Această cu adevărat mare şi vestită între femei, Cuvioasa şi pururea pomenita Parascheva s-a născut într-un sat al Traciei, numit şi din vechime şi acum Epivata. Părinţii fericitei erau de neam bun şi măriţi, înavuţiţi cu multe averi; mai mult însă îi mărea şi îi îmbogăţea dreapta credinţă în Dumnezeu şi vrednicia de a se numi creştini. Aceştia dar, aducînd la lumină pe Cuvioasa, întîi au renăscut-o prin scăldătoarea cea dumnezeiască a Botezului, apoi, înaintînd pe cale, o învăţară toată îmbunătăţirea şi aşezarea cea după Dumnezeu.
Persecuţiile împotriva creştinilor sunt mai grave decât în orice moment al istoriei, iar în mai multe cazuri genocidul şi alte crime împotriva umanităţii dovedesc faptul că Bisericile din anumite regiuni se află în faţa pericolului de a fi exterminate, se menţionează întru-un raport al fundaţiei catolice Aid to the Church In Need emis în data de 12 octombrie.
Părinții își doresc ce-i bun pentru copiii lor. Unii muncesc o viață și se jertfesc să le asigure bunăstare, educație aleasă în toate științele cunoscute și funcții importante în societate. Mai există, însă, o categorie de părinți care doresc în primul și în primul rând mântuirea sufletelor copiilor lor, adică un loc lângă Cel care este Dragostea desăvârșită, Dumnezeu cel bun și milostiv, și fac tot ce le stă în putință pentru acest lucru.
Dumnezeu este adevăr, şi adevărul se trăieşte, este cu putinţă, literal, să fie trăit până „în oasele tale”.
Unul dintre cele mai cunoscute efecte ale mass-media se numește agenda settings și înseamnă că presa ne învață ce este mai important dintr-un eveniment, care sunt cele mai importante evenimente ale zilei, ne setează agenda. Cum ne arată ce este mai important într-un eveniment? Prin unghiul de abordare.
Taina Sfintei Cununii este Taina prin care însoţirea bărbatului cu femeia se binecuvântează, iar cei doi miri primesc harul dumnezeiesc ce le sfinţeşte unirea. În cateheza ce urmează aflăm simbolismul momentelor principale din rânduiala slujbei Cununiei, pentru a înţelege cât mai bine importanţa ei.
În lumea hipercomunicării globalizate, în era informaţiei, omul preocupat de viaţa spirituală e pândit de riscul unei înţelegeri eronate a credinţei. Întreaga lucrare a vieţii spirituale ar putea fi restrânsă, de exemplu, la vorbirea despre, la cunoştinţa despre, trecând sub tăcere lucrarea propriu-zisă a poruncilor, valoarea făptuirii. În fapt, putem experia în viaţa de fiecare zi uşurinţa cu care putem vorbi despre o anumită realitate, în comparaţie cu făptuirea concretă.
Supunându-ne duşmanului neîmpăcat al neamului omenesc, acesta ne-a învăţat orice rău şi orice fărădelege, silindu-se, ca un luptător împotriva lui Dumnezeu, să ne înstrăineze complet de credinţa şi iubirea faţă de Creator.
Eugenia a ajuns la Spitalul „Providenţa“ în urmă cu un an şi jumătate. Se simţea obosită şi avea o bănuială că ceva nu este în regulă. Cum analizele de sânge aveau rezultate bune, iar pe corp nu exista niciun semn vizibil de îngrijorare, nu a dus scenariul insuflat de frică prea departe. „Am zis hai să fac, totuşi, o mamografie. Cu 22 de ani în urmă avusesem o mastoză, dar o tratasem. De atunci mai fusesem o singură dată la un control, cu ani în urmă, şi nu au existat probleme. Acum, însă, vă daţi seama prin ce am trecut…La măsurători s-a văzut că nodulii erau atât de mari, că nu îi mai puteai distinge de sân. Iar cancerul era în stadiul IV“, a povestit pacienta.
Dumnezeu vrea să ajute pe oamenii ce suferă. Dar pentru ca să-i ajute, trebuie ca cineva să-L roage. Căci de va ajuta pe cineva fără ca să-L roage altcineva, atunci diavolul va protesta şi va spune: „De ce îl ajuţi şi îi sileşti voia lui cea liberă? Fiindcă este păcătos, îmi aparţine”. Aici se vede şi marea nobleţe duhovnicească a lui Dumnezeu, care nici diavolului nu-i dă pricină să protesteze.
Dintotdeauna felul în care a fost înţeleasă şi trăită iubirea, disponibilitatea oamenilor unui anume loc şi timp pentru a iubi, a însemnat totodată şi expresia cea mai înaltă a culturii şi civilizaţiei vremii. Remarcabilă în acest sens este caracteristica diacronică a iubirii de a se exprima în poem şi-n cânt, sau în fapte uimitoare şi eroice, în care entuziasmul cuprinde cu totul un suflet din care lipsesc logica şi calculul, iar acesta, indiferent dacă este vorba despre iubirea lui Dumnezeu sau de iubirea dintre oameni.