Enoriașii bisericii ortodoxe „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” au avut parte de o binecuvântare dumnezeiască de a trăi înalte clipe de rugăciune în cadrul Sfintei Liturghii de Duminica Cincizecimii.
Duhul Sfânt îl cercetează pe om în chipul limbilor de foc a căror strălucire creşte treptat, până se preface într-o slăvită şi desăvârşită zi. Duhul Sfânt este Apa cea Vie care curge spre viaţa veşnică, iar cei ce însetează după ea vor bea cu bucurie. Într-adevăr, numai dacă suntem mistuiţi de setea cea duhovnicească vom avea parte de această Apă.
Eu cred ca urmarea pogorarii Duhului Sfant sau vorbirea in limbi in inimile noastre, acum, dupa Cincizecime, este iubirea.
Exorcizarea sau alungarea demonilor este o practică tulburătoare şi foarte primejdioasă. Ca să te convingi de asta, este de ajuns să nimereşti o dată la o astfel de slujbă. Totuşi, când vorbesc de toate acestea, mă refer la o exorcizare adevărată. Pentru că la astfel de exocizări, fără îndoială, nu rareori se întâlnesc oameni care simulează îndrăcirea, epileptici sau care, într-adevăr sunt bolnavi psihic. Şi exzistă cazuri de-a dreptul detestabile, când „tămăduitorul” se joacă de-a exorcistul.
Nu este alt semn mai adevărat care să arate că noi suntem cu adevărat ai lui Hristos ca iubirea vie, împrospătată şi îmbogăţită zilnic. Pâinea nu strigă, nu se laudă, nu se preface! Ea se dăruieşte cu totul tuturor, întâi prin mireasma ei, apoi prin gustul ei. Cel flămând nu are nevoie de o fotografie a pâinii, nici de o frumoasă descriere a pâinii, ci are nevoie chiar de pâine.
https://vstore.doxologia.ro/sites/default/files/video/mp4/predica/2017/01/10/2015_01_10_invinovatirea_aproapelui.mp4
Ca preot, te confrunţi uneori cu cereri neobişnuite. De la „a deschide cartea”, până la a se solicita „părticele pentru acasă”, a citi o rugăciune pentru „dezlegarea cununiilor” sau a se cere voie „să se dea de pomană” la Prohodul Domnului (că doar e o înmormântare, nu?), credeam că le-am auzit pe toate.
Deşi înţelegerea vieţii este diferită, în funcţie de principiile în care cred, nu-i anevoie să observi că toţi oamenii, fără excepţie, dincolo de orice filosofie, caută într-un mod foarte concret să trăiască fericirea. Însă, după ce criteriu socotim noi un om fericit?
Voi povesti o minune care s-a întâmplat în 1958. În acel an mama mea a fost operată. Nici nu şi-a revenit bine de la operaţie, când s-a îmbolnâvit de congestive pulmonară. Starea ei era critică Medicul ne-a spus să ne aşteptăm la ce este mai rău. Nu mi-au permis să răman în spital pentru a o îngriji, spunându-mi că noaptea care urma era hotărâtoare.
Nimic nu chinuie omul mai tare, decât ideile greşite. Dumneata trebuie să te împaci cu situaţia sănătăţii mai puţine. A dori, la disperare o sănătate deplină poate duce până la sinucidere.
Am auzit că sunteți preot, zise dentista, legându-mi baveta împrejurul gâtului. Pot să întreb de care fel? – Ortodox, zic repede, înainte să înceapă să lucreze cu aparatul de curățat cu ultrasunete.
NOTĂ: Originalul acestei scrisori se găseşte în imensele biblioteci ale Vaticanului unde a fost copiată şi trimisă Episcopului Dionisie de Constantinopol pe la anul 1463 fiind apoi republicată în anul 1875.
Filocalia, acea colecţie minunată de scrieri ale părinţilor despre rugăciunea inimii, are titlul integral: „Filocalia Sfinților Niptici adunată de la sfinții părinți purtători de Dumnezeu, care prin intermediul înțelepciunii practicii ascetice și prin contemplare, intelectul este purificat, iluminat şi e desăvârșit”. Nu este de mirare că este cunoscută cu numele de Filocalia. Acel cuvânt, Filocalia, înseamnă „dragostea de lucruri frumoase.” Nu este o referire la articole scumpe, decorative, ci la lucrurile care devin frumoase prin unirea lor cu Dumnezeu. Toate […]
ând vine ispita asupra celui nedrept, el n-are nădejde ca să cheme pe Dumnezeu să-l mântuiască, fiindcă în vremea odihnei (în vreme de neispitire) el s-a îndepărtat de la dumnezeiasca voință. Mai înainte de a începe să bați război, caută-ți alianțe, și mai înainte de a te îmbolnăvi, caută-ți leacul.
Un tânăr american ducea o luptă încrâncenată cu propria sa viaţă. Consuma din abundenţă droguri, îndreptându-se către o grabnică nenorocire. N-avea nici viaţă de familie stabilă, nici educaţie religiooasă şi totuşi, tânăr fiind, se afla în mare primejdie. Într-o noapte i s-a arătat un om bătrân şi urât şi i-a spus: „Eu sunt prietenul tău şi vreau să ne dăm întâlnire ca să mă cunoşti”.