Stimați vizitatori și cititori ai site-ului și paginii de facebook a Catedralei „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din mun. Chișinău!
Vă informăm cu drag despre lansarea online a cărții „Trepte de pătrundere în esența Sfintei Scripturi” a protoiereului Ioan Plămădeală în colaborare cu clericii bisericii sus-menționate.
În cele ce urmează, vă prezentăm cea de-a treizeci și doua carte a Vechiului Testament: Avdie.
Cartea Proorocului Avdie
Introducere
Doar numai 21 de versete cuprinde Cartea proorocului Avdie – cea mai scurtă carte a Vechiului Testament.
Proorocul Avdie, în vedenia sa, anunță judecata lui Dumnezeu, care a culminat cu sfârșitul unui popor (relatarea se concentrează îndeosebi asupra Edomului) și prezice triumful definitiv al Împărăției lui Dumnezeu.
Cartea începe cu cuvintele „Vedenia lui Avdie” și nu se dezvăluie nimic despre anul și locul nașterii lui, nici despre seminția din care făcea parte și nici despre viața sa.
Fără îndoială, nu biografia proorocului este importantă în această carte, ci profeția lui, căci, după cum declară însuși Avdie, proorocia lui este „o veste de la Domnul” (Avdie 1, 1).
Din tradiție se cunoaște că proorocul Avdie era din ținutul Sichem, dintr-un sătuc ce se numea Vitaharam. El slujea la curțile împărătești a lui Israel, fiind ispravnic al casei regale a lui Ahav.
După mărturisirea Sfinților Părinți, Avdie a fost unul din cei 3 căpitani cu câte 5 soldați, trimiși de regele Ohozia la Proorocul Ilie. Peste 2 din căpitani a căzut foc din cer și i-a ars, iar al treilea, care era însuși proorocul Avdie, a fost miluit, pentru că s-a apropiat cu smerenie de Sfântul Prooroc Ilie.
Numele Avdie se tâlcuiește ca „Robul Domnului” sau „Slujitorul Domnului”.
Cine erau edomiții vizați în proorocia lui Avdie? Edomiții erau urmașii lui Isav, numit și Edom – fratele lui Iacov. Numele lui Iacov a fost schimbat apoi în Israel. Prin urmare, edomiții erau un popor înrudit cu israeliții, fiind considerați „frați”.
Cu toate acestea, edomiții nu s-au comportat deloc frățește, când au refuzat trecerea israeliților prin pământul lor, când cei din urmă se îndreptau spre Țara Făgăduită.
Deseori, Edomul, împreună cu Amonul și Moabul, au săvârșit multe nelegiuiri împotriva lui Iuda, iar vrăjmășia Edomului a atins punctul culminant în anul 586 î. Hr., când Ierusalimul a fost pustiit de trupele babiloniene.
Edomul nu s-a mulțumit măcar să nu se implice când Babilonul lua Israelul, ba chiar îndemna cotropitorii să pustiască de tot Ierusalimul, iar când israeliții care au supraviețuit calvarului încercau să se refugieze pentru a se salva, edomiții le-au blocat calea și i-au dat pe mâna dușmanilor.
Aceste acte de violență din timpul distrugerii Ierusalimului și multe altele, au condus la împlinirea cu exactitate a condamnării Edomului rostite de către Avdie, la vremea cuvenită de Domnul.
„Că aproape este Ziua Domnului pentru toate neamurile! Cum ai făcut, așa ți se va face; fapta se va întoarce asupra ta.” (Avdie 1, 15).
Edomul a fost cucerit și jefuit de Nabucodonosor după aproximativ 5 ani după distrugerea Ierusalimului, adică prin anii 581 î. Hr.
Proorocia lui Avdie împotriva Edomului s-a împlinit în totalitate: „Și va fi casa lui Iacov foc, a lui Iosif văpaie și a lui Isav (Edom) paie. Ele o vor aprinde și mistui, și nici unul din casa lui Isav nu va scăpa, zice Domnul.” (Avdie 1, 18).
Edomul a trăit cu sabie și a pierit de sabie, iar dintre urmașii săi, n-a mai rămas nimeni.
Avdie s-a dovedit a fi un prooroc adevărat din toate privințele, vorbind în numele Domnului, cinstind și slăvind pe Dumnezeu.
Proorocul Avdie se numără unul dintre cei 12 prooroci mici ai Vechiului Testament, cartea lui având un singur capitol cu 21 de versete, care pot fi grupate în felul expus mai jos.
I. Judecata împotriva Edomului
Cap. 1, 1-16
Pedeapsa Edomiților.
La porunca Domnului, Avdie a chemat neamurile să războiască împotriva Edomului: „Veniți să ne sculăm cu război împotriva lui” (Avdie 1, 1).
Apoi, proorocul se adresează direct Edomului, care deși fiind un neam mic, era mândru și înfumurat. Se simțea la adăpost printre munții săi înalți, fiind sigur că nimeni nu-l poate cotropi.
Totuși, după cuvintele Domnului, chiar dacă Edomul ar fi locuit la fel de sus ca acvila și chiar dacă și-ar fi așezat cuibul printre stele, și de acolo va fi doborât.
Ce urma să i se întâmple Edomului? Dacă l-ar fi jefuit hoții, aceștia ar fi luat doar cât ar fi putut duce. Și culegătorii de struguri ar mai fi lăsat ciorchini. Dar, pe fiii lui Isav îi aștepta ceva cu mult mai rău. Bogățiile lor trebuia să fie complet prădate, iar aliații lor urma să se întoarcă împotriva lor.
Bărbații Edomului, cunoscuți pentru înțelepciunea lor, și ostașii Edomului, cunoscuți pentru vitejia lor, nu puteau fi de niciun ajutor în timpul nenorocirii ce avea să se abată peste ei.
Dar de ce avea să primească edomiții o pedeapsă atât de aspră? Din cauza violenței și a dușmăniei manifestate de ei împotriva fiilor lui Iacov (israeliți), frații lor!
Edomiții se bucuraseră de căderea Ierusalimului și chiar se uniseră cu cotropitorii la împărțirea prăzii.
Ca și cum ar fi fost martor la aceste fapte josnice, Avdie a rostit o grea condamnare Edomului.
El a spus: Nu trebuia să te bucuri de nenorocirile fratelui tău! Nu trebuia să-i împiedici să fugă pe cei ce scăpaseră cu viață și să-i dai pe mâna dușmanului. Ziua răfuielii lui Dumnezeu este aproape și ți se va cere socoteală!
„Cum ai făcut, așa ți se va face!” (Avdie 1, 15).
II. Restabilirea casei lui Iacov
Cap. 1, 17-21
Izbăvirea lui Israel.
Casa lui Iacov urma să fie restabilită. Poporul urma să se întoarcă la muntele Sion și să distrugă casa lui Isav, așa cum focul mistuie miriștea.
Israelul urma să ia în stăpânire ținutul de sud, adică Neghebul, precum și regiunea muntoasă a lui Edom și țara filistenilor.
La nord, Israelul urma să ia în stăpânire ținutul lui Efraim și al Samariei și să se extindă până la Sarepta.
La est, Israelul urma să primească ținutul Galaadului, care urma să fie stăpânit de seminția lui Veniamin.
Mândrul Edom își va înceta existența, iar Iacov va fi restabilit: „Biruitorii se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar Împărăția a Domnului va fi!” (Avdie 1, 21).
Rezumat la Cartea proorocului Avdie
O examinare mai profundă asupra modului cum nenorocirile profețite de proorocul Avdie, s-au abătut asupra Edomului, ne întărește credința că Dumnezeu își îndeplinește întotdeauna scopul declarat.
Avdie proorocește că tocmai cei care se socoteau aliații Edomului, aveau să-l înșele și să-l batjocorească.
Pacea dintre Babilon și Edom n-a fost de lungă durată. În secolul VI î. Hr., babilonienii cuceresc Edomul și timp de un secol după aceasta, edomiții sperau totuși să revină la starea de altă dată.
Dar, nu a fost să fie așa, căci în secolul IV î. Hr. nabateenii invadează Edomul și îi alungă pe edomiți din propria lor țară. Edomiții s-au stabilit în partea de sud a Iudeii, care a ajuns să fie numită Idumeea. Ei niciodată n-au reușit să se reîntoarcă în ținutul lor natal.
Potrivit istoricului Iosif Flaviu, în secolul II î. Hr., edomiții care mai rămăseseră, au fost subjugați de regele iudeu Ioan Hircan I. Aceștia au fost forțați să se taie împrejur și, treptat, au fost asimilați de iudei.
După distrugerea Ierusalimului de către romani în anul 70 d. Hr., numele edomiților a dispărut din istorie.
S-a întâmplat exact așa cum proorocise Avdie: „Și va fi casa lui Iacov foc, a lui Iosif văpaie și a lui Isav (Edom) paie. Ele o vor aprinde și mistui, și niciunul din casa lui Isav nu va scăpa…” (Avdie 1, 18).
În comparație cu Edomul, care a fost pustiit, iudeii s-au întors în patria lor în anul 536 î. Hr. și sub guvernarea lui Zorobabel au rezidit Templul din Ierusalim și s-au stabilit în țară.
Într-adevăr, mândria și înfumurarea duc la dezastru!
Ceea ce s-a întâmplat cu Edomul, constituie un avertisment pentru toți cei ce se înalță cu mândrie și procedează cu cruzime atunci când cineva se confruntă cu greutăți.
Cei ce luptă împotriva lui Dumnezeu și a poporului Său, ar trebui să știe că ei nu au sorți de izbândă și, mai devreme sau mai târziu, vor fi înlăturați complet și pentru totdeauna.
În schimb: „Biruitorii se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăția a Domnului va fi!” (Avdie 1, 21).
