– Gheronda, cum poate cineva să strângă întreaga lume în inima lui? – Cum poate îmbrăţişa toată lumea, când mâinile lui sunt mici? Pentru a strânge cineva toată lumea în inima lui, trebuie să-şi lărgească inima. – Şi cum se face lucrul acesta?
sursa foto: www.doxologia.ro
sursa foto: www.doxologia.ro O prezentare detaliată a ceea ce se va întâmpla în toamnă la Iași, când sunt așteptați 6000 de tineri ortodocși din întreaga lume, a fost făcută de Gabriela Pipirig, Gabriela Pipirig, șef Departament Tineret, Arhiepiscopia Iașilor: „Ne propunem ca timp de patru zile să creăm cadrul în care tinerii să găsească în Biserică modele autentice, să găsească în societate valorile adevărate și să găsească în jurul lor prieteni sinceri, cu ajutorul cărora să iasă dintr-o anumită izolare. […]
Iubiti frati si surori intru Domnul, astazi toata Biserica lui Hristos si odata cu ea si noi praznuim si ne veselim duhovniceste, laudand slavita Adormire si mutare de pe pamant la cer a Maicii noastre, a tuturor crestinilor, a Puternicei noastre Ocrotitoare, a Preabinecuvantatei Fecioare Maria.
“Cui ne putem spune necazul deplin dacă nu Măicuţei Sfinte? Atunci când o avem aproape pe mama noastră care ne-a născut şi ne-a crescut îi mai spunem din necazuri şi dânsei, dar nu i le putem spune pe toate deoarece este şi ea om. Şi Maica Domnului a purtat firea pământească, însă acum este lângă tronul Fiului său.
Conținutul Evangheliei din Duminica a XII-a de după Rusalii lămurește atitudinea Mântuitorului Hristos față de bogați și bogăție. Un tânăr evlavios și înstărit vine la Hristos, rugându-L să-i lămurească o dilemă existențială: ce să facă pentru ca „să moștenească viața veșnică” (Matei 19, 16). Înțelegem din atitudinea lui că omul nu este doar o ființă biologică, ci și una teologică.
De ce‑am grăi acum tocmai despre studenţie? Pentru că cei care s‑au bucurat de perioada studenţiei şi‑o amintesc totdeauna cu emoţie, cu bucurie. Studenţia este o perioadă de‑a dreptul spectaculoasă, un adevărat dar de la Dumnezeu, aş zice, pentru care ar trebui să fim recunoscători, noi, cei care am trăit‑o.
Chiar şi fără să vrem ne lovim cu toţii zilnic de calităţile lumii în care trăim: stridentă, maladivă şi confuză în acelaşi timp. Vieţuim ca martori ai trecerii printr-o mare răvăşire exterioară, văzută, dar mai ales printr-una lăuntrică, nevăzută. Iar sentimentul care te încearcă în faţa presiunii exercitate de evenimentele cotidiene asupra propriei persoane este greu de descris.
În luna aprilie 1994 a venit la Hozeva un grup de închinători din Grecia. În grup era o femeie cu fiica ei. Mama era în vârstă de 50 de ani, iar fiica de vreo 18. Când fiica a încercat să se apropie de racla Sfântului Ioan Iacob cu o lumânare aprinsă în mâini, monahul Ghermanos, de origine greacă, a oprit-o să se apropie și a scos-o afară din biserică pentru că era îmbrăcată necuviincios.
La mai bine de cinci veacuri de la mucenicia sa, moaştele Sfântului Efrem cel Nou au fost descoperite în chip minunat de către stareţa Macaria, cea care a refăcut Mănăstirea de la Nea Makri.
Unii pretind că sunt gata să se facă mucenici, dar nu rabdă deloc nici cel mai mic cuvânt. Făgăduiesc să se facă mucenici cei care răsplătesc aproapelui fie bune, fie rele. Bun lucru este conștiința și nu o răbdăm. Vizitiu al voințelor noastre este inima și nu ne supunem ei. Amenințăm să lovim, nevoind să fim loviți.
In biserica Cinstitei Cruci din Petersburg, Lavra sfantului Alexandru Nevschi s-a intamplat candva urmatorul fapt emotionant: In timpul Sfintei Liturghii, arhiereul slujitor Stefan, dupa ce a citit rugaciunea „Cred, Doamne si marturisesc…” a ridicat acoperamantul sfantului potir si a ramas impietrit. A vazut carne si sange omenesc in sfantul potir! S-a intors catre diacon, viitorul staret Sampson († 1979) si i-a spus: „Vezi, parinte?”.
Se întâmpla odată, demult, pe când eram şi eu cu mult mai tânăr şi mi se părea că totul trebuie încercat, totul trebuie experimentat, viaţa trebuie devorată. Un fel de „trăieşte clipa” prost înţeles. Vara, în special, primul lucru pe care îl aveam în minte când mă trezeam (pe la 10:00-11:00 sau mai târziu) era să fac aprovizionarea cu bere şi ţigări. Apoi, bineînţeles, consumam micul dejun: câteva pahare de bere ieftină, câteva ţigări, câteva filme şi, eventual, o omletă […]
Greutățile vremurilor ar fi trebuit să stimuleze statul la susținerea instituțiilor sfințite, cum este Biserica Ortodoxă, căreia îi recunosc cu prudență numai lucrarea filantropică. Biserica are puterea să unească, să inspire, să mângâie, să dea nădejde. Cu toate acestea, adeseori o lovesc și vor s-o discrediteze. Desigur, Biserica nu se teme deloc de război, căci războită fiind, biruiește, așa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
Luiminata sărbătoare a Schimbării la față a Mântuitorului o constituit a adevărată desfătare în duh a enoriașilor și credincioșilor care au serbat Hramul Catedralei în această sfântă zi. A fost săvârșită Liturghia praznicală, rostindu-se un cuvânt de învățătură din partea părinteleui paroh prot. Ioan Plămădeală. Apoi a urmat procesiunea solemnă de înconjurare a bisericii încheiată cu un mesaj de felicitare a credincioșilor și agapa frățească tradițională.