La mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte Athos toţi ortodocşii se simt ca acasă

Intemeiată încă din timpul Sfântului Constantin cel Mare, mănăstirea Vatopedu a fost distrusă şi refăcută de mai multe ori de-a lungul istoriei. După incendierea ei de către piraţii arabi la începutul veacului al X-lea, este refăcută de trei nobili bizantini trimişi aici de către Sfântul Atanasie Athonitul, astfel că prima atestare documentară o avem de la 985, când apare semnătura stareţului mănăstirii Vatopedu într-un document al protosului Sfântului Munte. Din acea vreme şi până astăzi, Lavra Vatopedului ocupă al doilea loc în ierarhia mănăstirilor Muntelui Athos, după mănăstirea Marea Lavră.

\r\n

În aceşti mai bine de o mie de ani de viaţă monahală, mănăstirea a trecut prin mai multe perioade de înflorire, dar şi de decădere şi de pustiire, cauzate în primul rând de marile invazii ale piraţilor şi ale turcilor, dar şi de persecuţiile puterilor catolicizante. De pildă, după falsa unire a ortodocşilor cu catolicii de la Lion (1271), monahii Sfântului Munte au avut mult de suferit din cauză că nu au primit această mincinoasă unire impusă cu forţa: stareţul mănăstirii Va­to­pe­du, împreună cu mai mulţi monahi au fost schin­giuiţi, spânzuraţi sau înecaţi în mare. Tot atunci, mai multe mănăstiri athonite au fost pustiite.

\r\n

Cea mai mare înflorire a cunoscut-o Vatopedu în vremea când principele Serbiei Simeon şi fiul său, Sava, au fost închinoviaţi aici. Prezenţa acestor sfinţi, dar şi a altor părinţi îmbunătăţiţi, a făcut ca mănăstirea să aibă în acea vreme peste 800 de călugări, devenind astfel una dintre cele mai mari Lavre ale Ortodoxiei.

\r\n

Este greu ca în doar câteva pagini să surprinzi istoria atât de bogată a Vatopedului, care s-a împletit în mare măsură cu istoria întregii Biserici Ortodoxe, şi mai ales a poporului grec, iar din secolul al XX-lea şi a statului Elen. Monahi care au vieţuit o perioadă aici au ajuns mari ierarhi şi luminători ai popoarelor ortodoxe, cum au fost Sfântul Iosif de la Partoş, Sfântul Gheorghe de la Cernica, Sfântul Nifon al Constantinopolului, Sfântul Grigorie Palama şi alţii, peste 30 de sfinţi recunoscuţi de Biserică şi cu mult mai mulţi, pe care numai Dumnezeu îi ştie.

\r\n

 Înflorirea duhovnicească din ultimele decenii

\r\n

Un reper important al istoriei recente a mănăstirii este venirea, în 1987, a unui grup de monahi de la Nea Sikiti, avându-l în frunte pe Gheronda Iosif Spileotul (astazi Iosif Vatopedinul), ucenic al Cuviosului Iosif Isihastul, cel de la care a plecat o adevărată renaştere duhovnicească şi isihastă în Sfântul Munte.

\r\n

După numai trei ani, unul dintre ucenicii săi, Arhimadritul Efrem, a fost ales ca stareţ, iar înscăunarea lui a avut loc în a doua duminică după Sfintele Paşti, în 1990. De atunci şi până astăzi, mănăstirea Vatopedu a cunoscut o mare înflorire, mai ales din punct de vedere duhovnicesc şi a numărului de monahi (peste 120 în zilele noastre), dar şi ca refacere a clădirilor, care ajunseseră, din cauza trecerii timpului, într-un grad avansat de deteriorare. Buna rânduială, minunata cântare, dar, mai ales, marea dragoste pe care Părintele Stareţ Efrem şi obştea o arată pelerinilor, au făcut ca mănăstirea Vatopedu să ajungă în ultimul deceniu una dintre cele mai cunoscute şi îndrăgite mănăstiri din întreaga Ortodoxie. Grecii, ciprioţii, românii, ruşii, georgienii, majoritatea popoarelor ortodoxe află în această mănăstire o oază de adevărată trăire ortodoxă şi un reper pe calea dreptei credinţe. Anual, peste cinci mii de pelerini se închină la Brâul Maicii Domnului, la mulţimea Sfintelor Moaşte aflate aici şi la cele opt icoane făcătoare de minuni ale Născătoarei de Dumnezeu, care ocroteşte în chip deosebit această mănăstire. Influenţa deosebită a trăirii autentic ortodoxe a părinţilor vatopedini ai zilelor noastre are un ecou semnificativ nu numai în lumea ortodoxă. Mulţi sunt cei care numai după o vizită la această mănăstire s-au hotărât să se convertească la Ortodoxie, dar şi mai mulţi sunt aceia care s-au întors la credinţa în care au fost botezaţi de la rătăciri dintre cele mai diverse. Şi ne referim chiar la mari politicieni sau oameni de stat. Prinţul Charles al Angliei, care de ani de zile vizitează regulat mănăstirea, poate că ar fi venit de mult la credinţa noastră, dacă legea Angliei nu ar interzice ca viitorul rege să aibă o altă credinţă decât cea Anglicană.

\r\n

Desigur, această mare influenţă pe care harul Ortodoxiei o are în lumea actuală prin rugăciunile şi mărturisirea monahilor din mănăstirea Vatopedu şi din celelalte mănăstiri ale Sfântului Munte nu se putea să nu-i îngrijoreze pe stăpânitorii lumii acesteia. Arhitecţii societăţii seculare ştiu foarte bine că, atâta timp cât Ortodoxia este la înălţime, nu vor putea să-şi ducă la îndeplinire lucrarea malefică, după cum ne spune Stareţul Dionisie de la Colciu. Astfel că, în ultimii ani, s-au înteţit tot mai mult atacurile date Sfântului Munte. S-a încercat să se forţeze cumva intrarea femeilor în Muntele Athos, ştiindu-se că aceasta ar impieta foarte mult lucrarea duhovnicească a monahilor. Dar nu s-a reuşit, pentru că însăşi Maica Domnului este cea care ocroteşte această grădină a ei. Pe de altă parte, poporul grec şi celelalte popoare ortodoxe au o mare evlavie faţă de Sfântul Munte, în virtutea căreia un asemenea lucru ar fi de neacceptat.

\r\n

 Atacul murdar al mass-media

\r\n

Având în vedere aceasta, putem înţelege mai bine imensa campanie de defăimare a Sfântului Munte care s-a demarat în ultimii ani. Şi pentru că Mănăstirea Vatopedu era cea mai cunoscută în întreaga lume, a fost aleasă ca ţintă a tirului mediatic. Se împlinesc aproape trei ani de când a început războiul împotriva părinţilor acestei mănăstiri, un război necinstit, murdar şi mincinos. Timp de un an şi jumătate, zilnic, mănăstirea a fost de-a dreptul batjocorită de ziariştii mercenari plătiţi ca, prin minciună, să creeze o imagine cât mai urâtă mănăstirii Vatopedu şi Sfântului Munte în general. Acesta a fost răsplata pentru imensul ajutor pe care poporul grec, şi mai ales statul modern Elen, l-a primit de la această mănăstire, mai ales din punct de vedere duhovnicesc şi cultural, dar şi material şi financiar.

\r\n

În secolul al XVII-lea, Marea Lavră a Vatopedului a susţinut material şi uman şcoala athonită, care a fost cea mai mare şcoală a Greciei din vremea respectivă. Sfântul Cosma Etholianul, savanţi şi scriitori eleni de mare erudiţie au fost elevi ai acestei şcoli. Mai târziu, mănăstirea sprijină poporul grec în lupta de eliberare de sub turci. În anul 1880 mănăstirea contribuie semnificativ la construirea Marii Şcoli Naţionale; în 1908 susţine construirea şcolii teologice de la Halki, iar în 1912 a şcolii de limbi străine din Constantinopol. Important a fost ajutorul mănăstirii şi în refacerea oraşului Tesalonic după marele cutremur din 1917, precum şi construirea altor edificii de educaţie şi cultură în Grecia. Este greu de trecut în revistă contribuţia pe care mănăstirea Vatopedu a avut-o în dăinuirea şi educarea poporului grec, ca şi în dezvoltarea Statului Elen modern. Pentru care dintre toate acestea a fost lovită în ultimii ani mănăstirea de mass-media grecească şi internaţională, precum şi de mulţi dintre politicienii greci?

\r\n

 Adevărul învinge întotdeauna

\r\n

După 2 ani şi jumătate de calomniere şi procese justiţia a înţeles că, oricât ar falsifica faptele, părinţii Vatopedului şi stareţul Efrem nu pot fi învinuiţi cu nimic. Aceasta nu înseamnă că vreunul dintre marile trusturi de presă care au atacat mănăstirea, monahismul, în general, şi Sfântul Munte, în special, ar fi retractat ceva. Unde s-a mai văzut ca cel rău să-şi ceară iertare, după ce batjocoreşte şi surpă, după ce distruge şi omoară. Pentru noi, este important faptul că părinţii vatopedini, împreună cu Părintele Stareţ Efrem, au ieşit mai întăriţi duhovniceşte din toată această încercare, şi tuturor ni s-a demonstrat încă o dată că aceia care spurcă totul prin ecranul televizoarelor şi prin ziare, care judecă, blasfemiază şi desfrânează, nu sunt altceva decât slujitorii întunericului.

\r\n

Dăm slavă lui Dumnezeu că nu mulţi au fost aceia care au crezut până la urmă în minciunile din mass-media, însă au fost şi unii care, pentru că s-au smintit şi s-au raliat denigratorilor, au pierdut harul lui Dumnezeu. Trebuie să fim cu toţii mai cu luare aminte la care duh ajungem să ne închinăm citind presa necreştină a zilelor noastre sau uitându-ne la televizor. Acestea pot să ne despartă mai repede ca niciodată de tot ce este mai important în viaţa noastră, de cei dragi, de noi înşine şi de Dumnezeu.

\r\n

Blasfemiile şi apostaziile sunt semne ale căderii la care a ajuns omenirea astăzi, mai cu seamă când acestea se petrec în sânul popoarelor ortodoxe. Dacă ele vor trage în balanţă mai mult decât rugăciunile şi evlavia poporului drept-credincios, atunci ne este teamă că, într-adevăr, Dumnezeu nu mai are motive să ţină lumea. Dar să nădăjduim că astfel de lecţii pe care popoarele ortodoxe le-au primit prin atacurile mediatice date împotriva Bisericii şi monahismului, cum a fost scandalul privind mănăstirea Tanacu, mănăstirea Vatopedu, ne maturizează în înţelegerea faptului că trebuie să deosebim mai bine duhurile în care ne încredem şi la care ne închinăm.

\r\n

Sursa: www.familiaortodoxa.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *