Cartea neamului lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui; Iuda a născut pe Fares şi pe Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram; Aram a născut pe Aminadav; Aminadav a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon; Salmon a născut pe Booz, din Rahav; Booz a născut pe Iobed, din Rut; Iobed a născut pe Iesei; Iesei a născut pe David regele; David a născut pe Solomon din femeia lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa; Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia; Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Iezechia; Iezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia; Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon; După strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel; Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor; Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a născut Iisus, Care se cheamă Hristos. Aşadar, toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri. Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: “Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu”. Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.
\r\n
Matei 1,1-25
\r\n
În duminica de dinaintea Sărbătorii Naşterii Domnului Iisus Hristos, Biserica noastră cântă la Utrenie sedealna: “Cel ce a plecat cerurile şi în Fecioară S-a aşezat, vine să se nască cu trupul în peştera Betleemului, precum este scris, şi să fie văzut prunc, Cel ce dă viaţă pruncilor în pântece. Pe Acesta, bucurându-ne, să-L întâmpinăm toţi cu inimă curată”. Dumnezeu a venit pe pământ din iubire nemărginită dar oamenii nu L-au întâmpinat. Evanghelistul Ioan a consemnat acest adevăr: «Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit»(Ioan 1, 11).
\r\n
În trecut, când nu exista presa, nici radioul, nici telefonul, era deprinderea ca după terminarea unui război, trimişii ţărilor, îmbrăcaţi în haine verzi, purtând în mână un steag alb, să meargă pe un cal alb şi din când în când să strige cu voce puternică: “Pace! Pace! Pace!”, iar poporul însetat de pace îi întâmpinau cu strigăte de bucurie, deoarece fiecare om era dornic de pace şi linişte. Cel mai crunt război, pe care duşmanul lui Dumnezeu, satana, l-a purtat împotriva neamului omenesc, a început încă din paradis. Satana a înlănţuit sufletul nemuritor al omului şi l-a făcut sclavul păcatului. În decursul a mii de ani, poporul a dorit pacea Mântuitorului, a Împăratului păcii. Aşteptarea mesianică este consemnată în cărţile profetice, ba chiar şi în cărţile popoarelor păgâne. În Cartea Profetului Isaia citim: «Picuraţi rouă de sus, voi ceruri, şi norii să reverse în ploaie dreptatea! Pământul să se deschidă şi să odrăslească mântuirea…» (Isaia 45, 8).
\r\n
Într-o noapte liniştită, Împăratul păcii a venit pe pământ, iar îngerii cereşti au cântat de bucurie: «Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace»(Luca 2, 14). “Bucuraţi-vă şi vă fericiţi oamenilor, căci Fiul Cel veşnic al lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii S-a coborât din cer pe pământ, ca să rupă puterea diavolului şi să ne aducă nouă pacea”. Se părea că întreaga lume Îl întâmpină în mod solemn pe Împăratul Păcii, dar a fost cu totul altfel: «Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit», spune evanghelistul.
\r\n
Toată lumea aparţine lui Hristos Dumnezeu: soarele, pământul, aerul, toate visteriile pământului, toate cele văzute şi nevăzute sunt creaţiile lui Dumnezeu. «Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut»(Ioan 1, 3). Atunci când Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, a venit pe pământ, s-a coborât pentru ca soarele să strălucească, ca aerul cald să-L încălzească şi ca pământul să-I pregătească un loc demn de naştere, dar nu a fost aşa. Soarele nu a strălucit, pentru că a fost noapte, atmosfera era răcoroasă, căci era rece, pământul nu a pregătit pentru Hristos un palat regesc, ci o peşteră întunecoasă, o iesle sărăcăcioasă şi dură. Peştera cea rece şi întunecoasă – aceasta a fost darul pământului pentru Fiul Cel din eternitate al lui Dumnezeu, care din iubire pentru oameni s-a coborât pe pământ, ca să se împlinească cuvintele evangheliei: “Întru ale Sale a venit…” Maria şi Iosif au căutat cu durere în inimă un pat pentru Pruncul Isus şi nu au aflat. «Nu mai era loc de găzduire pentru ei», – spune evanghelistul(Luca 2, 7). Locuitorii din Betleem nu L-au salutat!“Întru ale Sale a venit…”
\r\n
Este adevărat că locuitorii nu au ştiut înainte despre naşterea Mântuitorului, dar au aflat mai târziu, de la păstorii cei săraci şi de la Înţelepţii Orientului Îndepărtat că Împăratul Păcii a venit pe pământ. În Ierusalim cititorii şi învăţătorii în lege au ştiut că Iisus Hristos trebuie să se nască. Aceştia au indicat înţelepţilor drumul naşterii Domnului Hristos, dar ei înşişi nu au mers să I se închine, iar vicleanul Irod şi-a trimis oştenii să-L omoare pe Împăratul Păcii.“Întru ale Sale a venit…”
\r\n
Poate că toţi locuitorii Palestinei L-au întâmpinat pe Domnul Hristos mai târziu, atunci când asupra Iordanului s-a auzit peste el vocea Tatălui Ceresc: «Acesta este Fiul Meu cel Preaiubit, întru care am binevoit» (Matei 3, 17). Dar vai, nici atunci nu L-au primit şi nu au crezut în El. Chiar şi atunci, când Iisus Hristos a înfăptuit minuni, elita israeliană, ostilă Lui, s-a împotrivit spunând: «Nu voim ca acesta să domnească peste noi»(Luca 19, 14). Când Hristos a înfăptuit cea mai mare minune, înviindu-l pe Lazăr din mormânt, sinedriul evreiesc s-a gândit cum să-L omoare, pentru că … “ai Săi nu L-au primit.”
\r\n
Dar astăzi, la două mii de ani după naşterea Fiului lui Dumnezeu? Oamenii se interesează de El? Toată lumea ştie despre Hristos, chiar şi timpul se măsoară de la anul naşterii Lui. Iată, acum înainte de Sărbătoarea Naşterii lui Hristos, peste tot este o forfotă aparte, se fac cumpărături, decoraţiuni, se expediază felicitări, se organizează pregătiri pentru primirea oaspeţilor, totul se concentrează asupra celor exterioare, dar foarte puţini creştini se gândesc la Misterul Întrupării Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. Precum atunci, aşa şi acum Preacurata Fecioară Maria şi Sfântul Iosif bat la uşile ospitalităţii creştine, căutând un loc pentru Hristos, Împăratul Păcii. Hristos doreşte să se nască în sufletele oamenilor. Sufletul umil şi inima curată, reprezintă cel mai frumos Viflaim pentru Împăratul Păcii. Sfântul Ieronim, care a trăit mult timp în Betleem, spune: “Fericit este acela, care în inima sa poartă Viflaimul”. “Noapte de vis, timp preasfânt” este acolo, unde Mântuitorul lumii, Hristos, Dumnezeul Cel veşnic locuieşte în harul său.
\r\n
Poate că nu o singură dată am meditat: Dacă aş fi trăit eu atunci când S-a născut Iisus Hristos, cu cea mai mare plăcere i-aş fi primit în locuinţa mea pe Preacurata Fecioară Maria, pe Sfântul Iosif şi pe Pruncul Isus. În timpul Sărbătorii Naşterii Domnului Isus Hristos, El doreşte să se nască în sufletele noastre. Îl primim cu adevărat sau bate zadarnic la porţile sufletelor noastre?
\r\n
Preacurata Fecioară Maria şi Sfântul Iosif caută un loc pentru Iisus Hristos. «Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi»(Evrei 13, 8). «Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva vocea Mea şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine» – spune Domnul Iisus (Apocalipsa 3, 20). Iisus caută loc, doreşte ca în mod mistic să se nască în sufletele noastre şi acest lucru îl doreşte Biserica Lui Sfântă. “Chiar dacă Hristos s-ar naşte de mii de ori în Viflaim, la nimic nu-ţi poate folosi, dacă El nu se naşte în tine”, spunea un poet german. Sufletul creştinului, înfrumuseţat cu graţia sfinţitoare, este lăcaş pentru pruncul Iisus. La această Sărbătoare să-L primim în suflete pe Iisus Hristos în Sfântul Taină a Euharistiei.
\r\n
La Sfânta Liturghie, Biserica noastră cântă: “Fecioara astăzi, pe Cuvântul cel mai înainte de secole, în peşteră merge, să-L nască nespus. Saltă lumea auzind: preamăreşte cu îngerii şi cu păstorii, pe cel ce va să se arete Prunc tânăr, pe Dumnezeu cel mai înainte de secole”.
\r\n
Rugăciune
\r\n
Dumnezeul meu, fă să devin vrednic a cunoaşte cel mai mare mister, pe care l-a înfăptuit nespusa Ta iubire înflăcărată, ce provine însuşi de la Treimea cea sfântă: misterul întromenirii Tale Preasfinte, pe care l-ai înfăptuit pentru noi, ca şi început al mântuirii noastre. Această întromenire realizează în noi două lucruri: ne umple de iubire, şi ne oferă siguranţa mântuirii. O, iubire nespusă! Nu este iubire mai mare ca şi cea, prin care Dumnezeu a devenit om, pentru ca eu să devin Dumnezeu. O, iubire fără margini! Pentru a mă reînnoi, Tu Te-ai înjosit primind fiinţa noastră umană, dar nu ai încetat să fi Dumnezeu: O, Cel neînţeles, ai devenit inteligibil! O, Cel Necreat ai devenit o creatură! O, Cel de Neatins, ai devenit palpabil! Fă-mă, Doamne, vrednic de a privi la profunzimea iubirii Tale, pe care ne-ai oferit-o nouă prin Sfânta Ta întromenire. Amin.
\r\n
autor: pr. Ioan Abadi si pr. Alexandru Buzalic