MĂRTURIILE BIBLICE DESPRE SFÂNTA TREIME ŞI DESPRE DUMNEZEIREA LUI IISUS HRISTOS

(mai mult…)

Ostrov (Insula 2006)

\r\n

Ostrov (Insula 2006) – FILM ORTODOX (romanian, english sub.)

Cum pacatosii cred ca nu au pacat!

Sunt mulţi care sunt de părere că, dacă nu umblă pe calea desfrâului lumesc, atunci nu au păcate şi deci nu au ce să mărturisească la duhovnic.

\r\n

Prăpastie adâncă este aceasta pentru bietul suflet, căci se defaimă cea mai trebuincioasă taină pentru mântuire – Taina Pocăinţei, care împreună cu Sfântul Botez deschide uşa raiului la toată lumea.

\r\n

Căci cine socoteşte că nu e păcătos, acela nu are nici pocăinţă, şi mântuirea stă departe de el.

\r\n

Sfinţi Părinţi ne învaţă că orice abatere de la bine este socotită păcat, căci şi pruncul are mânie şi pizmă… Sf. Proroc David se plânge că: ,,întru păcate m-am născut” (Ps. 50), iar noi, care am îmbătrânit întru rele, zicem că nu facem păcate?! Oare numai desfrânarea este păcat?! (mai mult…)

Robii şi idolatrii moderni

\r\n\r\nAvem impresia că astăzi sântem liberi. Este însă adevărat acest lucru? Desigur, nu-i avem pe umerii noştri pe stăpânii din vechime, însă sântem robi, mai mult sau mai puţin, patimilor noastre. Cineva vede ceva la televizor şi spune: „Mâine mă duc să cumpăr lucrul la care s’a făcut reclamă,” fără să aibă însă nevoie de el. Asta se numeşte libertate? Când o femeie vede la televizor pe unii sau pe alții că-şi schimbă îmbrăcămintea după modă, ajunge să spună şi ea: „Nu mă pot duce cu aceeaşi rochie la două nunţi” – este aceasta libertate? (mai mult…)

Duminica a 24-a după Rusalii (Învierea fiicei lui Iair)

Şi iată a venit un bărbat, al cărui nume era Iair şi care era mai-marele sinagogii. Şi căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa Lui, căci avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Şi, pe când se ducea El, mulţimile Îl împresurau. Şi o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei, şi de nici unul nu putuse să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Şi a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El, au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de mine? (mai mult…)

“Stareţul Paisie şi eu, stând cu picioarele în sus” – film ortodox (cu subtitrare în română)

\r\n

Denumirea originală: Старец Паисий и я, стоящий вверх ногами Anul producerii: 2012 Filmul are la bază pilde şi şi istorioare relate de cuviosului Paisie Aghiorâtul, care sperăm să aducă lumină şi bururie şi în sufletele celor care vor viziona acest film. Vizioanare plăcută cu folos duhovnicesc.

\r\n

Traducere şi subtitrare pentru www.ortodox.md Natalia Lozan, Oltea Boldureanu

\r\n 

Creștinul și Biserica

Puţini sunt aceia care vin la biserică. Care este, oare, cauza acestui fenomen? Prăznuim pomenirile sfinţilor şi aproape nimeni nu apare în biserică. Se pare că distanţa îi duce pe creştini la nesârguinţă; sau poate că nu distanţa, ci doar nesârguinţa îi împiedică. Fiindcă, aşa cum nimic nu-l poate împiedica pe cel care are bunăvoinţă şi râvnă de a face ceva, la fel şi nesârguinţa, trândăvia şi amânarea, pe toate le pot împiedica. Mucenicii şi-au vărsat sângele pentru Adevăr, şi tu socoteşti o aşa mică distanţă? (mai mult…)

Nedreptatea şi lipsa de lucru

\r\n

Mulţi soţi spun că se feresc să facă copii deoarece societatea de astăzi este plină de nedreptăţi, de aceea îi avortează. Cum vedeţi această atitudine?

\r\n

Arhimandritul Epifanie: Nu o fac din motivul invocat. Nu îi lipsesc pe copii de viaţă pentru a nu-i preda, chipurile, unei societăţi nedrepte. Dacă nu s’ar fi predat mai întâi ei înşişi acestei societăţi, ci s’ar fi predat lui Hristos, nu s’ar mai fi gândit să-şi omoare copiii. Pentru că, dincolo de toate greutăţile, Dumnezeu este Cel ce le rânduieşte pe toate. Nedreptatea nu există numai de astăzi în societate, ci de când este lumea; de când Cain l-a omorât pe Avel şi până astăzi, în jurul nostru este plin de nedreptate. Însă câţi trăiesc după Hristos încearcă să depăşească această situaţie, având privirea îndreptată către cetatea cea de sus, „al căreia meşter şi lucrător este Dumnezeu.” (Evr. 11:10) „Că petrecerea noastră în ceruri este” (Fil. 3:20) – chiar dacă oamenii ne-ar nedreptăţi sau maltrata, cetatea o avem în ceruri. (mai mult…)

Protoiereul Mitrofor Ioan Plămădeală felicitat la popas aniversar de Președintele Republicii Moldova, dl Nicolae Timofti

Felicitare\r\n\r\n 

Slujire cu dragoste şi zel în Via Domnului

IMG_7982F_thumb3Interviu cu Prot. Mitr. Ioan Plămădeală la 60 de ani  de viaţă pământească, publicat în revista Altarul Credinței nr. 7-8, 2013.\r\n

\r\n

Plin de iubire faţă de oameni şi cu o bunătate sufletească de nedescris, Părintele Ioan Plămădeală are uşa sufletului, dar şi a Catedralei „Schimbarea la Faţă” din Chişinău deschisă pentru toţi cei care binevoiesc să-i păşească pragul.\r\nLa începutul lunii septembrie (4 septembrie) părintele a sărbătorit un deosebit popas aniversar – 60 de ani din ziua naşterii.\r\nDe mai bine de două decenii părintele Ioan slujeşte cu multă dragoste şi zel în Via Domnului. Încă din primele zile de slujire sacerdotală a ştiut să asculte durerea oamenilor, îndemnându-i pe toţi să se roage Domnului pentru depăşirea greutăţilor vieţii şi pentru dobândirea vieţii cele veşnice. (mai mult…)

Culegere filocalică: Dragostea

\r\n\r\n1. Desăvârşita dragoste este născută din nepătimire, nepătimirea este născută de nădejdea în Dumnezeu; pe nădejde o naşte răbdarea şi mărinimia. Pe acestea le naşte înfrânarea; înfrânarea este născută de frica dumnezeiască. Pe aceasta o naşte credinţa în Dumnezeu.\r\n\r\n2. Cel care-L iubeşte pe Dumnezeu îl iubeşte, fără doar şi poate, şi pe aproapele său. Un astfel de om se scârbeşte de lăcomie; îşi economiseşte banii săi potrivit voii lui Dumnezeu şi îi împarte acelora care au nevoie. (mai mult…)

Culegere filocalică: Rugăciunea

\r\n\r\n1. Cel care nu are rugăciune izbăvită de gândurile viclene, acela este ca şi cum ar merge la război fără armă. Rugăciune o înţeleg pe aceea care se face neîncetat în adâncul sufletului, astfel încât, prin chemarea lui Hristos, satana, care luptă în ascuns, să fie biciuit şi ars. (mai mult…)

Cum să ai o viață spirituală

\r\n\r\nA devenit ceva frecvent să auzim spuse de genul: „Sunt atras de lucrurile spirituale, dar nu sunt religios” (echivantul a „Eu am credința mea în Dumnezeu, nu cred însă în Biserică”). Majoritatea celor ce afirmă așa ceva au o înțelegere generală a acestor lucruri. De obicei, eu plec de la ideea că persoana respectivă are o serie de concepții ce sunt de obicei considerate „spirituale” în cultura noastră, nefiind însă interesată în mod deosebit de ceea ce numim “religie organizată”. Înțeleg acest lucru, pentru că religia organizată poate fi adesea fatală vieții spirituale. (mai mult…)

Alegere pentru paradis?

Cel mai de temut obstacol în calea libertăţii noastre este propria persoană. Eu îmi sunt mie însumi cel mai mare duşman. Patimile şi golurile lăuntrice îmi răpesc libertatea. De aceea nu putem spune că suntem condamnaţi la iad, ci noi înşine îl alegem, ne lăsăm ispitiţi de el fiindcă nu vrem să facem sacrificiile care ne-ar permite să scăpăm de acolo pentru a intra în rai, spre a fi liberi. Suntem fascinaţi de idolii la care ţinem. Suntem de fapt prizonierii lor.

\r\n

O descriere sugestivă a acestei alegeri greşite ne-o oferă scriitorul englez C.S. Lewis în lucrarea Marele divorţ. (mai mult…)

Duminica a XXIII-a după Rusalii

Şi au ajuns cu corabia în ţinutul Gerghesenilor, care este în faţa Galileii. Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? (mai mult…)

Acatistul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir

(mai mult…)

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir (26 octombrie / 8 noiembrie)

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir s-a născut şi a trăit în cetatea Tesalonic din nordul Greciei, pe vremea împăraţilor Diocletian si Maximian Galeriu (284-311). Tatăl sau a fost voievod si comandant al cetăţii Tesalonic şi era creştin, dar ţinea în taină dreapta credinţă, pentru marea prigoana ce era atunci asupra creştinilor. Şi îl învăţau părinţii în cămara cea ascunsă a palatului lor toate tainele sfintei credinţe, luminându-i cunoştinţa despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum şi milostenia cea către săraci, săvârşind, adică, faceri de bine, celor ce trebuiau. Şi aşa, Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinţilor săi, dar, mai ales, a început a lucra într-însul darul lui Dumnezeu. (mai mult…)

Aproapele tău greşeşte?

tihonVezi sau auzi că aproapele tău greşeşte sau că a păcătuit. Întâmplarea aceasta să nu-ţi slujească drept temei pentru a-l judeca pe fratele tău, după cum au unii răul obicei, ci pentru a-ţi cunoaşte neputinţa ta; nu pentru a-l lua în râs pe aproapele tău, ci pentru a-l compătimi şi a te îndrepta pe tine însuţi. De la el întoarce-ţi ochii către tine, căutând să vezi de nu ai fost şi tu în acel păcat sau în altul deopotrivă cu acela şi dacă nu cumva te afli chiar acum în el? Dar chiar de nu, au n-ai putea tu oare să păcătuieşti mai rău decât atât? Căci înlăuntrul nostru, al tuturor, sălăşluiesc neputinţa şi ticăloşia: patimile noastre ne sunt duşmani, trupul nostru ne înrobeşte, iar satana, vrăjmaşul nostru, caută neîncetat să ne înghită. (mai mult…)

De ce avem în viaţă urcuşuri şi coborâşuri?

De ce de-a lungul vieţii trecem prin perioade de fericire urmate de perioade de deznădejde? Perioadele de tristeţe şi deznădejde vin după evenimente fericite din viaţa noastră. Acest lucru se întâmplă chiar şi la oamenii care au totul în viaţă: o casă frumoasă, un job bun, mulţi prieteni, vacanţe exotice şi toate mijloacele pentru a fi fericiţi şi pentru a se distra. (mai mult…)

Plăcerile – De ce căutăm să le împlinim?

De ce greșim atunci când dorim să ne satisfacem plăcerile? De fapt, problema este că ele nu vor fi niciodată pe deplin împlinite. Dorim din ce în ce mai mult să ne săturăm fie de o plăcere, fie de alta, și niciodată nu suntem pe deplin fericiți. Satisfacția pe care o dobândim atunci când urmărim să ne împlinim plăcerile este doar temporară, efemeră. Ceea ce căutăm cu adevărat este ceva permanent, adică dobândirea Duhului Sfânt și unirea cu Dumnezeu. (mai mult…)