Stimați vizitatori și cititori ai site-ului și paginii de facebook a Catedralei „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din mun. Chișinău!
Vă informăm cu drag despre lansarea online a cărții „Trepte de pătrundere în esența Sfintei Scripturi” a protoiereului Ioan Plămădeală în colaborare cu clericii bisericii sus-menționate.
În cele ce urmează, vă prezentăm cea de-a treizeci și patra carte a Vechiului Testament: Naum.
Cartea Proorocului Naum
Introducere
„Proorocie despre cetatea Ninive” (Naum 1, 1) – cu aceste cuvinte începe profeția lui Naum, care, de fapt, este o condamnare a cetății Ninive, capitala Imperiului Asirian.
Ce se cunoaște despre vechea cetate Ninive? Istoria ei este rezumată de proorocul Naum în 5 cuvinte: „Cetatea cea vărsătoare de sânge” (Naum 3, 1).
Această cetate (oraș) a devenit foarte cunoscută în perioada de apus a Imperiului Asirian, în timpul regilor Sargon, Sanherib, Eșar-Hadon și Assurbanipal.
Această cetate s-a îmbogățit din prăzile luate în războaie și cotropiri și a devenit cunoscută deoarece asirienii tratau cu cruzime popoarele cucerite, impunându-se prin jaf, tiranie și tratarea nemiloasă a prizonierilor.
Deși scurtă, proorocia lui Naum este foarte folositoare. Tot ce știm despre prooroc se află în primul verset al cărții: „Cartea vedeniei lui Naum cel din Eclaș” (Naum 1, 1).
Numele Naum din limba ebraică înseamnă „Mângâietor”.
În mod sigur, mesajul său nu era deloc mângâietor pentru Ninive, însă pentru poporul lui Dumnezeu, însemna o eliberare sigură și durabilă de amenințarea unui dușman puternic și nemilos.
Deși nu se știe exact unde se afla așezarea Ecloș, se pare că proorocia a fost scrisă în regatul Iuda: „Prăznuiește, Iuda, sărbătorile tale, împlinește făgăduințele tale, că nu mai trece pe la tine dușmanul cel înverșunat! El este cu totul pierdut!” (Naum 2, 1).
Proorocia lui Naum despre căderea cetății Ninive era din domeniul viitorului la momentul scrierii ei. Proorocul compară acest eveniment cu căderea cetății egiptene No-Amon (Teba), care a avut loc cu puțin timp înainte: „Oare nu ești tu mai bine întărită decât No-Amon, cea așezată pe malurile Nilului…” (Naum 3, 8).
Așadar, acestea ne duc la gândul că Naum ar fi scris proorocia lui cam în această perioadă de timp, adică aproximativ la sfârșitul secolului VII î. Hr.
Ninive a căzut în anii 612 – 609 î. Hr., fiind cucerită de babilonieni și mezi, care au și distrus-o.
Tradiția creștină ne spune că proorocul Naum era din Elcoș, situat la cealaltă parte de Iordan, în dreptul Vegavariei din seminția lui Simion.
Acesta, după proorocul Iona, a proorocit ninivitenilor că cetatea lor se va pierde cu apă și cu foc, lucru care s-a și întâmplat după ce ninivitenii s-au întors la faptele lor cele rele după o scurtă perioadă de pocăință după predica lui Iona. Acest lucru a stârnit mânia lui Dumnezeu.
În rezultat, în urma unui cutremur o parte din cetatea Ninive a fost înecată în lacul de alături, iar cealaltă parte, amplasată pe munte a fost arsă de foc ieșit din pustie.
Așa s-a împlinit întocmai proorocia lui Naum, Dumnezeu pedepsind pe cei păcătoși.
Proorocul Naum se numără printre cei 12 prooroci mici ale Vechiului Testament, iar cartea lui cuprinde 3 capitole, prezentate în forma ce urmează în continuare.
I. Judecata lui Dumnezeu împotriva cetății Ninive
Cap. 1
Mărirea și puterea lui Dumnezeu împotriva vrăjmașilor săi.
„Domnul este un Dumnezeu zelos, Domnul se răzbună” (Naum 1, 2) – cu aceste cuvinte proorocul Naum își începe relatarea despre „judecata împotriva cetății Ninive”.
Deși nu este grabnic la mânie, Dumnezeu se răzbună. Cine poate sta împotriva mâniei dumnezeiești? Cu toate acestea, Domnul este o fortăreață salvatoare pentru cei ce caută refugiu la el.
Dar cetatea Ninive era condamnată. Ea avea să fie distrusă printr-o revărsare cumplită de ape și „va nimici locul Ninivei” (Naum 1, 9) și „El îi va stârpi cu totul, fiindcă urgia nu vine de două ori” (Naum 1, 9).
Domnul avea să-i șteargă numele și să-i distrugă „dumnezeii”. În schimb, pentru Iuda, exista o veste bună. Un mesager al păcii îndeamnă: „Prăznuiește Iuda sărbătorile tale, împlinește făgăduințele tale, căci nu va mai trece pe la tine dușmanul cel înverșunat!” (Naum 2, 1).
II. O imagine anticipată a distrugerii cetății Ninive
Cap. 2 – 3
Proorocie despre dărâmarea Ninivei. Pustiirea Ninivei.
„Un vrăjmaș distrugător a poruncit împotriva ta, Ninive: păzește-ți întăriturile… adună-ți puterile!” (Naum 2, 2).
Dumnezeu avea să strângă din nou „via lui Iacov – slava lui Israel” (Naum 2, 3).
Este descrisă pregătirea de luptă a războinicilor, echipamentul lor militar (armele, carele de luptă, etc.). Apoi, urmează o imagine profetică a luptei.
Ninivitenii se grăbesc să apere zidurile cetății, dar în zadar, căci se poticnesc. Porțile se deschid în fața răului și palatul este distrus, roabele se tânguiesc lovindu-și pieptul.
Celor care părăsesc orașul și vor să fugă li se poruncește să stea pe loc, dar nimeni nu ascultă. Cetatea era jefuită și pustiită. Toți sunt înnebuniți de groază.
Unde este acum orașul leilor? Leul își împluse vizuina cu pradă pentru puii săi, dar Dumnezeu spune: „Iată, sunt împotriva ta!” (Naum 2, 13).
Cu adevărat, Domnul avea să ardă cu foc toate armele de război ale cetății Ninive; avea să trimită sabia ca să-i străpungă pe leii cei puternici și pe puii lor, stârpindu-le și prada.
„Vai de cetatea cea vărsătoare de sânge, plină de minciună și de slinicie, din care nu se mai curmă jaful!” (Naum 3, 1).
Parcă auzim pocnetul biciului și huruitul roților. Parcă vedem caii galopând și carele de luptă săltând, călăreții pe cai, flacăra sabiei și fulgerul suliței, iar apoi grămezile de cadavre.
De ce vor avea loc aceste strășnicii? Deoarece Ninive s-a împotmolit în desfrânare, vrăjitorie, farmece și a infectat cu aceste vicii și popoarele robite de ea.
Dumnezeu declară a doua oară: „Sunt împotriva ta” (Naum 3, 5).
Ninive avea să fie demascată și descoperită altor neamuri ca o adulteră, având să ajungă asemenea cetății No-Amon (Teba), pe care Asiria o robise.
Fortărețele și întăriturile ei aveau să fie ca smochinele coapte, care, „dacă le scutură cineva roada, cade în gura celui ce vrea să o mănânce!” (Naum 3, 12).
Apărătorii ei aveau să fie asemenea unor femei. Nimic nu putea scăpa cetatea Ninive de foc și de sabie. Armata ei avea să fugă ca un roi de lăcuste, iar poporul avea să fie risipit.
Regele Asiriei avea să știe că nu mai există salvare, nici alinare pentru această nenorocire.
Toți cei ce aveau să audă vorbindu-se despre Asiria, aveau să se veselească și să bată din palme, deoarece toți suferiseră din cauza răutății ei.
Rezumat la Cartea proorocului Naum
Proorocia lui Naum ilustrează câteva principii biblice fundamentale. Cuvintele introductive ale cărții proorocului Naum ne amintesc motivul pentru care Dumnezeu a dat două din cele 10 porunci:
„Domnul este un Dumnezeu zelos”, și imediat după aceasta a dat asigurarea că „Domnul se răzbună pe protivnicii Săi…” (Naum 1, 2).
Mândria plină de cruzime și „dumnezeii” Asiriei n-au putut s-o scape de dreapta judecată a lui Dumnezeu.
Acest lucru ne face să ne convingem încă o dată și să avem încrederea că la timpul potrivit, Dumnezeu își va executa în mod asemănător judecata împotriva tuturor celor răi.
Domnul este mult răbdător și îngăduitor la mânie, mare în putere, dar nu lasă pe nimeni nepedepsit din cei ce și-au meritat pedeapsa.
Astfel, prin nimicirea Asiriei, cea puternică și groaznică, au fost preamărite dreptatea și superioritatea absolută a lui Dumnezeu asupra a tot și a toate.
Cetatea Ninive a ajuns să fie „pustiită, jefuită și prădată!” (Naum 2, 11).
Așa cum a proorocit Naum, Ninive avea să fie „nimicită cu totul”, dar „slava lui Iacov și slava lui Israel” (Naum 2, 3) urmau să fie restabilite.
Dumnezeu trimite vești îmbucurătoare poporului Său: „Iată că pe munți sunt picioarele celui ce binevestește, ale celui ce vestește pacea!” (Naum 2, 1).
Aceste vești bune de pace se referă la Domnul Iisus Hristos și Împărăția Sa.
Acest lucru se cunoaște deoarece proorocul Isaia folosește aceiași expresie, la care mai adaugă și cuvintele: „a solului de veste bună, care dă de știre mântuirea, care zice Sionului: Dumnezeul tău este împărat” (Isaia 52, 7).
Iar în Epistola către Romani, Sfântul Apostol Pavel aplică această expresie la cei pe care Domnul Iisus Hristos îi trimite să predice Vestea cea Bună la toată făptura: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune!” (Romani 10, 15).
Aceștia pronunță Vestea cea Bună despre Împărăția lui Dumnezeu: „Și se va propovădui această Evanghelie la toată lumea spre mântuire la toate neamurile; și atunci va veni sfârșitul” (Matei 24, 14).
Conform semnificației numelui său, Naum (Mângâietor) le oferă multă mângâiere tuturor celor ce caută pacea și salvarea, pe care le poate oferi doar împărăția lui Dumnezeu.
Cu siguranță, toți vor afla că Dumnezeu este bun: „Bun este Domnul, loc de scăpare în zi de strâmtorare, și pe cei ce se încred în El îi știe!” (Naum 1, 7).
