Minunile Sfântului Eftimie cel Mare

El a trăit în secolul al IV-lea, în vremea împăratului Grațian. Numele său înseamnă în limba greacă „voie buna”.

De la Chiril Monahul aflăm că Sfântul Eftimie a trăit pe vremea împăratului Grațian. S-a născut în Melitina, în cuprinsul mitropoliei Armeniei, din pântece sterp și neroditor, asemenea Sfântului Ioan Bote­zătorul. Părintii săi, Pavel și Dionisia, fiind de neam bun și drept­cre­din­cioși, se rugau necontenit pentru ca Dumnezeu să le dăruiască un fiu.

Într-o noapte, pe când se rugau, au avut o vedenie auzind: «Ve­seliți-vă, ve­seliți-vă, pentru că, iată, v-a dăruit Dumne­zeu fiu, numit cu numele veseliei, căci prin nașterea sa dăruiește Dumnezeu veselie Bise­ricilor Sale», aflam din scrierile lui Chiril Monahul.

Minunile Cuviosului Eftimie cel Mare

El fost hirotonit preot și a primit purtarea de grija a sfintelor mănăstiri și schituri. Avea 29 de ani când s-a dus la Ierusalim, așe­zându-se într-o peșteră, loc în care multora le-a fost de folos, izbăvindu-i de boli grele, rugăciunile sale aducând ploi în vreme de secetă, tămăduind pă­mântul de la nerodire. A hrănit 400 de călători, în timp ce nu avea pâine nici pentru zece persoane. De asemenea, cu ajutorul rugăciunilor lui, a vindecat multe femei care nu puteau avea copii.

Preacuviosul părinte s-a mutat la Domnul când avea 97 de ani, știind însă dinainte ziua adormirii sale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *