Predica la Botezul Domnului

Iubiti credinciosi,

Cu mila si cu indurarea lui Dumnezeu, iata am ajuns si in anul acesta la prealuminatul praznic al Botezului Domnului. Acest sfant si mare praznic imparatesc se mai numeste si „Aratarea Domnului” sau „Epifania”.

Dar pentru care pricina nu se zice Nasterii Domnului, Aratarea Lui, ci Botezului Domnului?

Acest lucru il arata, deslusit si luminat, dumnezeiescul parinte Ioan Gura de Aur, zicand ca Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor cand S-a nascut, ci cand S-a botezat. Iar cum ca multi nu-L cunosteau si nu stiau cine era, sa ascultam pe Botezatorul Ioan care spune: Se afla in mijlocul vostru Acela pe Care nu-L stiti (Ioan 1, 26). Dar pentru ce sa ne miram ca ceilalti nu-L cunosteau, cand insusi Botezatorul nu-L cunostea pana in ziua aceea? Caci zice: Si eu nu-L stiam pe El, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: peste Care vei vedea Duhul coborandu-Se si ramanand peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant (Ioan 1, 33).

Pentru ca am aratat ca Botezul Domnului se mai numeste si Aratarea Domnului, este bine sa stim ca doua sunt aratarile Domnului. Iata ce spune Sfantul Ioan Gura de Aur in aceasta privinta: „Este necesar sa aratam dragostei voastre ca nu este o singura Aratare a Domnului, ci sunt doua aratari. Una este aceasta de acum care s-a implinit la Botez, iar a doua este aceea care va sa vina si care se va face cu slava mare la sfarsitul lumii”. Astazi am auzit pe marele Apostol Pavel vorbind despre amandoua aratarile Domnului, in Epistola catre Tit.

Despre aratarea cea de acum, spune: Harul cel mantuitor al lui Dumnezeu s-a aratat tuturor oamenilor, invatandu-ne pe noi sa lepadam faradelegea si poftele lumesti si, in veacul de acum, sa traim cu intelepciune, cu dreptate si cu cucernicie (Tit 2, 11-12). Iar despre cea viitoare, spune: Asteptand fericita nadejde si aratarea slavei marelui Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos (Tit 2, 13). Despre aceasta si proorocul Ioil spune ca soarele se va preface in intuneric si luna in sange, mai inainte de a veni ziua Domnului cea mare si infricosata (Ioil 3, 4).

Astazi, cand praznuim Botezul Domnului, se cuvine sa aratam cate sunt botezurile care au inchipuit Botezul crestin de la inceputul lumii si care vor mai fi. Dupa marturia Sfantului Ioan Damaschin, opt sunt botezurile. Primul botez a fost potopul, pentru curmarea pacatului (Facere 7, 17-24). Al doilea botez a fost trecerea evreilor prin mare si prin nor, caci norul este simbolul duhului, iar marea al apei (Iesire 13, 22; I Corinteni 10, 2). Al treilea botez a fost botezul Legii Vechi, numit „taierea imprejur”. (Facere 17, 10-14).

Al patrulea este botezul lui Ioan, numit botezul pocaintei (Matei 3, 1-11). Acest botez a fost introductiv si conducea pe cei botezati la pocainta si la credinta in Hristos. Iata ce spune Sfantul Ioan Botezatorul: Eu va botez pe voi cu apa, dar Cel ce vine dupa mine va va boteza cu Duh Sfant si cu foc (Matei 3, 11; Luca 3, 16). Asadar, Ioan pregatea si curata mai dinainte cu apa, in vederea venirii Duhului Sfant. Cu acest botez Insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos S-a botezat de catre Ioan (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11). Hristos S-a botezat in Iordan nu ca avea nevoie de curatire, ci pentru ca Si-a luat asupra Sa curatirea mea si ca sa zdrobeasca capetele balaurilor din apa, cum spune psalmistul (Psalm 73, 14). Apoi, ca sa se inece pacatul, ca sa inmormanteze pe Adam cel vechi in apa si sa-l sfinteasca pe botezator. Ca sa implineasca Legea, ca sa descopere taina Treimii si ca sa ne dea noua pilda si exemplu cum sa ne botezam.

Al cincilea botez este botezul crestin prin apa si prin Duhul Sfant, instituit de Domnul nostru Iisus Hristos, prin cuvintele adresate ucenicilor Sai: Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh (Matei 28, 19). Acesta este cel mai mare botez din cele amintite pana acum. El se face prin afundare in apa in numele Preasfintei Treimi si este mantuitor pentru ca iarta toate pacatele si aduce in inimile noastre harul Sfantului Duh. Noi toti ne botezam cu acest botez desavarsit prin apa si prin Duh, fara de care nimeni nu se poate mantui. Se zice ca Hristos boteaza „cu foc”, pentru ca a revarsat Duhul Sfant peste Apostoli, in chipul limbilor de foc (Fapte 2, 1-4), dupa cum spune Insusi Domnul: Ioan a botezat cu apa, dar voi veti fi botezati cu Duhul Sfant, nu mult dupa aceste zile (Fapte 1, 5).

Al saselea botez, care este de o masura cu Botezul crestin, prin apa si prin Duh, este botezul prin pocainta si prin lacrimi, adica Sfanta Spovedanie, prin care ni se dezleaga toate pacatele. Al saptelea si cel mai desavirsit este botezul prin sange si mucenicie pentru dreapta credinta, cu care Insusi Hristos S-a botezat pe Cruce in locul nostru. El este foarte cinstit si fericit, pentru ca nu se mai pangareste a doua oara cu intinaciunea pacatului si singur le poate inlocui pe toate celelalte.

Al optulea si ultimul botez este focul cel vesnic de dupa judecata obsteasca. Acest botez nu este mantuitor, ci pe de o parte distruge rautatea si pacatul, iar pe de alta parte pedepseste necontenit (Dogmatica, cap.IV, p.247-252).

Iubiti credinciosi,

Dupa ce am aratat cele opt feluri de botezuri, este bine sa vorbim mai pe larg despre importanta botezului crestin ortodox.

Cel mai desavarsit botez care curata pacatele noastre, este Botezul crestin, adica botezul prin apa si Duh, pe care il primim indata dupa nastere. Dupa invatatura Domnului nostru Iisus Hristos, cine nu are acest botez nu poate sa intre in Imparatia cerurilor (Ioan 3, 5). Sa dam cateva explicatii despre Taina Sfantului Botez pe intelesul tuturor.

Cine poate boteza? Dreptul de a boteza il au numai episcopii si preotii (Canonul 46-50 Apostolic). La mare nevoie, ca pruncul sa nu moara nebotezat, poate boteza si un diacon, un calugar simplu, un mirean – barbat sau femeie – si chiar parintii copilului. Cum se savarseste botezul de catre mireni cand copilul este in primejdie de moarte? Afundand pruncul de trei ori in apa curata si rostind formula sfanta a Botezului: „Se boteaza robul (roaba) lui Dumnezeu (numele), in numele Tatalui, Amin; si al Fiului, Amin; si al Sfantului Duh, Amin. (Canonul 44-45 al Sfantului Nichifor). Daca cel botezat ramane in viata, preotul va completa slujba Botezului dupa randuiala obisnuita, dar numai de la cufundare inainte; adica il unge cu Sfantul Mir, citind randuiala pana la capat (Liturgica, Bucuresti, 1877, p.183).

Botezul se savarseste in pridvorul sau in pronaosul bisericii. Canoanele opresc savarsirea Botezului atat in case, cat si in paraclisele din casele particulare (Can. 31 si 59 Sinod.VI ec.). Numai in cazuri foarte rare si de mare nevoie, cum ar fi frig puternic, boala, pericol de moarte pentru prunc etc. se ingaduie savarsirea Botezului in case. Cat despre timpul cand se savarseste Botezul, pentru prunci nu exista zile sau ceasuri hotarite ca nu cumva sa moara nebotezati. Daca pruncul moare nebotezat, parintii lui sau preotul, din cauza caruia a murit neunit cu Hristos, savarseste un pacat de moarte. Pentru cei morti nebotezati, Biserica nu mai poate face nimic, ramanand toate la mila lui Dumnezeu. Daca pruncul este firav si exista temerea ca nu va trai, el poate fi botezat indata dupa nastere. Daca pruncul este sanatos, Botezul se face de obicei la opt zile de la nastere, in orice zi de sarbatoare, dupa savarsirea Sfintei Liturghii.

Cei ce vin sau sunt adusi la botez trebuie sa aiba nasi. Nimeni nu poate fi botezat cu sila, daca este matur, si este dator sa aiba nasi ortodocsi. Nasii sunt persoanele in varsta care insotesc pe prunc la botez, raspunzand si facand cuvenita marturisire de credinta in locul si in numele pruncului ce se boteaza. Ei sunt parintii sufletesti ai pruncului, care il nasc duhovniceste pentru o viata noua in Duhul Sfant, asa cum parintii l-au nascut pentru o viata trupeasca. Nasii sunt totodata garanti in fata lui Dumnezeu si a Bisericii pentru finul ce se boteaza, ca va fi crescut in credinta crestina si va fi un bun credincios. Nasul trebuie sa fie crestin ortodox, sa fie evlavios, iubitor de biserica, bun cunoscator al credintei, in varsta si de acelasi sex cu pruncul ce se boteaza. Nu pot fi nasi parintii copilului. Este bine ca pentru fiecare nou botezat sa fie numai un nas. Nasul este dator sa se ingrijeasca de viata religioasa si morala a finului si la vremea cuvenita sa-l invete rugaciuni, Crezul si principalele invataturi de credinta crestina ortodoxa. Sa fie indrumator in cele sufletesti si un exemplu viu, sarguindu-se sa faca din el un vrednic madular al Bisericii in care a intrat prin Botez. La randul sau, finul este dator sa asculte pe nas si sa-l respecte la fel ca pe parintii sai dupa trup.

Cei care iau parte cu atentie la savarsirea Botezului, trebuie sa stie ca inainte de Botez se implineste rinduiala facerii catehumenului, adica se face pregatirea celui ce are sa fie botezat. Aceasta randuiala se face in pridvor, in fata usilor bisericii, deoarece cel nebotezat, nefiind inca spalat de pacatul stramosesc, nu este madular al Bisericii si nici cetatean al cerului, ale carui usi ni le deschide numai Taina Botezului. De aceea Botezul se numeste usa Tainelor. Slujba catehumenului are trei parti: exorcismele, lepadarile si unirea cu Hristos.

Exorcismele sunt trei rugaciuni prin care preotul roaga pe Dumnezeu sa izgoneasca de la catehumen toata puterea cea rea a diavolului. Lepadarile si unirea cu Hristos sunt formate din intreita lepadare a catehumenului sau a nasului – in numele catehumenului – „de satana si de toate lucrurile lui”, urmata de intreita lui asigurare ca s-a unit cu Hristos. In timpul lepadarilor, catehumenul sta intors cu fata spre apus, suflind si scuipind intr-acolo de trei ori, deoarece apusul inchipuieste locul de unde vine intunericul si locul celui rau, a Satanei, care este numit si „stapanitorul intunericului” (Efeseni 6, 12), urmand astfel cuvintele Sfantului Apostol Pavel, care ne indeamna sa lepadam lucrurile intunericului si sa ne imbracam in armele luminii (Romani 13, 12). Catehumenul scuipa pe diavolul in semn ca s-a lepadat cu totul de el si de toate lucrurile lui, adica de pacat. Iar cand catehumenul impreuna cu nasul marturiseste unirea sa cu Hristos, o face cu fata spre rasarit, caci intr-acolo era sadit raiul (Facere 2, 8), din care au fost izgoniti primii oameni in urma pacatului. Unirea cu Hristos se face prin credinta. Iar dovada este marturisirea credintei crestine prin rostirea de trei ori a Crezului de catre catehumen, daca este mare, sau de nas, in numele pruncului, si nu de altcineva.

Prin exorcismele si lepadarile ce se fac la Botez, nu inseamna ca Biserica socoteste pe cel venit sa se boteze ca stapinit cu adevarat de diavol, cum sunt cei indraciti sau cei munciti de duhuri rele. Ele vor sa spuna numai ca cel ce nu are inca pe Hristos, se afla in robia pacatului si deci in puterea diavolului care stapaneste pe cei robiti de pacat sau pe cei din afara harului (Efeseni 2, 1-3). Din aceasta robie il elibereaza Biserica pe catehumen prin exorcisme si lepadari, trecandu-l sub puterea lui Hristos, Stapanul nostru cel adevarat si bun.

Iata si partile cele mai de seama ale Botezului. Prima parte este sfintirea apei pentru botez. A doua parte este ungerea cu untdelemnul bucuriei (Psalm 44, 9), pe frunte, pe piept, pe spate, la urechi, la maini si la picioare. Acest untdelemn este binecuvantat inainte de preot prin rugaciuni deosebite si din el se pune si in cristelnita, de trei ori, crucis. Ungerea aceasta insemneaza mai multe lucruri in sens duhovnicesc. Astfel, untdelemnul fiind rodul maslinului, ungerea cu el este semn al milei si al bunatatilor dumnezeiesti, prin care catehumenul a fost izbavit de noianul pacatelor. Acest untdelemn sfintit ne aduce aminte de ungerea cu care erau unsi in Legea Veche arhiereii, imparatii si proorocii si cu care a fost uns Insusi Mantuitorul numit „Unsul Domnului” (I Regi 10, 1-6); Isaia 61, 1; Luca 4, 18). La aceasta ungere ne-a facut si pe noi partasi, caci insusi numele de crestin vine de la cuvantul grecesc „Hristos”, care inseamna „Uns”. Ungerea de la Botez mai inchipuieste si aromatele cu care a fost uns trupul Domnului inainte de ingropare, deoarece catehumenul va inchipui, prin afundarea in apa, ingroparea impreuna cu Hristos si invierea impreuna cu El.

A treia parte a Botezului este insasi savarsirea Tainei, adica intreita afundare a pruncului in apa sfintita, in numele Preasfintei Treimi. Acum preotul ia pruncul in maini si, tinandu-l drept, cauta spre rasarit si il afunda de trei ori, zicand la prima afundare: „Boteaza-se robul lui Dumnezeu (numele), in numele Tatalui, Amin”; la a doua afundare: „si al Fiului, Amin”, iar la a treia afundare: „si al Sfantului Duh, Amin”.

Aceasta intreita afundare arata, pe de o parte, ca temeiul credintei noastre este Sfanta Treime, iar pe de alta parte, inchipuieste cele trei zile petrecute de Domnul in mormant (Matei 12, 40). Prin afundarea in apa se inchipuieste totodata moartea noastra pentru viata in pacate de pana aici si ingroparea noastra cu Hristos. Iar iesirea din apa inchipuieste invierea noastra impreuna cu Hristos, pentru viata cea noua intru El.

Prin Botez, spalandu-ne pacatele, ne facem astfel partasi mortii si invierii lui Hristos, devenim membrii ai Bisericii si intram intr-o viata noua. Indata dupa Botez cel botezat mai primeste inca doua Sfinte Taine. Adica ungerea cu Sfantul Mir, prin care pruncul se miruieste pe toate partile trupului, cand preotul rosteste cuvintele: „Pecetea harului Duhului Sfint”, si apoi Sfanta Impartasanie. Prin ungere noul botezat primeste pecetea si darul Duhului Sfant, devenind membru al Bisericii, iar prin Sfanta Impartasanie se uneste cu Trupul si Sangele lui Hristos.

Astfel, suntem morti pentru pacat si viem pentru Dumnezeu (Romani 6, 3-11). Cristelnita si apa botezului sunt pentru noi mormant si maica duhovniceasca, nascandu-ne pentru Hristos si tinand astfel locul pantecelui preacurat al Fecioarei, din care S-a nascut Domnul (Sf. Simion Tesalonicul, Despre Sfintele Taine, cap. 62,63,64, pp. 77-80; si Invatatura de Credinta Ortodoxa, Bucuresti, 1952, p. 326-331).

Iubiti credinciosi,

Am vorbit cateva cuvinte despre Botezul lui Hristos si despre Taina Sfantului Botez, prin care devenim fii ai Bisericii si fii ai lui Dumnezeu dupa har.

Cu adevarat, mare este sarbatoarea de astazi. Caci astazi pentru prima data ni se arata la Iordan cele trei persoane ale Preasfintei Treimi. Astfel, Fiul, smerindu-se, se boteaza in Iordan de la Ioan; Tatal graieste din ceruri, zicand: Acesta este Fiul meu cel iubit intru Care am binevoit, iar Duhul Sfint se pogoara ca un porumbel peste Iisus Hristos (Matei 3, 16-17). Deci, astazi ni s-a descoperit mai luminat taina Preasfintei Treimi. Astazi cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu S-a odihnit la Iordan peste Fiul. Astazi Stapanul Se smereste si cere sa fie botezat de sluga. Astazi Cel fara de pacat primeste botezul pocaintei de la Ioan, ca sa ne invete pe noi taina pocaintei, a marturisirii si a spalarii pacatelor prin cainta si lacrimi.

Astazi se sfinteste apa Iordanului si toate apele si izvoarele pamantului. Astazi se sfinteste aghiasma mare prin semnul Crucii si prin pogorarea darului Sfantului Duh. Deci sa multumim lui Dumnezeu ca am ajuns cu bucurie la praznicul acesta mare al Bobotezei si sa ducem cu evlavie sfinta aghiasma in casele noastre. Prin ea ne sfintim cu totii, se sfintesc casele si fantinile noastre si se izgonesc duhurile rele cu puterea Duhului Sfant.

Astazi Hristos, Mantuitorul nostru iese in public la varsta de 30 de ani. Se arata lumii, se pregateste sa vesteasca pe pamant Evanghelia mantuirii si vine sa caute si sa mantuiasca sufletele noastre. Sa coboram si noi astazi la Iordan, adica sa venim la biserica. Biserica este casa lui Dumnezeu. Aici este Iordanul si apa cea vie care spala, adapa, da viata si innoieste lumea. Aici este Tatal si Fiul si Duhul Sfant impreuna cu toti sfintii.

Sa iesim intru intampinarea lui Hristos. Dar pentru aceasta se cere sa ne caim de pacatele facute, sa ne spalam in apele Iordanului, adica sa spalam pacatele prin spovedanie si lacrimi de pocainta. Apoi sa ne impacam unii cu altii, ca dragostea acopera multime de pacate. Sa ascultam glasul Tatalui, Care ne graieste din cer; sa ne infricosam de smerenia Fiului, Care Se boteaza de catre Ioan in Iordan si sa odihnim in inimile si casele noastre porumbelul Duhului Sfant.

Deci, inchinandu-ne cu credinta si evlavie Preasfintei Treimi, sa cantam impreuna cu Biserica aceasta sfanta cantare: In Iordan botezandu-Te Tu, Doamne, inchinarea Treimii S-a aratat; ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te. Si Duhul in chip de porumb a adeverit intarirea cuvantului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule si lumea ai luminat, marire Tie! Amin.

Parintele Ilie Cleopa