Stimați vizitatori și cititori ai site-ului și paginii de facebook a Catedralei „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din mun. Chișinău!
Vă informăm cu drag despre lansarea online a cărții „Trepte de pătrundere în esența Sfintei Scripturi” a protoiereului Ioan Plămădeală în colaborare cu clericii bisericii sus-menționate.
În cele ce urmează, vă prezentăm cea de-a treizeci și șasea carte a Vechiului Testament: Sofonie.
Cartea Proorocului Sofonie
Introducere
Proorocul Sofonie face parte din cei 12 prooroci mici a Vechiului Testament.
La începutul domniei regelui lui Iuda, Iosia (640-609 î. Hr), când în Iudeea era larg răspândită închinarea la falsul Dumnezeu – Baal, iar „preoții” idolatri erau în fruntea acestei închinări necurate, locuitorii Ierusalimului au rămas surprinși când au auzit proorocia rostită de proorocul Sofonie.
Deși era un descendent al casei regale a lui Iuda, fiind un urmaș al regelui Iezechia, Sofonie a criticat cu asprime starea deplorabilă în care se afla poporul iudeu la acel moment.
El a transmis un mesaj de condamnare către iudei, zicând: „Voi întinde mâna mea împotriva lui Iuda și a tuturor locuitorilor din Ierusalim și voi distruge din locul acesta pe Baal până la ultimele lui rămășițe, numele slujitorilor săi, împreună cu al preoților, și pe toți cei ce se închină, pe acoperișuri…” (Sofonie 1, 4-5).
Sofonie a arătat că numai prin intervenția divină putea cineva să fie salvat în ziua mâniei lui Dumnezeu: „Căutați pe Domnul, toți cei smeriți din țară, care săvârșiți faptele Legii Domnului; căutați dreptatea, căutați smerenia; poate veți fi feriți de Ziua mâniei Domnului” (Sofonie 2, 3).
Numele proorocului Sofonie din ebraică se tâlcuiește „Straja lui Dumnezeu” sau „Cunoscătorul celor ascunse”.
Eforturile lui Sofonie au dat rezultate. Regele Iosia, care urcase pe tron la vârsta de 8 ani, a început să „curețe Iuda și Ierusalimul” în al 12-lea an al domniei sale.
El a smuls din rădăcini închinarea falsă, a reparat Templul Domnului și a luat măsuri să fie sărbătorit din nou Paștele, care nu se mai sărbătorea.
Toate acestea au constituit o împlinire a mesajului proorocului Sofonie: „Și în ziua ospățului voi pedepsi pe căpetenii și casa regelui și pe toți cei ce se îmbracă în veșminte străine, voi pedepsi pe cei ce sunt peste prag și umplu casa stăpânilor lor de silnicie și viclenie” (Sofonie 1, 8-9).
Cartea conține un mesaj dublu: atât de amenințare, cât și de mângâiere.
În cea mai mare parte, mesajul cărții se concentrează asupra Zilei lui Dumnezeu – o zi de groază, dar, în același timp, prezice că Dumnezeu va restabili un popor umil, care va nădăjdui în numele Domnului: „Și voi lăsa în mijlocul tău un neam smerit și sărac, care va nădăjdui întru numele Domnului” (Sofonie 3, 12).
Așa cum reiese din cele de mai sus, „Cuvântul Domnului care a fost către Sofonie fiul lui Cuși…” (Sofonie 1, 1), a venit la prooroc la câtva timp înainte de anul 625 î. Hr., al 12-lea an al domniei regelui Iosia.
Din primul verset se vede că Sofonie a proorocit în regatul Iuda.
Referitor la proorociile lui Sofonie putem spune că, dispunem de mărturii laice ale istoriei, cât și de dovezile interne ale Bibliei, care ne dovedesc că lucrurile menționate în Cartea proorocului Sofonie s-au petrecut exact așa cum a proorocit Sofonie.
Cartea proorocului Sofonie are trei capitole, care sunt prezentate în felul cum urmează în continuare.
I. Ziua Domnului este inevitabilă
Cap. 1
Proorocie împotriva lui Iuda și a Ierusalimului.
Cartea proorocului Sofonie începe pe un ton de condamnare: „Voi nimici totul de pe fața pământului, zice Domnul” (Sofonie 1, 2).
Nimeni nu avea să scape, nici om și nici animal.
Închinătorii lui Baal, preoții dumnezeilor falși, cei ce se închinau pe acoperișuri, cei ce la Milcom (zeul la care se închinau amoniții), cei ce nu-l mai urmau pe Domnul, precum și cei ce nu-l mai căutau – toți trebuiau să piară.
Proorocul a poruncit: „Tăceți toți înaintea Domnului Dumnezeu, că aproape este Ziua Lui, că Domnul a pregătit ospăț și a sfințit pe cei chemați ai lui!” (Sofonie 1, 7).
Dumnezeu pregătește pedeapsa pentru căpetenii și a celor din casa regelui chiar în ziua ospățului. Și cei violenți, și cei înșelători, și cei indiferenți, toți aveau să fie găsiți și pedepsiți, iar averea și bunurile lor aveau să fie distruse.
Ziua cea mare a Domnului se apropia!
Era „zi de mânie, de strâmtorare și de jale, zi de pustiire și de nimicire, zi de întuneric și de beznă, zi de nori și de negură” (Sofonie 1, 15).
Sângele celor ce păcătuiau împotriva Domnului avea să fie vărsat ca țărâna și trupurile lor ca gunoiul.
„Nicu aurul, nici argintul nu vor putea să-i izbăvească în ziua mâniei Domnului…” (Sofonie 1, 18).
II. Căutați-L pe Dumnezeu; Neamurile vor fi distruse
Cap. 2
Îndemn spre pocăință. Mustrarea neamurilor.
Înainte ca aceea zi să treacă, așa cum trec paiele la tocătoare pentru a fi mărunțite, cei smeriți trebuiau să-L caute pe Dumnezeu: „căutați dreptatea, căutați smerenia; poate veți fi feriți de Ziua mâniei Domnului” (Sofonie 2, 3).
Dumnezeu continuă să vestească, anunțând un „vai” pentru țara filistenilor care avea să devină mai târziu „o bucată de pământ pentru cei rămași din Iuda… căci Domnul Dumnezeul lor îi va cerceta și îi va întoarce din robie” (Sofonie 2, 10).
„Sabia Domnului” avea să-i străpungă și pe Etiopieni.
Dar ce avea să se întâmple în nord, cu Asiria și cu capitala ei, Ninive? Ea avea să ajungă un pustiu pârjolit și un culcuș pentru animalele sălbatice.
Așa avea să ajungă cetatea cea care zicea în sine: „Eu sunt și nici una nu mai este ca mine! Cum a fost pustiită și prefăcută în culcuș pentru dobitoace! Oricine va trece lângă ea va fluiera și va arăta cu mâna” (Sofonie 2, 15).
III. Ierusalimul răzvrătit este tras la răspundere; rămășița smerită este binecuvântată
Cap. 3
Mustrarea iudeilor pentru fărădelegi; făgăduința izbăvirii.
Dar se abătea „vaiul” și asupra Ierusalimului, orașul răzvrătit și asupritor. Căpeteniile lui – „lei care răcnesc” în mijlocul lui, iar proorocii – „ușuratici și vicleni”, judecătorii – „lupi de pradă”, iar preoții „pângăresc cele sfinte”.
Nimeni nu-și puseseră încrederea în Dumnezeu. Domnul avea să-i pedepsească. Dar aveau oare locuitorii Ierusalimului să se teamă de pedeapsa Domnului și să se pocăiască? Nu, deoarece ei „mai vârtos se sileau să facă fapte și mai nelegiuite” (Sofonie 3, 7).
Hotărârea lui Dumnezeu era să adune toate neamurile și să verse peste ele toată mânia sa. Tot pământul avea să fie mistuit de focul mâniei sale. Dar Dumnezeu face o promisiune minunată! El avea să le dea popoarelor „buze curate ca toate să se roage Domnului și cu râvnă să-i slujească lui” (Sofonie 3, 9).
Cei ce erau plini de trufie aveau să fie distruși, doar o rămășiță smerită, care acționa cu dreptate, avea să găsească refugiu la Domnul Dumnezeu. Strigăte de bucurie și de veselie au răsunat în Sion pentru că Dumnezeul lui Israel era în mijlocul lor: „Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un izbăvitor puternic” (Sofonie 3, 17).
Nu le mai era teamă, deoarece Dumnezeu, în iubirea Sa, avea să-i salveze: „În vremea aceea vă voi aduce înapoi. Și în clipa în care vă voi aduna, vă voi face de laudă cu nume mare la toate popoarele pământului, când în fața lor voi întoarce din robie pe robii voștri, zice Domnul” (Sofonie 20).
Rezumat la Cartea proorocului Sofonie
Regele Iosia a dat ascultare mesajului de avertizare rostit de proorocul Sofonie și a început o importantă campanie de reforme religioase și sociale.
Astfel a fost găsită și prezentată Cartea Legii, care se pierduseră când Templul Domnului fusese lăsat în păragină.
Iosia a fost profund mâhnit auzind despre consecințele neascultării, care i-au fost citite din această carte, ceea ce confirmă, lucrurile proorocite de Sofonie.
Iosia s-a smerit în fața lui Dumnezeu, iar Domnul i-a promis că dezastrul ce fusese proorocit nu avea să se întâmple în zilele domniei lui.
Țara cu adevărat a fost cruțată de distrugerea ce fusese prezisă, dar nu pentru mult timp, deoarece fii lui Iosia n-au urmat exemplul bun al tatălui său.
În celebra Sa Predică de pe munte, Domnul nostru Iisus Hristos, a confirmat că Sofonie a fost un prooroc adevărat.
Mântuitorul a rostit aici cuvintele, care se aseamănă mult cu cele rostite de Sofonie: „Căutați pe Domnul… căutați dreptatea, căutați smerenia…”. (Sofonie 2, 3).
Îndemnul Domnului Iisus Hristos a fost: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se for adăuga vouă” (Matei 6, 33).
Proorocul nu se adresează celor ce dau înapoi și se dau bătuți, nici celor lipsiți de încredere în Dumnezeu, ci oamenilor care îl caută pe Domnul cu smerenie, cu străduință și cu credință, când zice: „Poate veți fi feriți de ziua mâniei Domnului” (Sofonie 2, 3).
Acestea deoarece salvarea finală depinde de modul de a acționa al fiecăruia: „Dar cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui” (Matei 24, 13).
Proorocia lui Sofonie nu lasă nici o urmă de îndoială cu privire la faptul că Ziua mâniei Domnului, care se va abate fără veste asupra celor trufași și indiferenți, e inevitabilă:
„ …așteptați-Mă, zice Domnul, până în Ziua când Mă voi scula ca mărturie! Căci gândul Meu este să strâng laolaltă toate neamurile și să adun regatele, ca să vărs peste ele întărâtarea Mea și iuțimea urgiei Mele. Și tot pământul va fi mistuit de văpaia mâniei Mele” (Sofonie 3, 8).
Iată, un mesaj care anunță distrugerea pentru cei ce păcătuiesc împotriva poruncilor lui Dumnezeu, dar totodată promite bogate binecuvântări pentru cei ce îl caută pe Dumnezeu cu stăruință și îl găsesc, pocăindu-se.
Sofonie îi încurajează pe aceștia când spune: „Domnul, Împăratul lui Israel este în mijlocul țării, tu nu vei mai avea nici o nenorocire” (Sofonie 3, 15).
Proorocul își încheie mesajul său cu cuvinte pline de speranță pentru cei ce îl caută, îl găsesc și îl urmează pe Dumnezeu în pofida tuturor încercărilor și ispitelor, care se abat asupra lor:
„Și în clipa în care vă voi aduna, vă voi face de laudă și cu nume mare la toate popoarele pământului…” (Sofonie 3, 20).
