A treizeci și treia carte a Vechiului Testament: Iona

Stimați vizitatori și cititori ai site-ului și paginii de facebook a Catedralei „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din mun. Chișinău!

Vă informăm cu drag despre lansarea online a cărții „Trepte de pătrundere în esența Sfintei Scripturi” a protoiereului Ioan Plămădeală în colaborare cu clericii bisericii sus-menționate.

În cele ce urmează, vă prezentăm cea de-a treizeci și treia carte a Vechiului Testament: Iona.

Cartea Proorocului Iona

Introducere

          Proorocul Iona – un misionar, care a trăit și a activat în secolul VIII î. Hr.

          Numele Iona din ebraică înseamnă „Porumbel”.

          Iona era fiul lui Amitai din localitatea Gat-Hefer – oraș situat în Galileea, teritoriul pe care s-a amplasat seminția lui Zabulon.

          În cartea 4 Regi citim că Ieroboam al II-lea, regele lui Israel, a extins granița regatului Israel, potrivit cuvântului pe care îl spusese Dumnezeu prin proorocul Său, Iona: „În anul al cincisprezecelea al lui Amasia, fiul lui Ioaș, regele Iudei, a fost făcut rege în Samaria Ieroboam, fiul lui Ioaș, regele lui Israel. Și a domnit patruzeci și unu de ani și a făcut fapte netrebnice în ochii Domnului; neabătându-se de la toate păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel în ispită. Acesta a așezat din nou vechiul hotar al lui Israel de la intrarea în Hamat până la marea Araba, după cuvântul Domnului Dumnezeului lui Israel, rostit prin robul Săi Iona, fiul lui Amitai, proorocul cel din Gat-Hefer…” (4 Regi 14, 23-25).

          Din cele relatate mai sus, reiese că Iona a proorocit aproximativ în anul 793 î. Hr. – anul urcării la tron a lui Ieroboam al II-lea, regele lui Israel, cu mult timp înainte ca Asiria, a cărei capitală era Ninive, să cotropească Israelul.

          Mama proorocului Iona, era văduva lui Amitai (Amati) din Sarepta Sidonului, care, în vreme de foamete, s-a împărțit din puținul ulei și făină, care-i mai rămaseră, cu proorocul Ilie. După aceasta, uleiul și făina din casa văduvei nu se mai terminau.

          Fiul văduvei, pruncul Iona, s-a îmbolnăvit și a murit, dar a fost înviat de către proorocul Ilie.

          Proorocul Iona a scris cartea sa într-o perioadă în care israeliții încălcase legământul încheiat cu Dumnezeu și începuseră să practice idolatria.

          Cartea proorocului Iona arată că îndurarea lui Dumnezeu nu se limitează doar la un singur popor, bunătatea și dragostea lui Dumnezeu fiind arătată în contrast cu imperfecțiunea omului.

          Proorocul Iona se numără printre cei 12 prooroci mici ai Vechiului Testament, iar cartea care-i poartă numele cuprinde 4 capitole, care pot fi prezentate după cum urmează în continuare.

I. Iona este trimis la Ninive, dar fuge

Cap. 1

Chemarea, neascultarea și pedeapsa lui Iona.

          „Și a fost cuvântul Domnului către Iona, fiul lui Amitai, zicând: Scoală-te și du-te la cetatea cea mare a Ninivei și propovăduiește acolo, căci fărădelegile lor au ajuns până la fața mea!” (Iona 1, 1-2).

          Nu s-a bucurat Iona de această misiune și a hotărât să fugă exact în direcție opusă, luând o corabie spre Tarsis (Spania, în lumea antică era considerat capătul lumii), însă o mare furtună s-a abătut asupra corabiei în care se afla Iona.

          Marinarii înfricoșați au strigat după ajutor „fiecare către dumnezeul său” (Iona 1, 5), în timp ce Iona dormea în cala corabiei.

          După ce l-au trezit, marinarii au aruncat sorți, încercând să afle cine se făcea vinovat de această nenorocire, sorțul căzând pe Iona.

          Abia atunci Iona le-a dezvăluit marinarilor că este evreu și că a fugit de misiunea pe care i-o încredințaseră Dumnezeu, zicându-le să-l arunce în mare, căci vina pentru furtună este a lui.

          După mai multe încercări de a stabiliza corabia pe valurile furtunoase, dar fără succes, Iona a fost aruncat din corabie, iar mare s-a liniștit.

II. Iona este înghițit de „un pește mare”

Cap. 2

Rugăciunea lui Iona pentru izbăvire.

          Dumnezeu a trimis un pește mare, căruia „a dat poruncă să-l înghită pe Iona. Și a stat Iona în pântecele peștelui trei zile și trei nopți” (Iona 2, 1).

          Dinăuntrul peștelui, Iona s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu ca să-l salveze. Din adâncul Șeolului (locuința morților în analogie cu pântecele chitului) a strigat Iona după ajutor și a spus că va împlini făgăduința făcută Domnului, fiindcă salvarea este numai la Dumnezeu.

          Astfel, la porunca Domnului, peștele l-a scuipat pe Iona la țărm.

III. Iona predică la Ninive

Cap. 3 – 4

          Mustrarea lui Iona. Pocăința Ninivitenilor. Întristarea lui Iona și mustrarea lui de către Dumnezeu.

          Dumnezeu i-a repetat lui Iona porunca. De data aceasta, proorocul nu a mai fugit de misiunea sa, ci a plecat la Ninive.

          Iona a străbătut orașul strigând: „Patruzeci de zile mai sunt și Ninive va fi distrusă!” (Iona 3, 4).

          Avertismentul lui Iona a dat rezultate îndată. Un val de căință a umplut orașul Ninive, fiindcă poporul a ascultat de cuvintele lui Iona și s-a pocăit de fărădelegile sale.

          Regele Asiriei a anunțat post aspru atât pentru oameni, cât și pentru animale, poruncind ca toți să se îmbrace în haine de pânză de sac (semn de post și pocăință în Vechiul Testament).

          Plin de îndurare, Dumnezeu a cruțat orașul.

          Iona a fost cuprins de mare supărare și i-a spus lui Dumnezeu că știuse de la bun început că Dumnezeu este prea milostiv și nu va împlini avertismentele pronunțate de Iona la Ninive, iar proorocul va părea un mincinos în fața oamenilor. De aceea Iona a vrut să fugă la Tarsis.

          Din cauza mâhnirii, Iona voia să moară. Extrem de nemulțumit el și-a făcut colibă la marginea cetății Ninive și a așteătat să vadă ce avea să se întâmple cu cetatea.

          Atunci, Dumnezeu a făcut să crească un vrej (plantă agățătoare), care i-a făcut umbră proorocului supărat.

          Iona s-a bucurat de umbra plantei, dar bucuria nu a durat mult, fiindcă, în dimineața următoare, Dumnezeu a trimis un vierme, care a ros planta și ea s-a uscat.

          În acest fel, umbra ei plăcută a dispărut și locul ei a fost luat de vânt dogoritor și soare arzător.

          Iona din nou și-a dorit moartea: „Mai bine este să mor decât să trăiesc” (Iona 4, 8).

          Considerându-se drept, Iona a încercat să-și justifice mânia. Dumnezeu însă, ia- demonstrat lui Iona că nu are dreptate.

          Lui Iona îi părea rău de o plantă care s-a uscat, dar se mâniase fiindcă Dumnezeu a fost milostiv pentru poporul din cetatea Ninive, care numărase mai mult de 120.000 de oameni.

Rezumat la Cartea Proorocului Iona

          Modul cum a procedat proorocul Iona și consecințele acțiunilor sale, ar trebui să ne servească drept avertisment.

          Iona a fugit de misiunea încredințată lui de Dumnezeu. Prin acest lucru, el a manifestat o atitudine neglijentă față de însărcinarea primită de la Domnul.

          Acesta este un prim pas negativ făcut de Iona la chemarea lui.

          Apoi, a urmat un alt pas negativ, atunci când el nu le-a spus marinarilor că el este cel ce se face vinovat de urgia care se abătuse peste corabia lor, până când sorții au arătat la dânsul.

          Întrucât se gândea numai la el, Iona a ajuns să considere îndurarea lui Dumnezeu față de niniviteni drept o ofensă personală față de sine.

          Încercând să se îndreptățească pe sine, Iona i-a spus lui Dumnezeu că știuse de la bun început care avea să fie rezultatul profeției sale, așadar, ce nevoie a mai fost ca să fie trimis misionar în Ninive?

          Iona a fost mustrat de Domnul pentru atitudinea lui lipsită de respect față de misiunea încredințată și pentru mâhnirea lui.

          Prin urmare, putem să învățăm din această istorisire din viața proorocului Iona, să ne abținem de la critica s-au desconsidera modul lui Dumnezeu de a acționa.

          Atunci când cărturarii și fariseii l-au întrebat pe Mântuitorul: „Învățătorule, voim să vedem de la Tine un semn. Iar El, răspunzând a zis: … cereți semn, dar semn nu se va da, decât semnul lui Iona proorocul. Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile și trei nopți, așa va fi și Fiul Omului în inima pământului trei zile și trei nopți” (Matei 12, 38-40).

          Și ce a vrut să spună Domnul Iisus Hristos prin cuvintele: „ …și iată că mai mult (mai mare) ca Iona este aici” (Luca 11, 32)?

          Prin aceste cuvinte, Domnul S-a referit la Sine ca fiind Cel mai mare dintre toți proorocii, Cel pe Care Dumnezeu Tatăl L-a trimis să predice: „Pocăiți-vă căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor” (Matei 4, 17).

          Totuși, spre deosebire de niniviteni, majoritatea iudeilor din acele timpuri, au respins „Semnul lui Iona”.

          Dar cum stau lucrurile astăzi?

          Foarte mulți oameni nu acordă atenția cuvenită mesajului de avertizare a lui Dumnezeu, chiar dacă marea majoritate dintre ei au marele privilegiu de a auzi Vestea cea Bună – Sfânta Evanghelie, care vorbește clar despre trecutul, prezentul și viitorul neamului omenesc.

          La fel ca ninivitenii, care s-au pocăit și au fost salvați de la nimicire la acel moment (din păcate, mai târziu au revenit la obiceiurile lor păgâne) datorită predicării lui Iona, contemporanii noștri pot beneficia și ei de mila și îndurarea lui Dumnezeu în mântuirea lor și moștenirea vieții veșnice, fiindcă, întradevăr „mântuirea vine de la Domnul” (Iona 2, 10).