Între cei mai cunoscuţi şi iubiţi sfinţi din lumea creştină, la loc de cinste se află Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni, pe care îl sărbătorim joi, 6/19 decembrie.
Ziua lui este aşteptată cu nerăbdare de toţi oamenii, indiferent de vârstă sau stare socială. La noi în ţară întâlnim multe biserici care îl au ca ocrotitor, sărbătorindu-l cu cele mai frumoase cântări, ca „îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânării”, după cum îl numeşte imnograful.
Sfântul Ierarh Nicolae s-a născut în a doua jumătate a secolului al 3-lea în localitatea Patara din provincia Licia, în zona de sud-vest a Asiei Mici (Turcia de astăzi). A fost unicul fiu al unei familii foarte înstărite și evlavioase. A rămas de timpuriu orfan de ambii părinți. Împarte săracilor averea moştenită şi se dedică întru totul urmării lui Hristos. Face o călătorie în Ţara Sfântă şi la întoarcere trăieşte în cuvioşie şi dreptate. În chip minunat este ales şi înduplecat să accepte să fie arhiepiscop în cetatea Mira. Sfântul Nicodim Aghioritul ne spune că „în momentele grele ale prigoanelor împăratului Diocleţian şi-a încurajat creştinii din eparhia sa să rămână fermi în mărturisirea credinţei lor, mai ales pe cei tineri. Pentru aceasta a fost arestat, închis şi chinuit”.
În timpul Sfântului Împărat Constantin cel Mare, după oprirea prigonirii creştinilor își continuă păstorirea în eparhia sa şi participă la primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325. Aici se remarcă prin atitudinea lui fermă de apărare a Ortodoxiei credinţei în faţa ereziei lui Arie. Se pare că Sfântul Nicolae s-a mutat la Domnul undeva către anul 343.
Aducerea sfintelor moaşte la Bari, Italia
Evenimentul aducerii sfintelor sale moaşte la Bari, în Italia, îl sărbătorim în fiecare an la 9 mai. Momentul aducerii a avut loc la 9 mai 1087, pentru ca sfintele odoare să nu cadă în mâinile turcilor care pătrunseseră în Asia Mică.
La Bari, moaştele au fost aşezate în Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”, care era lângă mare. Iar cei care le-au adus au făcut legământ să construiască o catedrală în care acestea să fie cinstite după cuviinţă. Construcţia Catedralei Sfântului Ierarh Nicolae (Basilica di San Nicola) a început în anul 1089 şi a durat până în anul 1197. Aici au fost mutate cinstitele moaşte ale sfântului, unde se găsesc și astăzi.
Binecuvântare pentru bucureşteni de patru veacuri
La Biserica „Sfântul Gheorghe”-Nou din centrul Capitalei se află de patru veacuri mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae. Sfântul a înflorit credinţa în creştinii români prin minunile sale. Despre modul în care au ajuns în Bucureşti moaştele sfântului, parohul Bisericii „Sfântul Gheorghe”-Nou, părintele Emil Nedelea Cărămizaru, istoriseşte într-un interviu oferit ziarului nostru în anul 2010: „Pe la anul 1599, voievodul întregitor de neam Mihai Viteazul, împreună cu soţia sa, Doamna Stanca, dăruiesc, în semn de preţuire pentru monahii care erau la mănăstirea Sfântului Gheorghe de atunci, moaştele, adică mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae, primită în dar de la cardinalul de Bari prin intermediul unui negustor bogat, în semn de preţuire pentru faptul că Mihai Viteazul era aici un apărător al creştinătăţii europene întregi. Consemnează acest lucru şi avem argumente istorice de la marele cronicar Radu Greceanu”.
Voievodul Mihai Viteazul a îmbrăcat caseta în care se aflau sfintele moaşte cu aur de 24 de carate, argint şi nestemate şi le-a oferit bisericii bucureştene „Sfântul Gheorghe”-Nou, fapt atestat de documente istorice de la sfârşitul secolului al 16-lea: „Mâna dreaptă a Sfântului Nicolae, ferecată în argint ales, împodobită cu diamanturi, dăruită de Io, Mihail Voievod (Viteazul) şi Doamna Stanca, în anul 7407 (1599), ispravnic (fiind) Mitropolitul Eftimie“.
Icoana făcătoare de minuni din Muntele Athos
Icoana Sfântului Ierarh Nicolae – Streidas („cu scoică”) este o icoană făcătoare de minuni ce se află în Mănăstirea Stavronikita din Muntele Athos. Icoana se află în biserica mănăstirii şi a fost găsită în mare. Istoria acestei icoane ne relatează că odată, părinții mănăstirii au ieșit la pescuit și, aruncând mreaja în mare, când au tras-o la mal au văzut că în loc de pește, în mreajă se afla icoana Sfântului Ierarh Nicolae, având pe frunte o scoică. Când au dezlipit scoica de pe locul unde fusese lipită, a început să curgă sânge, după cum se poate vedea până astăzi, iar pe mal, pe locul unde au ieșit din mare, a izvorât un izvor cu apă dulce.
Icoana este rară nu doar prin vechimea pe care o are, dar și datorită faptului că a fost realizată într-o tehnică foarte veche, mozaic pe lemn.
Moş Nicolae
Sfântul Nicolae este pentru toţi creştinii Moş Nicolae, expresia cea mai pură a dăruitorului, care aduce copiilor nenumărate bucurii în noaptea de 5/18 spre 6/19 decembrie. El este iubit şi aşteptat cu nerăbdare de toţi oamenii, indiferent de vârstă sau de stare socială. Este cea mai expresivă icoană a bunătăţii şi milostivirii lui Dumnezeu faţă de oameni. Darurile pe care le aduce el ca Moş Nicolae sunt în primul rând spirituale şi apoi materiale. Acesta este mesajul pe care trebuie să-l transmitem copiilor noştri. Numai aşa îi învăţăm creştineşte pe copiii noştri să fie buni şi darnici ca Sfântul Nicolae, dacă întâi sădim în inima lor cele spirituale şi apoi le oferim cele materiale. Darul cel mai de preţ al Sfântului Nicolae este viaţa sa ca pildă de iubire faţă de aproapele şi urmare a Domnului.
Deopotrivă Răsăritul şi Apusul recunosc locul lui aparte în rândul sfinţilor. El este cinstit în toată lumea creştină ca sfântul aducător de daruri.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, vorbind despre generozitatea Arhiepiscopului Sfânt al Mirelor Lichiei, spune: „Sărbătoarea Sfântului Nicolae a creat în creştinătate o conştiinţă şi o cultură a dărniciei sau a generozităţii. Omul este cu atât mai uman, cu cât este mai milostiv, mai bun, mai darnic. Cu cât este mai darnic omul, cu atât este mai uman, seamănă mai mult cu Dumnezeu Cel Milostiv. Această generozitate, această dărnicie a Sfântului Nicolae a devenit izvor de evlavie şi dărnicie pentru întreaga creştinătate”.
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei
sursa: www.ziarullumina.ro
