Milosteniile omului sărac

Într-un sat, preotul vorbea copiilor despre milostenie.

\r\n

Unul din ei, zise preotului:

\r\n

– „Dar când nu ai ce da, părinte, cum mai poţi face milostenie?”

\r\n

Părintele surâse – şi vorbi către toţi:

\r\n

– „Iată, dragi copii, – priviţi colo, unde-şi are gospodăria Ioana, cu bărbatul şi cu cei trei copii ai lor. Ei sunt săraci, dar fiindcă Ioana este o bună creştină, găseşte în fiece zi prilejuri spre a face milostenia. (mai mult…)

DIN EXPERIENȚA VIEȚII DUHOVNICEȘTI: O ENORIAŞĂ PREA RÂVNITOARE

spovedaniaOdată la un părinte veni o femeie înlăcrimată. În mâna strângea o batistă şi în timpul discuţiei ba o mototolea, ba, întorcându-şi faţa, îşi ştergea ochii, ba o ascundea în mâneca rochiei. Părintele o întrebă:

\r\n

– Cred că vi s-a întâmplat vreun necaz oarecare?

\r\n

Femeia răspunse:

\r\n

– Mai rău nici nu se putea întâmpla: a murit părintele meu duhovnic, ieromonahul Inochentie. (mai mult…)

Răul – tăgăduire a existenţei Dumnezeului Celui viu

Răul care se ipostaziază prin iniţiativa omului ca erodare şi degradare a binelui, apare vădit în relaţia lui cu Dumnezeu. Răul izvorăşte din lucrarea samavolnică şi egocentrică a voinţei omului şi se manifestă în felurite forme şi moduri de exprimare, la vedere sau în ascuns. Avem, de pildă, răul sub forma necredinţei în existenţa lui Dumnezeu şi în Pronia Lui iubitoare faţă de om, răul sub forma „credinţei nedepline” sau a ereziei şi schismei sau chiar ca o totală tăiere din Sfântul Lui Trup, adică din Biserică. (mai mult…)

POLITICIANULUI N. N., CARE ÎNTREABĂ CU PRIVIRE LA MORALA POLITICĂ

Din scrisoarea dvs. am înţeles că sunteţi înclinat să admiteţi o morală aparte pentru politică, deosebită de morala din celelalte treburi şi legături omeneşti. Asta nu poate însemna nimic altceva – oricât de precaut şi subtil v-aţi exprimat dvs. cu privire la aceasta – decat că ceea ce în treburile omeneşti de zi cu zi este privit ca lucru necinstit este socotit cinstit în politică, şi ceea ce în celelalte legături omeneşti nu e îngăduit este îngăduit în politică. (mai mult…)

Ce trebuie să facă un creştin ca să moştenească Împărăţia cerurilor

Ca să primească mântuirea, creştinul trebuie să facă următoarele:

\r\n

1. Să-L iubească pe Dumnezeu din tot sufletul său şi să ţină poruncile sfinte. De asemenea, să-şi iubească aproapele ca pe sine însuşi. Domnul a spus: Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea (Ioan 15, 10). Şi: Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii (Ioan 13, 35).

\r\n

2. Să-şi smerească sufletul dinaintea lui Dumnezeu, căci duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi (Psalmii 50, 18), şi niciodată să nu-şi umilească aproapele. Să jelească pentru păcatele sale. (mai mult…)

HARRY POTTER SIMPATICUL DIAVOL

În ziua de astăzi nu mai este suficient să ne păzim copii de secte precum Noul Păgânism, Astrologia etc. Sigur, e bine să fim informați despre toate acestea, dar în primul rând trebuie să încercăm pe cât este cu putință, să trăim ca niște creștini adevărați. Vă voi da doar un singur exemplu. Odată, o mamă își conducea fiul cu mașina într-un loc oarecare. Deodată, ceva se întâmplă și ea pierde controlul mașinii. (mai mult…)

Sfântul Ioan de Kronstadt: Lucrarea Sfântului Duh

Nenumărate sunt, Duhule Sfinte, lucrările Tale cele de viaţă făcătoare atât în natură cât şi în împărăţia harică a lui Hristos.

\r\n

Duhule Sfinte, Făcătorule de viaţă, Unul fiind din Sfânta Treime,

\r\n

Tu eşti viaţa şi cuviinţa, frumuseţea tuturor făpturilor vii şi neînsufleţite, (mai mult…)

De ce mor copiii nevinovaţi?

Un răspuns dat de Mitropolitul Hierotheos Vlachos.

\r\n

\r\n

15 din cei 20 de copii ucişi într-o şcoală din Connecticut (SUA), vineri, 14 decembrie 2012. Dumnezeu să-i odihnească! (mai mult…)

Cum răspundem când suntem vorbiţi de rău?

Să ai un renume bun este important. Însă cum ar trebui să reacționăm în calitate de creștini, atunci când primim astfel de atacuri la adresa noastră?

\r\n

Tatăl meu obișnuia să îmi spună mereu: „aminteşteşte-ți că eşti parte din familie iar faptele tale se răsfrâng asupra întregii familii”. Tatăl meu nu era tocmai un creştin exemplar însă totdeauna a fost un cetăţean model, urmând în viaţă principiile creştine. Îi purtam un mare respect şi întotdeauna îmi amintesc de acest sfat simplu pe care mi l-a dat. Faptele mele au avut un impact asupra reputației persoanelor pe care le iubeam. (mai mult…)

Despre deasa împărtăşanie (Cerberii Potirului sau paznicii împărtăşaniei?)

Deoarece am constatat că problema desei împărtăşanii agită unele spirite nu numai în Vest, inclusiv SUA, ci și chiar în țară, ca o formă a comodității creştinilor și ca un fel de asalt al laicilor asupra Sf. Potir pentru a primi împărtășania necondiţionat de nimic canonic, ci numai de decizia personală, publicăm răspunsul nostrtu de mai jos.

\r\n

Preacuviosul Părinte Roman Braga, duhovnicul Sfintei Mănăstiri Adormirea  Maicii Domnului, din Rives Junction, Ml, publică în revista SOLIA din Iulie 2002, pag. 19-21, a Episcopiei Ortodoxe Romane din America, avandu-si sediul in Jackson, Ml, un articol cu titlul citat și în subtitlul articolului nostru: (mai mult…)

Viaţa Sfântului Cuviosului și de Dumnezeu purtătorului părintelui nostru Patapie

În părţile Egiptului este o cetate ce se numeşte Teba, care o înconjură şi o adapă fluviul Nil. Acolo s-a născut acest fericit Patapie, din părinţi creştini, fiind crescut în bună credinţă şi în frica Domnului. Venind în vârstă desăvârşită, a trecut cu vederea deşertăciunea lumii acesteia şi, lăsând casa, părinţii şi prietenii, s-a făcut monah. Ducându-se în pustia Egiptului, vieţuia după Dumnezeu, nevoindu-se cu postul, cu rugăciunea şi cu multe feluri de osteneli monahiceşti şi pustniceşti. Făcându-se vestit şi începând a veni mulţi oameni la dânsul şi a-l lăuda pentru viaţa cea plină de fapte bune şi fiind supărat că i se tulbura liniştea – căci era lăudat de gura oamenilor – din această pricină lăsând părţile Egiptului, a venit la Constantinopol. Aici, făcându-şi o colibă aproape de Vlaherna, lângă zidul cetăţii, s-a închis într-însa şi se odihnea acolo, ca în pustie, neştiut de nimeni, afară numai de singurul Dumnezeu, Care ştie pe cei ce sunt ai Săi, vorbind cu El prin neîncetata rugăciune. (mai mult…)

Sfintului Ambrozie Episcopul Mediolanului (Milanului)

 (7/20 decembrie)Pomenirea Sfintului Ambrozie, Episcopul Mediolanului (Milanului) 

\r\n

Acest mare Sfînt Părinte al Ortodoxiei Creştine s-a născut dintr-o stirpe imperială. Tatăl lui a fost deputatul imperial pentru Galia şi Spania, dar păgîn cu credinţa, însă maica lui a fost creştină. Pe cînd era în leagăn, un roi de albine a venit asupra lui, au prelins pe buzele lui miere, şi au plecat fără să îi facă nici un rău. Şi, cînd era încă prunc mic, el şi-a întins mîna şi a grăit proroceşte: „Sărutaţi-o, căci voi fi arhiereu!” După moartea tatălui lui, împăratul 1-a numit reprezentant al său în provincia Liguria [nordul Italiei], în care cetatea de reşedinţă era Mediolanul [Milanul]. (mai mult…)

TREBUIE SĂ MEARGĂ CREŞTINUL LA SFÂNTA BISERICĂ SAU SE POATE RUGA ŞI ACASĂ?

Deseori poţi auzi de la unii „creştini”, care vor să se îndreptăţească pe sine, că nu-i neapărat să mergi la Sfânta Biserică să te rogi… Poţi face lucrul acesta şi acasă, că doar tot rugăciune este şi tot lui Dumnezeu adresată…

\r\n

Atunci să vedem: Trebuie să meargă creştinul la Biserică?

\r\n

Ca creatură a lui Dumnezeu, omul are manifestări culturale, artistice, morale şi religioase. (mai mult…)

OMUL ŞI FENOMENELE NATURII

Natura şi fenomenele ei sunt cunoscute parţial. Există însă şi un teren absolut necunoscut. Există şi o cunoaştere limitată a omului. Dar sunt şi oameni, purtători de valori, cu minţi luminate, care cu smerenie şi modestie zic împreună cu filosoful antic Socrate: „Ştiu că nu ştiu nimic”. Ştim că avem în faţă infinitul, iar noi suntem limitaţi. Dacă savanţii cercetează, fiecare în domeniul său, fiecare fiinţă umană, studiază zilnic mersul vremii şi îl trăieşte. Mersul obişnuit al vremii nu-l deranjează cu nimic pe om, însă ceea ce e mai neobişnuit, îi tulbură liniştea. (mai mult…)

Minunile Sfântului Ierarh Nicolae în Andros

Potrivit tradiţiei, Mânăstirea Sfântului Nicolae din Andros a fost construită în secolul al VIII-lea, deşi nu este menţionată în nici o carte până în secolul al XIV-lea. Biserica mânăstirii are fresce minunate şi o catapeteasmă de lemn impunătoare, o icoană făcătoare de minuni şi izvorâtoare de mir a Maicii Domnului din Vlaherne, dăruită în secolul al XV-lea de mânăstirea din Constantinopol cu acelaşi nume, cunoscută în Grecia ca Panaghia din Andros, o altă icoană străveche a Maicii Domnului care şi-a schimbat expresia feţei în ultimii ani, şi o icoană a Sfântului Ierarh Nicolae şi părticele din moaştele sale. (mai mult…)

Icoana făcătoare de minuni a Sfântului Nicolae – Streidas (“cu scoica”) de la Stavronikita

Mănăstirea Stavronikita, Sfantul Munte Athos, se află între Mănăstirea Iviru și Pantocrator. Despre numele mănăstirii se păstrează mai multe izvoare, dar cel mai credibil ar fi că și-a luat numele de la primii ei ctitori, monahii Stavru și Nichita, care s-au nevoit pe locul unde se află astăzi mănăstirea. Este cea mai mică din cele 20 de mănăstiri ale Sfântului Munte. Prima biserică se spune că a fost construită în secolul al XI-lea, fiind arsă de mai multe ori de către pirați. Astfel, în anul 1533, egumenul Grigorie va reface în întregime mănăstirea. Mănăstirea cea mare va fi construită de către patriarhul Ieremia I, în anul 1540.În anul 1607, mănăstirea este incendiată pentru ultima dată, ocazie cu care aceasta este refacută aproape de la fundație. (mai mult…)

Predică la Sfântul mare Ierarh Nicolae

Prăznuim astăzi (6/19 decembrie) pe Sfântul mare Ierarh Nicolae, unul din cei mai veneraţi sfinţi din întreaga creştinătate.

\r\n

Întinderea şi vechimea cultului său, mulţimea bisericilor, altarelor şi monumentelor înălţate în cinstea sa, veneraţia şi încrederea credincioşilor de toate vârstele, din toate veacurile şi din toate locurile în acest mare sfânt arată puternica strălucire a sfinţeniei sale, sublimitatea şi tăria marilor sale virtuţi şi puterea minunată a faptelor sale. Viaţa sa pe pământ a fost ca o făclie care a luminat în veacul în care a trăit şi care nu a încetat să lumineze nici după trecerea sa în veşnicie. Faptele sale sunt şi azi făclii călăuzitoare pentru cei ce se străduiesc să dobândească mântuirea. (mai mult…)

Acatistul Sfîntului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei

(mai mult…)

Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Sava cel Sfinţit

Pe cînd Teodosie cel Tînăr ţinea sceptrul împărăţiei greceşti şi avea douăzeci şi şapte de ani în împărăţie, s-a născut Cuviosul Părintele nostru Sava în părţile Capadociei şi în mitropolia Cezareei, într-un sat ce se numea Mutalasc. Acesta la început era neînsemnat, iar mai pe urmă, prin Sava, care s-a născut într-însul, s-a arătat mai slăvit decît Armatem, care a odrăslit pe dumnezeiescul prooroc Samuil.

\r\n

Părinţii fericitului Sava se chemau Ioan şi Sofia şi erau de bun neam şi binecredincioşi; iar cînd era pruncul de cinci ani, s-au dus părinţii lui în Alexandria, la slujba împărătească, pentru că Ioan era ostaş. Prin pronia lui Dumnezeu, Sava a rămas cu averea părinţilor la Eremia, fratele mamei sale. Şi întrucît Eremia avea o femeie cu nărav rău şi sfadnică, supărîndu-se copilul, s-a dus la Grigorie, fratele tătălui-său, care vieţuia într-alt sat, ce se numea Scanda, pentru care pricină s-a ridicat vrajbă între unchii lui. (mai mult…)

Oare iubesc destul?

 Am fost foarte impresionat de răspunsul unui copil de la casa de copii care a fost întrebat „Cine te iubeşte pe tine?” Şi a zis: „Nu mă iubeşte nimeni”. Noi nu suntem în situaţia de a nu fi iubiţi de nimeni, dar trebuie să ne punem o întrebare firească, acum, în post, pentru cei care vor să se îmbunătăţească. Dacă pe noi ne iubesc alţii şi noi iubim pe alţii, suntem gata să-i iubim şi pe aceia pe care nu-i iubeşte nimeni sau pe cei care, dacă i-am întreba „Cine te iubeşte?”, am afla că nu-i iubeşte nimeni? Cuprindem noi în iubirea noastră pe oamenii de lângă noi, pe cei care au trebuinţă de iubirea noastră? (mai mult…)