Piatra de jad

Spun Părinţii îmbunăţăţiţi că viaţa în credinţă nu e bine s-o începi studiind teologie înaltă, ci dimpotrivă, vieţile sfinţilor şi slujbele lor. Ideea unui urcuş treptat o întâlnim şi la Sfântul Apostol Pavel vorbind corintenilor ca despre cei ce sunt prunci în credinţă: „Cu lapte v-am hrănit, nu cu bucate, căci încă nu puteaţi mânca şi încă nici acum nu puteţi“ (1 Cor. 3, 2). Da, pentru a învăţa temeinic ceva, trebuie să începi cu lucrurile elementare. În orice domeniu, abc-ul este indispensabil pentru a pune corect o bază pe care vei putea progresa mai apoi spre noi trepte de cunoaştere. Răbdarea, dar şi încrederea în cel ce ţi-e îndrumător îţi vor demonstra că eşti pe calea bună.

\r\n

Un tânăr, căruia îi plăceau de când era copil pietrele preţioase, a hotărât să se facă giuvaiergiu. A pornit, aşadar, în căutarea unui cunoscător care să-l deprindă în acest meşteşug şi a fost primit de cel mai vestit giuvaiergiu din zonă.

\r\n

La prima lecţie, meşterul i-a pus în palmă o piatră de jad, i-a închis-o în pumn şi i-a spus: „Ţine pumnul strâns vreme de un an de zile. Ne vom vedea când se va împlini un an. Cu bine.“ Şi l-a trimis acasă. Aceasta a fost tot ceea ce îl învăţase giuvaiergiul. Tânărul s-a întors supărat la ai săi, cu piatra strânsă în pumn. „Cum se poate, întreba el, ca meşterul să-mi fi cerut un lucru atât de prostesc şi atât de greu de îndeplinit? Cum să stau cu pumnul strâns vreme de un an, fără să-l deschid o clipă? Eu trebuia să studiez toate pietrele preţioase, să le cercetez culoarea, puritatea cristalului, tăietura…“

\r\n

Cu toate acestea, în ciuda întrebărilor iscate de valul de mânie care-l cuprinsese la început, tânărul, gândind la ce i se ceruse, a izbutit să ţină pumnul strâns vreme de 12 luni. La împlinirea sorocului, s-a dus înapoi la meşter, a desfăcut pumnul şi i-a dat piatra. „Ce trebuie să fac acum?“

\r\n

Meşterul i-a răspuns: „Am să-ţi pun o altă piatră de jad în mână şi ai să stai aşa încă un an“. „Încă un an, a răbufnit tânărul. Nu se poate, spuse luând în mână piatra despre care a zis imediat: Piatra aceasta nici măcar nu este jad“. Giuvaiergiul îi zâmbi. Atunci îşi dădu seama ucenicul de măiestria învăţătorului său şi din clipa aceea rămase pentru toată viaţa lângă el, nemaiîndoindu-se vreodată de iscusinţa lui.

\r\n

(Augustin Păunoiu, adaptare după o povestire din volumul „Cercul mincinoşilor“, Jean Claude Carriere)

\r\n