SAMARINEANCA si SETEA LUI HRISTOS

Evanghelia ne povesteste despre intalnirea samarinencei cu Hristos la fantana. Evreii se dusmaneau cu samarinenii, dar Iisus Hristos a inceput El Insusi discutia cu femeia, ui­mind-o. Si mai mult a uimit-o cand i-a spus ca i-ar putea da o apa deosebita, care se da doar celor credinciosi. Apoi a surprins-o si cu discutia despre sotul ei.

Atunci ea a inceput sa-I puna intrebari, indeosebi referitoare la subiectul dispu­tei in credinta dintre evrei si samarineni: inchinarea in Du­hul AdevaruluiEa L-a crezut pe Hristos. A fugit in oras, le-a spus oamenilor ce i s-a intamplat, ca si altii sa creada.

Domnul i-a vizitat si multi au crezut. De ce ea, o femeie pacatoasa, s-a invrednicit de intalnirea cu Mantuitorul? Ea avea trei calitati inalte:

Intai de toate, avea condescendenta fata de oamenii de alt neam si de alte confesiuni. Noi trebuie sa invatam de la ea o lectie de bunavointa. Roaga-te pentru oricineSfantul Nicolae a vindecat si pe mahomedani, si pe saracini. Nu lega o mare prietenie cu ei, fereste-te de dispute pe tema credintei si de rugaciunea comuna, dar acorda-le ajutor la nevoie.

In al doilea rand, aceasta femeie avea dorinta de cunoas­tere, dragoste de cugetarea duhovniceasca. Multi astazi nu se gandesc la credinta, dar samarineanca tindea sa-L cunoasca pe Dumnezeul Adevarului.

Si, cel mai important, avea dragoste fata de aproapele. Poti cunoaste Adevarul si sa-l tii ascuns in tine, ea insa s-a grabit sa-i aduca pe multi la Hristos.

Iata de ce s-a invrednicit ea de discutia cu Mantuitorul. Darul cuvantului trebuie folosit pentru a vesti celor necredinciosi despre Dumnezeu; altfel vom raspunde pentru ei in vesnicieFa aceasta cu intelepciune, vorbeste cu cei care au judecata. Daca oamenii nu asculta si manifesta indiferenta, nu arunca inaintea lor pietrele pretioase ale cuvantului de propovaduire. Multi pier prin cuvant, nu prin fapta. Sfantul Antonie ii impartea pe ucenicii sai in ascultatori din curiozitate (egiptenii) – pe dansii „hraneste-i” si elibereaza-i – si in ascultatori de dragul aspiratiei spre Dumnezeu (ierusalimitenii). Cuviosul Pimen spunea:

Cine tace pentru Dumnezeu bine face, si cine vorbeste pentru Dumnezeu bi­ne face.

Prorocul Isaia spunea: Preotii care nu vestesc voia lui Dumnezeu sunt asemenea cainilor care nu latra.

Nu as­cunde adevarul. Cuvantul lui Dumnezeu este argint, ofera-l celorlalti dupa nivelul si starea fiecaruia. Medicul recunoaste boala dupa limba. Boala duhovniceasca o recunoastem de asemenea dupa limba: cel nechibzuit este asemenea unei tobe care bate, in timp ce sfantul cugeta la lucrurile sfinte. Cel intelept stie cand sa taca si cand sa vorbeasca. Sa tin­dem spre aceasta intelepciune.

Pr. Valentin Mardasov

www.cuvantul-ortodox.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.