Lucrează în duminici şi sărbători şi vin peste ei nenorocirile

\r\nAstăzi, cu părere de rău, nu folosim libertatea spre bine, pentru sfinţenie, ci pentru laicizare. Mai demult oamenii lucrau toată săptămîna, iar duminica era nelucrare. Acum nu lucrează nici sîmbăta. Dar trăiesc duhovniceşte mai mult, sau păcătuiesc mai mult? Dacă şi-ar direcţiona timpul lor spre cele duhovniceşti, oamenii ar fl altfel, ar fi mai adunaţi. 

\r\n

Noi, oameni nenorociţi ce suntem, pe toate le facem în paguba celor duhovniceşti, adică îl nedreptăţim pe Hristos. Mirenii orice lucru îl au de făcut, duminica se hotărăsc să-l facă. Caută vreo duminică pentru lucrul acesta, vreo sărbătoare pentru celălalt, şi astfel vine peste ei urgia lui Dumnezeu. Ce ajutor vor avea după aceea de la Sfinţi? Duminica este zi de corvoadă? Chiar şi o mică slujire de ar vrea să ne facă cineva, să o facă, dar nu duminica.

\r\n

\r\n

Nu lăsam pe Dumnezeu să ne călăuzească. Şi tot ceea ce nu se face cu credinţă în Dumnezeu, nu are legătura cu Dumnezeu; este ceva lumesc. De aceea şi lucrul acela pe care îl facem nu are binecuvîntare şi astfel nu are rezultate bune. După aceea spunem: “Diavolul este de vină”. Nu este de vină diavolul, ci noi nu lăsăm pe Dumnezeu să ne ajute. Cînd lucrăm în zile de sărbătoare, dăm drepturi diavolului şi de la început intră în lucrările noastre. “Mai bun este puţinul celui drept decît bogăţia multă a păcătoşilor”, spune psalmul. Aceasta are binecuvîntare, toate celelalte sunt talas. Aşadar, trebuie să avem credință, mărime de suflet şi evlavie şi cu încredere să le lăsăm pe toate la Dumnezeu. Altfel, diavolul ne va pune să lucrăm în sărbători, iar în celelalte zile vom căsca gura.

\r\n

Şi să vedeţi cum Dumnezeu niciodată nu-l părăseşte pe om. În duminici şi sărbători nu am lucrat şi de aceea Dumnezeu niciodată nu m-a lăsat, ci şi toate treburile mi le binecuvînta. Îmi aduc aminte că odată au venit nişte maşini de treierat în sat şi l-au înştiinţat pe tatăl meu că vor începe în ziua de Duminică, întîi cu ogoarele noastre, după care vor pleca mai departe. Atunci tatăl meu îmi spune: “Ce să facem? Au venit maşinile”. “Eu nu lucrez duminica, i-am spus. Să începem de luni”.”Dacă vom pierde această ocazie, ne vom chinui mult cu caii”, îmi spune tatăl meu. “Nu-i nimic, îi spun. Lasă că treier pînă la Crăciun”. Şi apoi am mers la biserică fără să dau importanţă faptului. De îndată ce maşinile au pornit spre locul de treierat, s-au stricat în drum şi ne-au înştiinţat din nou: “Să ne iertaţi dar s-au stricat maşinile. Vom merge la Ioanina să le reparăm şi luni vom începe întîi de la Dumneavoastră!”. Astfel n-au treierat duminica, ci luni. Multe de acestea au văzut ochii mei.

\r\n

Lucreaza în duminici şi sarbatori şi vin peste ei nenorocirile

\r\n

De obicei, înainte de Vecernia Sărbătorii sau a duminicii încetează orice lucrare. Este mai bine să se lucreze mai mult în ziua de mai înainte de ajun, atunci cînd se poate rîndui aceasta, şi să nu se lucreze după Vecernia ajunului. Altceva este să facă cineva într-o sărbătoare sau duminică un lucru uşor, după amiază, atunci cînd este mare nevoie, dar şi acesta cu mare grijă. Mai demult şi ţăranii care erau la ogoarele lor, de îndată ce auzeau clopotul de Vecernie, îşi făceau Cruce şi încetau munca. La fel şi femeile ce stăteau acasă, se sculau, îşi făceau Cruce şi lăsau împletitul sau orice altceva lucrau. Iar Dumnezeu îi binecuvînta. Erau sănătoşi şi se bucurau… Acum au desfiinţat sărbătorile, s-au îndepărtat de Dumnezeu şi de Biserică şi în cele din urmă tot ce scot din munca lor dau la doctori şi la spitale… Odată a venit un tată la Colibă şi mi-a spus: “Copilul meu se îmbolnăveşte adesea şi medicii nu pot afla ce are”. “Să încetezi să mai lucrezi duminica şi toate se vor schimba”, i-am spus. Şi într-adevăr, n-a mai lucrat şi copilul lui s-a vindecat.

\r\n

Întotdeauna le spun mirenilor să înceteze de a mai lucra duminicile şi sărbătorile, ca să nu-i ajungă nenorociri în viaţă. Fiecare îşi poate rîndui treburile, astfel încît să nu le facă în duminici şi sărbători. Principalul este sensibilitatea duhovnicească. Dacă există sensibilitate, se pot afla soluţii pentru toate. Şi chiar de s-ar păgubi puţin din pricina unor schimbări ale treburilor lor, vor primi îndoită binecuvîntare. Dar mulţi nu înteleg aceasta. Nu merg nici la Sfînta Liturghie. Sfînta Liturghie sfinţeşte. Dacă creştinul nu merge duminica la biserică, cum se va sfinţi?

\r\n

Din pacate însă, oamenii încet-încet merg înspre a nu mai respecta nici sărbători, nici nimic. Vezi că si numele le schimbă, ca sa nu-si mai aduca aminte de sfinţi. Pe Vasiliki o fac Viki; pe Zoe, Zozo, spunînd astfel de doua ori “Zoo”. Au pus sărbătoarea mamei, a lui mai, aprilie… Peste puţin vor spune: “Astăzi este sărbătoarea anghinarei, cealaltă a chiparosului, în cutare ziua de naştere a celui ce a inventat bomba atomică sau fotbalul”. Dar nu va lăsa Dumnezeu…

\r\n

Cuviosul Paisie Aghioritul Cu durere şi cu dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București 2003, pp.351-352 ; 358-359

\r\n