Mare lucru e a scutura din suflet lauda oamenilor

Dumnezeu ascunde, de multe ori, de la ochii noştri bunătăţile pe care le-am câştigat. Dar omul care ne laudă, mai bine zis care ne amăgeşte, a deschis ochii noştri spre ele prin laudele lui. Însă, deschizându-se aceştia, a dispărut şi virtutea.

\r\n

Linguşitorul este slujitorul diavolilor, călăuza mândriei, nimicitorul străpungerii inimii, pierzătorul bunătăţilor, cel ce abate pe alţii de la calea cea dreaptă. „Cei ce vă fericesc pe voi, zice proorocul, vă amăgesc pe voi“ (Isaia 3, 12). E propriu celor înalţi cu cugetul să rabde cu bărbăţie şi cu bucurie ocările; dar e propriu celor sfinţi şi cuvioşi să treacă nevătămaţi prin laude.

\r\n

Am văzut pe unii plângând pentru că au fost lăudaţi; dar şi pe unii aprinşi de mânie, schimbând, ca într-un târg, o patimă cu alta.

\r\n

„Nimeni nu cunoaşte cele ale omului, decât duhul omului cel din el“ (I Corinteni 2, 11). Să se ruşineze deci şi să amuţească cei ce se pornesc să fericească pe alţii în faţă.

\r\n

Mare lucru e a scutura din suflet lauda oamenilor; dar mai mare e a depărta lauda diavolilor.

\r\n

Am băgat de seamă că patima slavei deşarte insuflă unui frate gânduri şi le descoperă pe acestea altuia; şi pe acesta îl face să spună aceluia cele ce sunt în inima lui, ca acela să se fericească pe el ca pe un mai înainte ştiutor al gândurilor lui.

\r\n

Este o slavă ce vine de la Dumnezeu: „Pe cei ce Mă slăvesc, zice, îi voi slăvi“ (I Regi 2, 30). Şi este o slavă ce urmează din pregătirea diavolească: „Vai, zice, când vor vorbi oamenii bine de voi“ (Luca 6, 26). O vei cunoaşte limpede pe cea dintâi, când, socotind-o ca vătămare, o vei respinge cu toată sârguinţa şi, oriunde te vei duce, îţi vei ascunde vieţuirea ta. Şi pe a doua, când, săvârşind orice lucru, îl vei săvârşi pentru a fi văzut de oameni. Necurata aceasta ne îndeamnă să făţărim o virtute pe care nu o avem. Dar, „aşa să lumineze, zice, lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă ei faptele voastre cele bune“ (Matei 5, 16). De multe ori, Domnul îi aduce însă pe cei iubitori de slavă deşartă la lipsa de slavă deşartă, prin necinstirea ce li se întâmplă.

\r\n

De multe ori, viermele crescând şi făcând aripi, se urcă la înălţime. Tot aşa, slava deşartă, desăvârşindu-se, naşte mândria, căpetenia şi desăvârşitoarea tuturor răutăţilor.

\r\n

Texte selectate din Sfântul Ioan Scărarul, Scara

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *