Minunile Sfântului Eftimie cel Mare

El a trăit în secolul al IV-lea, în vremea împăratului Grațian. Numele său înseamnă în limba greacă „voie buna”.

De la Chiril Monahul aflăm că Sfântul Eftimie a trăit pe vremea împăratului Grațian. S-a născut în Melitina, în cuprinsul mitropoliei Armeniei, din pântece sterp și neroditor, asemenea Sfântului Ioan Bote­zătorul. Părintii săi, Pavel și Dionisia, fiind de neam bun și drept­cre­din­cioși, se rugau necontenit pentru ca Dumnezeu să le dăruiască un fiu.

Într-o noapte, pe când se rugau, au avut o vedenie auzind: «Ve­seliți-vă, ve­seliți-vă, pentru că, iată, v-a dăruit Dumne­zeu fiu, numit cu numele veseliei, căci prin nașterea sa dăruiește Dumnezeu veselie Bise­ricilor Sale», aflam din scrierile lui Chiril Monahul.

Minunile Cuviosului Eftimie cel Mare

El fost hirotonit preot și a primit purtarea de grija a sfintelor mănăstiri și schituri. Avea 29 de ani când s-a dus la Ierusalim, așe­zându-se într-o peșteră, loc în care multora le-a fost de folos, izbăvindu-i de boli grele, rugăciunile sale aducând ploi în vreme de secetă, tămăduind pă­mântul de la nerodire. A hrănit 400 de călători, în timp ce nu avea pâine nici pentru zece persoane. De asemenea, cu ajutorul rugăciunilor lui, a vindecat multe femei care nu puteau avea copii.

Preacuviosul părinte s-a mutat la Domnul când avea 97 de ani, știind însă dinainte ziua adormirii sale.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *