A treizeci și cincea carte a Vechiului Testament: Avacum

Stimați vizitatori și cititori ai site-ului și paginii de facebook a Catedralei „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din mun. Chișinău!

Vă informăm cu drag despre lansarea online a cărții „Trepte de pătrundere în esența Sfintei Scripturi” a protoiereului Ioan Plămădeală în colaborare cu clericii bisericii sus-menționate.

În cele ce urmează, vă prezentăm cea de-a treizeci și cincea carte a Vechiului Testament: Avacum.

Cartea Proorocului Avacum

Introducere

          Proorocul Avacum face parte dintre proorocii mici ale Vechiului Testament.

          Numele Avacum se tâlcuiește ca „îmbrățișare fierbinte”.

          Nu avem în cartea proorocului Avacum nicio informație despre părinții lui, despre seminția din care făcea parte, despre viața sau despre moartea lui.

          Dar, din tradiție cunoaștem că Avacum provenea din seminția lui Simion, iar tatăl lui se numea Asafat, originar din Bet-Sahor, din Iudeea.

          Proorocul Avacum profețește în anul 650 î. Hr., iar reieșind din cele relatate în capitolul 3, poate fi presupus că Avacum a fost cântăreț la Templul din Ierusalim: „Mai-marele cântăreților, cu cântare din harpe” (Avacum 3, 19).

          Ideea principală a cărții lui Avacum este că credința adevărată este soluția tuturor problemelor.

          Cartea abordează 3 teme principale:

1. Pedeapsa regatului Iuda prin babilonieni (Avacum 1, 6);
2. Pedeapsa babilonienilor pentru crimele lor (Avacum 2, 7-8);
3. Izbăvirea poporului (Avacum 3, 13).

          Cartea mai scoate în evidență două adevăruri:

1. Domnul Dumnezeu este Stăpânul Universului și cei drepți trăiesc prin credință: „Slava Lui acoperă cerurile și tot pământul este plin de Slava Lui!” (Avacum 3, 3); „dreptul prin credință va fi viu” (Avacum 2, 4).
2. Avertisment pentru dușmanii Slujitorilor Săi: „Vai de cei ce strâng câștiguri nelegiuite… vai de cei ce-și sporesc averea cu ce nu este a lor… vai de cel ce zidește cetatea cu vărsări de sânge… vai de cel ce adapă pe prietenul său din cupa cea otrăvită… vai de cei ce zic lemnului „Deșteaptă-te” și pietrei „Trezește-te”… ea nu are în ea suflare de viață” (Avacum 2, 6,9,12,15,19).

          Capitolul 3 al cărții proorocului Avacum ne vorbește despre Nașterea Domnului Iisus Hristos: „Dumnezeu vine din Teman și Cel Sfânt din muntele Paran…” (Avacum 3, 2).

          Septuaginta (traducere greacă a Sfintei Scripturi) identifică Temanul cu Betleemul, iar Paranul (Muntele cu umbră deasă) cu Maica Domnului.

          Cartea proorocului Avacum are 3 capitole, care pot fi prezentate în așa fel cum urmează în continuare.

I. Proorocul strigă către Domnul

Cap. 1

          Plângerea proorocului pentru fărădelegile lui Iuda. Pedeapsa lui Dumnezeu prin Caldeii (babilonienii) năvălitori.

          Infidelitatea lui Iuda l-a făcut pe Avacum să se adreseze către Dumnezeu: „Până când, Doamne, voi striga fără să mă asculți? …Prăpădul și silnicia sunt în fața mea…” (Avacum 1, 2-3).

          Legea era fără putere, cel rău îl asuprește pe cel drept, iar dreptatea era strâmbă. Din cauza aceasta, Dumnezeu avea să întreprindă o acțiune, care avea să-i uimească pe toți.

          Despre aceasta a vorbit proorocul: „Aruncați privirea printre popoare, fiți cu băgare de seamă și înspăimântați-vă, căci se săvârșește în vremea voastră un lucru pe care voi nu l-ați crede, dacă l-ar povesti cineva!” (Avacum 1, 5).

          Da, Dumnezeu avea să-i ridice pe caldei (babilonieni)! Domnul a dat o caracteristică cu adevărat îngrozitoare despre această națiune fioroasă, care se apropia cu repeziciune. Ea era plină de violență și strângea robii laolaltă cu nisipul.

          Nimeni și nimic nu le putea sta în cale, nici regii, nici demnitarii, pentru că își băteau joc de toți.

          Toate acestea serveau drept judecată și mustrare de la Dumnezeu.

          Proorocul zice: „Tu, Doamne, ai ridicat acest popor spre dreptate și pe stânca Ta l-ai întărit ca să săvârșească drepte rânduieli” (Avacum 1, 12).

II. Vedenia despre cele cinci vaiuri

Cap. 2

          Vedenia proorocului despre relele viitoare și pedeapsa Caldeilor pentru răutățile lor.

          Proorocul aștepta cu mare interes ce avea să-i răspundă Dumnezeu la strigarea lui: „ce-mi va răspunde la tânguirea mea?” (Avacum 2, 1).

          Domnul a răspuns: „Scrie vedenia și o sapă cu slove pe table… căci este o vedenie pentru un timp hotărât; ea se va împlini la vreme… că va pieri acela al cărui suflet nu este pe calea cea dreaptă, iar dreptul din credință va fi viu!” (Avacum 2, 2-4).

          Dușmanul înfumurat și arogant nu avea să-și atingă scopul deși continua să strângă la el popoare. De fapt, chiar acestea aveau să execute asupra lui cuvintele celor cinci vaiuri: „Vai de cei ce strâng câștiguri nelegiuite… vai de cei ce-și sporesc averea cu ce nu este a lor… vai de cel ce zidește cetatea cu vărsări de sânge… vai de cel ce adapă pe prietenul său din cupa cea otrăvită… vai de cei ce zic lemnului „Deșteaptă-te” și pietrei „Trezește-te”… ea nu are în ea suflare de viață” (Avacum 2, 6,9,12,15,19).

III. Dumnezeu în ziua luptei

Cap. 3

Rugăciunea și cântarea proorocului Avacum pentru izbăvirea poporului.

          Prin intermediul unei rugăciuni solemne, Avacum descrie în termeni poetici acțiunea înfricoșătoare a lui Dumnezeu: „Doamne, auzit-am de faima Ta și m-am temut de punerile Tale la cale, Dumnezeule!” (Avacum 3, 2).

          Dar, când a apărut Dumnezeu, „Slava Lui acoperă cerurile și tot pământul e plin de Slava Lui!” (Avacum 3, 3).

          Strălucirea Lui era ca lumina, iar „Înaintea Lui merge molima, iar prăpădul vine pe urma Lui” (Avacum 3, 5).

          El s-a oprit și a clătinat pământul, a făcut neamurile să tremure și munții cei din veac să se sfărâme.

          Dumnezeu călărește pe caii Săi asemenea unui ostaș viteaz cu arcul dezgolit, urcat pe carele Sale de biruință.

          Munții s-au zguduit și adâncul apelor s-a tulburat. Soarele și luna s-au oprit, în timp ce El străbătea pământul, călcând în picioare popoarele. Săgețile Lui pornesc ca fulgerele și lăncile scapără lumină.

          Domnul a înaintat pentru a-și salva poporul și pe unsul Său și pentru a dărâma casa celui rău „și temeliile ei le-ai dezvelit până jos la piatră” (Avacum 3, 13).

          Proorocul Avacum a fost copleșit de vedenia ce a arătat forța acțiunilor din trecut ale lui Dumnezeu, precum și a acțiunii care va zgudui lumea îm viitor: „Auzit-am de aceasta și lăuntrul meu s-a zbuciumeat la glasul Tău, tremurat-au buzele mele; putreziciunea a cuprins oasele mele și picioarele mele au șovăit. Liniștit voi aștepta vremea marii îngrijorări care va veni peste poporul care ne asuprește!” (Avacum 3, 16).

          Însă, indiferent de timpurile grele care aveau să vină, când nici o floare nu avea să fie în smochin, niciun rod în vie și în ogoare, și nicio turmă în țarcuri și vite în stauluri, proorocul Avacum era hotărât să se veselească în Dumnezeul salvării lui.

          Avacum își încheie cântecul astfel: „Domnul, Stăpânul meu, este tăria mea; El face picioarele mele ca ale căprioarelor, pe culmi poartă pașii mei!” (Avacum 3, 19).

Rezumat la Cartea proorocului Avacum

          Proorocia lui Avacum este deosebit de folositoare pentru creștinii de azi, care au nevoie de putere și susținere duhovnicească în lupta lor cu multiplele provocări ale lumii contemporane.

          Această carte ne învață să ne punem încrederea în Dumnezeu când ne confruntăm cu încercările și ispitele, care vin de la lume, de la trup și de la diavol.

          De asemenea, această carte este folositoare pentru că îi avertizează pe oameni cu privire la judecățile Domnului.

          Avertismentul este destul de convingător: judecățile Domnului se vor „împlini negreșit” (Avacum 2, 3).

          Proorocia despre distrugerea lui Iuda de către Babilon s-a împlinit cu exactitate în anul 586 î. Hr. și la fel cea despre căderea Babilonului, care a fost cucerit de mezi și perși în anul 539 î. Hr.

          Acest avertisment ne stimulează să ne întărim încrederea în cuvintele lui Dumnezeu și ne încurajează să rămânem tari în credință în timp ce trăim într-o lume plină de violență.

          Proorocia lui Avacum îi ajută pe oameni să găsească răspuns la o întrebare: Va aduce Dumnezeu răzbunarea asupra celor răi?

          Răspunsul ne este oferit de însuși Avacum: „ea se va împlini la vreme… dacă întârzie, așteapt-o, căci ea va veni sigur, fără greș” (Avacum 2, 3).

          La fel ca și la alți prooroci, așa și la proorocul Avacum vedem că indiferent de ce evenimente, bune sau rele, ar avea loc pe pământ, rămășița unsă a moștenitorilor Împărăției va fi salvată: „Ieșit-ai ca să zdrobești poporul Tău, ca să izbăvești pe unsul Tău” (Avacum 3, 13).

          Fie ca toți cei ce iubesc dreptatea, cei cu credință mare să se bucure de Împărăția făgăduită lor de Domnul, spunând: „Ci eu voi tresălta de veselie de Domnul, bucura-mă-voi de Dumnezeu, Mântuitorul meu! Domnul, Stăpânul meu, este tăria mea…” (Avacum 3, 18-19).