Terapeutica desfrânării în Patericul Egiptean

monahism-1

\r\n

„Desfrînarea este, în general, poftirea sau satisfacerea fără rînduială şi nepermisă de legea morală a plăcerilor sexuale. Desfrînarea se poate săvîrşi: a) în cuget, adică prin închipuiri şi pofte; b) prin cuvinte şi fapte, c) după rînduiala firească, cînd se face în afara căsătoriei, d)împotriva rînduielii naturale, ca în păcatele sodomiţilor, care este aşezat între păcatele strigătoare la cer, e) după persoanele care o săvîrşesc: desfrînare simplă, incest, adulter şi sacrilegiu.”

\r\n

\r\n

„Demonul preacurviei îl sileşte să poftească trupuri diferite. El are mai cu seamă grijă de cei care se înfrînează, pentru ca aceştia, nedobîndind nimic, să lase totul baltă. Şi, mînjind sufletul, el îl încovoaie spre trebi mîrşave. Ba îl face să spună, ori să asculte tot felul de vorbe ca şi cum lucrul cu pricina ar fi chiar în faţa ochilor lor.”

\r\n

Desfrînarea este un păcat foarte grav. Patericul îl numeşte cădere, şi aşa cum zice Sfînta Scriptură este păcatul ce îl facem în trup. Din desfrînare se naşte nesocotinţa, orbirea minţii, iubirea de sine, ura lui Dumnezeu, alipirea de cele materiale, groaza de moarte etc.

\r\n

Desfrînarea este o degradare, o sinucidere şi are ca urmare degradarea trupească, istovirea acestuia, degenerare biologică etc. Din cauza desfrînării suferă neamurile, se nasc copii bolnavi mintal, se înnebuneşte etc., dar cea mai gravă consecinţă este pierderea mîntuirii.

\r\n

Ca terapeutică, Părinţii Pustiei recomandă:

\r\n

1. Rugăciunea: „un frate a întrebat pe avva Agathon pentru păcatul curviei şi i-a răspuns aceluia: mergi, aruncă neputinţa ta înaintea lui Dumnezeu şi vei afla odihnă.” (Agathon, 21); „povestitu-sa despre maica Sara, că a răbdat treisprezece ani, fiind luptată tare de dracul curviei şi niciodată nu s-a rugat să se depărteze războiul de la dînsa, ci mai vîrtos zicea: Dumnezeu, dă-mi putere!” (Sara, 1)

\r\n

2. Postul: „un frate l-a întrebat pe un bătrîn, zicînd: ce voi face, părinte, că pîntecele meu mă supără şi nu pot să-l opresc? De aceea zburdă trupul meu. Zis-a lui bătrînul: de nu vei pune întru el frică şi post, nu vei îndrepta paşii tăi pe cărarea lui Dumnezeu,” (VI, 34)

\r\n

3. Răbdarea: „un bătrân oarecare, l-a văzut pe ucenicul său că este foarte supărat şi necăjit de dracul curviei. Şi i-a zis lui: fiule, vrei să-l rog pe Dumnezeu să se depărteze de la tine şi să te părăsească acel război? Iar el a zis: ba nu, părinte, că de mă şi supăr şi mă necăjesc de acel război şi mă ostenesc muncindu-mă, dar văd din osteneală roada răbdării întru mine. Pentru aceasta mai vîrtos te roagă pentru mine, părinte, să-mi dea Dumnezeu răbdare ca să pot purta cu mulţumire această ispită. Zis-a lui bătrînul: acum, fiule, am cunoscut că eşti în sporire şi că mă întreci.” (VI, 5)

\r\n

4. Nădejdea: „un frate oarecare, ce trăia în Enat, în mînăstirea Alexandriei, a căzut în păcatul curviei şi după cădere, de multa lui scîrbă l-a dus pe el vrăjmaşul la deznădăjduire. El mai venindu-şi în fire şi văzîndu-se biruit de scîrbă şi deznădăjduit, singur ca un doctor iscusit fiind, a pus gîndul său spre buna nădejde, zicînd: crezi în marea milostivire a lui Dumnezeu, că va face şi cu mine păcătosul şi mă va ierta! Iar cînd grăia el întru sine acestea, diavolii i-au zis: cum ştii tu că îşi va face milă cu tine? Şi le răspundea lor aşa: dar voi cine sunteţi şi ce grijă aveţi, de îşi va face Dumnezeu milă cu mine ori de nu îşi va face? Că voi sunteţi fiii întunericului, ai gheenei şi ai pieirii veşnice, iar Dumnezeu este bun şi milostiv. Voi ce treabă aveţi? Acestea grăindu-le lor fratele au fugit dracii ruşinaţi de la dînsul, neputînd să-i mai facă nimic. Iar fratele cu nădejdea şi cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a pocăit şi s-a mîntuit.” (VI, 24)

\r\n

5. Luarea aminte la cauza patimii şi tăierea acesteia: „a zis un bătrîn. Dacă curvia se luptă cu trupul tău, vezi din care pricină s-a pornit războiul asupra te şi o îndreptează. Sau din desfătare, sau din somn mult, sau din mîndrie, sau de te socoteşti pe tine mai bun decît pe altul, sau ai osîndit pe cineva cînd greşea. Fiindcă afară de acestea nu se luptă omul spre curvie.” (VI, 42)

\r\n

6. Înfrînarea simţurilor şi a gîndului: „s-a dus odată avva Isidor la avva Teofil, arhiepiscopul Alexandriei şi dacă s-a întors la Schit, l-au întrebat pe el fraţii: cum se află. Iar el a zis: cu adevărat, fraţilor, eu faţă de om nu am văzut, fără numai a arhiepiscopului. Iar ei auzind, s-au tulburat zicînd: oare, s-au cufundat ei, avvo? Iar el a zis: nu aşa, ci nu m-a biruit cugetul să văd pe cineva. Iar ei auzind s-au minunat şi s-au întărit ca să păzească ochii de răspîndire.” (Isidor, 8); „spuneau părinţii despre un bătrîn, care mergînd pe un drum, a văzut urme de femeie pe nisip, pe lîngă drum. Iar el mergînd, tot astupa cu piciorul acele urme, zicînd: ca nu cumva să le vadă vreun frate neputincios şi din vederea acestora să înceapă a-l supăra gîndurile şi războiul curviei.” (VI, 18)

\r\n

7. Fuga de prilej: „zicea ucenicul lui avva Sisoe, către dînsul: părinte, ai îmbătrînit, să mergem de acum aproape de lume. I-a zis lui bătrînul: unde nu este femeie, acolo să mergem. I-a zis lui ucenicul: unde este loc, care să nu aibă femeie, decît numai în pustie? Deci i-a zis lui bătrânul: la pustie du-mă!” (Sisoe, 3)

\r\n

8. Fuga de compania sexului opus: „un frate a rugat pe avva Daniil zicînd: dă-mi o poruncă şi o voi păzi pe ea! Şi a zis lui: niciodată să nu întinzi mîna ta cu femeie în strachină şi să mănînci cu ea şi cu acestea vei scăpa puţin de dracul curviei.” (Daniil, 2); „zis-a un bătrîn: sarea este din apă şi cînd se apropie de apă, se topeşte şi piere! Aşa şi călugărul, din femeie este născut şi de se va apropia de ea, se va topi şi va pieri.” (VI, 27)

\r\n

Visul, aşa cum am arătat, este un indicativ al stării în care ne aflăm faţă de această patimă: „mişcările fireşti ale trupului (poluţii nocturne) neînsoţite de imaginii în timpul somnului arată că sufletul este destul de sănătos. Orice încropire de imagini e semn de nevolnicie. Socoteşte feţele fără contur simbolul unei patimi mai vechi, iar cele bine conturate, simbolul unei răni proaspete.”

\r\n

Pr. Petru Suciu, „Metode psihoterapeutice in Pateric”

\r\n

Sursa:http://www.crestinortodox.ro/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *