Biserica este Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, iar slujbele reprezintă intrarea noastră în această Împărăţie, trăirea şi împărtăşirea concretă de viaţa cea nouă în Hristos, de dreptatea, pacea şi bucuria în Duhul Sfânt ce caracterizează Împărăţia lui Dumnezeu, Romani 14, 17: `Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt”.
Cultul Bisericii ne poartă în lumea prezenţei directe a lui Dumnezeu făcându-ne părtaşi bucuriei Învierii. Centrul cultului ortodox este Sfânta Liturghie, toate celelalte slujbe sunt o pregătire pentru Liturghie şi îşi găsesc împlinirea în ea. Viaţa creştină autentică nu poate fi concepută în afara Sfintei Liturghii, care ocupă locul central în Biserică şi în viaţa oricărui creştin. Ea este o pomenire a faptelor mântuitoare ale Domnului. Dar această pomenire nu este o simplă comemorare, ci o actualizare a evenimentelor mântuitoare pentru neamul omenesc, adică Întruparea, Naşterea, Activitatea Mesianică, Răstignirea, Moartea, Învierea şi Înălţarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos.
Sfânta Liturghie a fost întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Taină, când „a luat pâinea şi, binecuvântând, a frânt şi a dat ucenicilor săi zicând: Luaţi mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind le-a dat zicând: Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 26-28). Sfinţii Evanghelişti Marcu şi Luca, precum şi Sfântul Apostol Pavel precizează că Mântuitorul a lăsat Bisericii porunca expresă de a oficia Sfânta Liturghie: „Să faceţi aceasta întru pomenirea Mea” (Marcu 14, 22-24; Luca 22, 19-20; 1 Corinteni 11, 22-25).
După Pogorârea Duhului Sfânt, primii creştini, urmând porunca Mântuitorului, „stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni” (Fapte 2, 42) adică în slujirea Sfintei Liturghii care, încă de la început, a fost centrul vieţii Bisericii, Taina actualizării lucrării mântuitoare a lui Hristos şi a unirii depline cu El.
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei
www.ziarullumina.ro