MĂRTURIILE BIBLICE DESPRE CINSTIREA SFINŢILOR ŞI A FECIOAREI MARIA

„Vă mai rugăm, fraţilor, să cinstiţi pe cei ce se ostenesc între voi, care sunt mai-marii voştri în Domnul şi vă povăţuiesc” (I Tesaloniceni, 5, 12).

\r\n

„Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei, 13, 7).

\r\n

„Deci, vă rog, să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos” (I Corinteni, 4, 16).

\r\n

„…Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov!” (Ieşirea, 3, 6).

\r\n

„Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei” (Ps. 15, 3).

\r\n

„Şi zic vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu” (Luca, 12, 8-9). Îngerii mijlocesc pentru noi înaintea lui Dumnezeu, şi ne ocrotesc: „Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei, 18, 10).

\r\n

„Răspuns-a Domnul lui Moise şi i-a zis: „Iată, Eu fac din tine un dumnezeu pentru Faraon, iar Aaron, fratele tău, îţi va fi prooroc” (Ieşire, 7, 1).

\r\n

Sfinţii sunt mijlocitori înaintea lui Dumnezeu pentru popor: „Moise însă a rugat pe Domnul Dumnezeul său şi a zis: „Să nu se aprindă, Doamne, mânia Ta asupra poporului Tău… Adu-Ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Iacov, robii Tăi, cărora Te-ai jurat Tu pe Tine Însuţi, zicând: Voi înmulţi foarte tare neamul vostru… Atunci a abătut Domnul pieirea ce zisese s-o aducă asupra poporului Său” (Ieşirea, 32, 11, 13-14).

\r\n

„Şi a zis Moise către Aaron: „Ia-ţi cădelniţa, pune în ea foc de pe jertfelnic, aruncă în ea tămâie şi du-o repede în tabără şi te roagă pentru ei, că a ieşit mânie de la faţa Domnului şi a început pedepsirea poporului”. Atunci Aaron a luat, cum îi zisese Moise, a alergat în mijlocul obştii şi iată se începuse moartea în popor; şi a pus tămâia şi s-a rugat pentru popor; Şi stând el între morţi şi vii, a încetat bătaia” (Numerii, 16, 46-48).

\r\n

„Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”? Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor” (Matei, 22, 32).

\r\n

„Căci deşi cu trupul sunt departe, cu duhul însă sunt împreună cu voi, bucurându-mă şi văzând buna voastră rânduială şi tăria credinţei voastre în Hristos” (Coloseni, 2, 5).

\r\n

„Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ?” (Apocalipsa, 6, 9-10).

\r\n

Despre importanţa rugăciunii sfinţilor trecuţi la Domnul pentru credincioşii vii mărturiseşte şi următorul verset: „Şi a venit un alt înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor” (Apocalipsa, 8, 3-4).

\r\n

Iar dacă suntem vii sau morţi – noi continuăm să fim membrele Trupului Unic: „Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem” (Romani, 14, 7-8).

\r\n

„Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, auzi rugăciunea celor ce au murit ai lui Israel, şi a fiilor celor ce au păcătuit înaintea Ta…” (Baruh, 3, 4).

\r\n

\r\n

\r\n

Mai întâi de toate, din textul evanghelic noi vedem că Fecioara Maria poate fi şi trebuie numită Născătoare de Dumnezeu (sau Maica Domnului) şi cinstită, fericită, după cum Ea Însăşi a proorocit despre Sine: „Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei… Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu… (din acest verset vedem că Fecioara Maria este cinstită nu numai de oameni, dar şi de îngeri – n. n.)

\r\n

Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-au umplut de Duh Sfânt. Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul. Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui” (Luca, 1, 28, 30, 41-49).

\r\n

În acest text noi vedem şi profunzimea smereniei Preasfintei Fecioare, şi înălţimea chemării Ei dumnezeieşti.

\r\n

În Sf. Scriptură citim de asemenea proorociile din Vechiul Testament despre aceea, că Maria şi în timpul naşterii, şi după naştere a rămas Fecioară.

\r\n

În timpul naşterii: „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Isaia, 7, 14).

\r\n

După naştere: „Şi mi-a zis Domnul: „Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă” (Iezechiel, 44, 2).

\r\n

Însăşi Evanghelia  s-a păstrat şi şi-a luat începutul din inima Fecioarei Maria: „Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte” (Luca, 2, 51).

\r\n

Către Mântuitorul Hristos, către Maica Domnului – noi ne adresăm în rugăciuni: „mântuieşte-ne pe noi”. Ceva asemănător a zis cândva despre sine şi apostolul Pavel: „Cu cei slabi m-am făcut slab, ca pe cei slabi să-i dobândesc; tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, mântuiesc pe unii” (I Corinteni, 9, 22).

\r\n

„Ia aminte la tine însuţi şi la învăţătură; stăruie în acestea, căci, făcând aceasta, şi pe tine te vei mântui şi pe cei care te ascultă” (I Timotei, 4, 16).

\r\n

Protodiacon Ioan MUNTEANU

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *