The show must go on?

Într-o biserică din Bucureşti, o mamă încearcă să îşi aline copilul aflat într-un cărucior cu rotile şi să fie în acelaşi timp atentă la slujbă. Copilul nu e nici mic şi nici nu are vreun handicap. De fapt, are 22 de ani şi este purtat într-un cărucior pentru că are SIDA în fază terminală. „Ştefan” e homosexual.

\r\n

Când avea 14 ani, Ştefan era un băiat timid. Spre deosebire de colegii lui de liceu, prefera să îşi petreacă timpul liber în compania fetelor. Băieţii îl intimidau dar, în acelaşi timp, îşi dorea să fie ca ei şi să fie primit în gaşca lor. Simţea un interes inexplicabil tocmai faţă de băieţii de care îi era cumva teamă.

\r\n

În perioada aceea a găsit pe internet un website pentru homosexuali. A fost pentru el poarta care, ulterior, l-a purtat într-o lume foarte diferită de lumea din jur, lumea în care băieţii ies cu fetele, în care băieţii se bat pentru fete şi în care băieţii se căsătoresc cu fete. În noua lui lume subterană, băieţii se întâlneau cu băieţi, însă nu pentru prietenie, ci pentru alte lucruri.

\r\n

Tot cu ajutorul internetului a început să fie convins că el e „diferit” de colegii lui de liceu. Site-urile pe care le accesa îi vorbeau despre o altă „identitate”, una aparent înnăscută, pe care el trebuia doar să o admită şi apoi să o mărturisească familiei şi prietenilor.

\r\n

Când Angel l-a contactat şi i-a spus că vrea să se întâlnească cu el, a avut nişte sentimente amestecate. Îi era teamă, dar în acelaşi timp se bucura că cineva, unul dintre băieţi, îi dă atenţie fără să îşi bată joc de el. A acceptat şi, în întâlnirile care au urmat, „prietenia” lui cu Angel s-a consolidat. Angel era altfel. Era vesel mereu, părea să nu aibă nici o grijă şi voia să încerce lucruri ciudate.

\r\n

În câteva luni, de la mângâieri şi săruturi s-a ajuns la sex. După aceea, Angel s-a răcit şi i-a spus lui Ştefan că nu mai are timp de întâlniri, că se vede cu altcineva. Ştefan a simţit că şi-a pierdut un prieten dar, în acelaşi timp, şi-a spus că felul în care vede el ideea de prietenie e cumva idealist – în realitate prieteniile sunt mult mai concrete şi mai… sexuale.

\r\n

În anii care au urmat a mai ieşit cu încă trei băieţi. Toate mergeau bine la început şi în fiecare a crezut că a găsit un prieten adevărat. Lui Ştefan nu prea îi plăceau petrecerile cu mult alcool şi alte substanţe, dar şi-a spus că trebuie să fie tolerant, că asta înseamnă distracţie, că trebuie să fie deschis dacă vrea să aibă prieteni.

\r\n

În 2009, în urma unor analize subvenţionate de Guvern, i s-a spus că e infectat cu HIV. Mama lui a fost şocată. Deşi vedea că Ştefan iese în oraş aproape numai cu băieţi, a refuzat să creadă că copilul ei, în vârstă de 20 de ani, iese numai cu băieţi.

\r\n

Pe fondul unei sănătăţi generale şi aşa precare, în vara lui 2010 s-a declanşat SIDA. A trebuit schimbat tratamentul şi viaţa întregii familii s-a schimbat. Tatăl lui Ştefan, aflat la muncă în Italia, şi-a prelungit şederea acolo, când a fost anunţat de boala copilului său. Comunicările lui cu familia s-au rărit, aşa cum s-au împuţinat şi banii trimişi acasă.

\r\n

La 22 de ani, Ştefan cântăreşte 42 kg. Nu se mai poate deplasa şi este cărat de mama lui şi de un prieten de familie într-un cărucior cu rotile. În fiecare duminică, mama lui vine la spital, îl ia în braţe şi îl aşează în cărucior şi îl duce la slujba din capela din curtea spitalului. În faţa degenerării accelerate a stării de sănătate a lui Ştefan, în timp ce medicii clatină din cap, mama îşi agaţă ultimele speranţe de Dumnezeu.

\r\n

Acum trei ani, un fost coleg de liceu a observat că Ştefan îşi asumă tot mai mult o altă identitate, una sexuală. A încercat să stea de vorbă cu el şi i-a spus că sentimentele şi interesul lui faţă de băieţi nu sunt înnăscute şi că lucrurile se pot schimba. Ştefan s-a uitat la el ca la un ciudat şi, aşa cum învăţase de pe internet, i-a spus că aceste lucruri sunt genetice, că nu se pot schimba şi că el ar trebui să nu mai fie intolerant faţă de „minorităţile sexuale”. Colegul a mai încercat de câteva ori să vorbească cu el, însă ideile învăţate de pe site-urile pentru homosexuali erau deja bine înrădăcinate în mintea lui Ştefan.

\r\n

Propaganda criminală pro-homosexualitate cere acum viaţa lui Ştefan. Într-un spectacol cu „minorităţi sexuale” şi „nediscriminare”, el a crezut, asemenea tuturor celor dinaintea lui, că lucrurile vor sta altfel cu el. În spatele măştilor şi zâmbetelor false, actorii sunt mereu tineri. Naivi, ei intră-n scenă printr-o parte, fără să-i vadă pe cei dinaintea lor, scoşi pe braţe prin cealaltă parte.

\r\n

Autor: Bogdan Mateciuc

\r\n

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *