Biserica Ortodoxa mărturisește neîntrerupt faptul ca fără Hristos nu putem face nimic, căci din El și prin El avem viață. Pentru aceasta, fără o autentică viețuire in Hristos, omul moare încă viu fiind. Acest lucru a fost spus de Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, zicând:
„Rămâneți în Mine si Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine si Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine se arunca afară ca mlădița și se usucă; și le adună și le aruncă în foc și ard. Dacă rămâneți întru Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea ce voiți si se va da vouă” (Ioan 15, 4-7).
Vița-de-vie, chip al lui Hristos
Vița-de-vie este chip al lui Hristos, precum mlădițele având viață numai atâta timp cât sunt altoite pe tulpina viței-de-vie, tot așa, creștinii având viață in ei numai atâta vreme cât duc o autentică viață în Hristos, împărtășindu-se direct din El.
Această plantă nu este aleasă la întâmplare de Hristos, ci cu multă înțelegere, vița-de-vie neputând ajunge la maturitate și la rodire de una singură, nefiind ajutată din afara. Astfel, dacă această plantă nu este îngrijită de mâna omului și nu este ajutată nici măcar de un arac sau de un copac, pe care să se cațăre, ea nu poate da rodul ei.
Precum vița-de-vie are nevoie sa fie tăiată la vreme, tunsă și legată, spre a da rodul ei, tot așa și omul are nevoie să fie îndreptat, când greșește, spre a putea rodi veșnic. La rândul ei, orice roadă duhovnicească este condiționată de păstrarea dreptei credințe si a unei continue hrăniri din Hristos.
Pentru minunatul ei înțeles, vița-de-vie a fost îmbrățișată imediat de către zugravii bisericești, atât ca element decorativ, frunzele si mlădițele acesteia împodobind marginile icoanelor si ale bolților bisericești, cât și ca icoana in sine, întruchipându-l pe Iisus Hristos.
Vița-de-vie apare și în icoanele care înfățișează arborele genealogic al lui Iesei, al lui Avraam sau al vreunui ctitor de seamă. De asemenea, vița-de-vie apare și pe multe dintre catapetesmele vechilor biserici, mlădițele acesteia îmbrățișând icoanele împărătești, pe ale Sfinților Apostoli si pe ale celorlalți sfinți.
Cu toate acestea, cea mai de seama reprezentare a acestei plante-simbol rămâne aceea în care Hristos este înfățișat ca tulpină, iar Sfinții Apostoli sunt reprezentați ca mlădițe. Dionisie din Furna, în renumita sa carte de erminie a picturii bizantine, afirmă următoarele: „Hristos, binecuvântând cu amândouă mâinile și având la piept Evanghelia, zice: Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele! Și dintr-Însul ieșind ramuri de viță, încolăcite, și apostolii printre ele.”
Vita-de-vie, chip al Euharistiei
O altă reprezentare iconografică în care apare vița-de-vie este cea care stă în legătură directă cu jertfa mântuitoare, drept pentru care ea și apare zugrăvită mai ales în Sfântul Altar, în zona Proscomidiarului. Întâlnită numai în iconografia româneasca, mai ales în vechile biserici din Maramureș, Oltenia si Muntenia, precum si pe unele vechi manuscrise și icoane pe sticlă, această reprezentare este una cu totul aparte.
Mântuitorul Iisus Hristos stă așezat pe un tron (mormânt), în fața Sfintei Cruci, care are de-o parte și de alta sulița și trestia cu buretele; trupul Său este înfățișat ca în momentul răstignirii, având numai un acoperământ în jurul coapselor; o coardă de viță-de-vie, încărcată de frunze și struguri, odrăslește din coasta străpunsă de suliță a lui Hristos, urcă deasupra, se răsucește în jurul Crucii si coboară cu vârful in jos; Iisus ține în mână un ciorchine mare, pe care îl stoarce într-un potir.
Se crede că această reprezentare iconografică inedită este întemeiată pe una dintre rugăciunile euharistice, pe care preotul o rostește în cadrul Sfintei Liturghii, in timpul cântării heruvimice, zicând: „Tu ești Cel ce aduci și Cel ce Te aduci, Hristoase Dumnezeule…”
Teodor Danalache, crestinortodox.ro
