-l asculta, de a-l intelege, de a-l invia pe om. Si zic asa, ca unul care vine din Apus, unde Biserica de o mie de ani nu a fost, si unde spiritualitatea apuseana a falimentat total; veacul al XX-lea i-a manifestat falimentul care era in ea demult. Si acum Apusul, cei luminati ai Apusului, cauta din ce in ce mai mult catre Ortodoxie, acea Ortodoxie care-i prost inteleasa pe aceste meleaguri de bastina ale Ortodoxiei. Si riscam sa fim acuma in pozitia Evreilor, care ei insisi au pierdut traditia ce s-a dat neamului lor. Va spun tocmai ca sa nu se intample lucrul acesta, ca sa cer Domnului ca nu numai apusenii sa gaseasca adevarul, dar ca si voi sa va innoiti in bogatia care este mostenirea voastra, a noastra.

Deci in Apus, unde Biserica nu mai este, am impresia ca stiinta asta a psihologiei este si ea un fel de mila a lui Dumnezeu intr-o lume in care Dumnezeu nu mai exista. Si exista o para-Biserica, o para-preotie, ca sa zic asa; nu vreau sa-i zic „pseudo” – desi ar fi trebuit, probabil.

Adica ce este psihologul? Este un om la care te poti duce si poti descarca toate, si poti spune toate, si stii ca nu o sa fii judecat, si ca, pentru motive profesionale, acela iti tine „taina spovedaniei.” Parinti preoti, asta este prerogativa noastra! Noi trebuie nu numai sa putem sa inlocuim pe psiholog, dar si sa depasim, peste orice asteptare, ceea ce poate face psihologul pentru clientul lui. De ce? Fiindca avem Taina, avem pe Dumnezeu, pe Care il putem impartasi. Si va spun acest lucru iarasi: Un pic sa intram in Taina lui Dumnezeu, si nu stiu pana unde va merge. Am vazut „inviere in masa;” am vazut, de la o persoana care s-a intors catre Dumnezeu, zeci de familii care au inviat din morti, in Apus, si aicea la fel.

Deci, as zice, bineinteles ca la preot! Dar iertati-ma, frati preoti si arhierei, trebuie sa spovedim si adevarul acesta: Suntem in asa un hal, ca nu ne mai stim vocatia. Si atuncea poporul, debusolat, merge unde poate si la cine poate. Si va spun si lucrul asta: Psihologia care, din cate stiu, a inceput cu Dl. Freud si a continuat cu Dl. Jung si cu alte nume care se cunosc astazi, a facut multe rele pentru om, dar iarasi, daca priviti dintr-un punct de vedere istoric, pana si acolo omul „se cauta,” isi cauta adevarata fiinta.

Si va spun, sunt multi psihologi – cel putin in Apus am vazut asta, si cred ca sunt si mai multi pe la noi si in tarile de bastina ortodoxa – care gasesc si descopera multe adevaruri. Daca va uitati bine, acele adevaruri erau cunoscute candva in Biserica, si nu le mai traim si, spre rusinea noastra, nu le mai aplicam.

Stiti, eu consider ca noi toti suntem un singur om, spovedania mea este spovedania ta, viata mea este viata ta; impartasim aceeasi soarta. Si as dori sa va chem pe toti, ca un singur om, sa ne innoim in Duh. Nu zic asta ca voi, mirenilor, sa judecati pe preoti; zic ca voi, mirenilor, sa va rugati pentru noi, ca Dumnezeu sa ne lumineze ca sa va putem lumina. Zic asta pentru fratii mei preotii, ca sa stie ca suntem intr-o decadere cumplita, si ca sa luam pilda de la dreapta si de la stanga, si de la Parinti, si prin psihologie. Si sa ne invatam si din lumea dreptatii, si din lumea pacatului, din toate marturiile sa intelegem, cu ajutorul lui Dumnezeu, si sa ne intoarcem, cum zice in Apocalipsa uneia din Biserici: „Intoarce-te la cele dintai, pana nu-ti voi lua lumina din mijlocul tau.”

pr.Rafail Noica

Sursa: www.crestinortodox.ro    

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *