\r\n Poate cea mai bună definiție a akediei am aflat-o de la Părintele Rafail Noica: akedia nu este nepărat o stare de inactivitate, de lâncezeală, de plictis „metafizic”, ci, dimpotrivă, poate fi la fel de bine și o stare de foarte mare agitație, în care omul se pierde pe sine în tot felul de treburi în care își uită de Dumnezeu. Într-un cuvânt, akedia este lipsa grijii de mântuire, chiar și atunci când facem lucruri ce par, la o primă […]
\r\n Starețul Sfintei Mănăstiri Simonos Petras, arhimandritul Elisei, vorbește într-un interviu exclusiv pentru Pemptousia, despre legătura tinerilor cu Biserica și cu monahismul. \r\n
\r\n De curând, anume pe 13 ianuarie (2015), Patriarhia Ecumenică a hotărât în unanimitate așezarea în rândul Sfinților Bisericii a Părintelui Paisie Aghioritul. Expresia așezare în rândul Sfinților (gr. ἁγιοκατάταξη) este termenul corect care se folosește în asemenea situații, întrucât poporul binecredincios recunoaște și acceptă pe cineva ca sfânt având drept criterii credința ortodoxă, viața ortodoxă, minunile și semnele pe care acela le săvârșea în vremea vieții sale, dar și după adormirea sa – și care sunt roade ale îndumnezeirii […]
\r\n Vorbind despre nume, mă gândesc că încă din primul ceas după ce i-am dat copilului un nume, să-i dăm împreună cu acesta şi râvna virtuţii. Să nu se grăbească nimeni să boteze copilul ca pe strămoşii săi, tată, mamă, bunic sau străbunic, ci ca pe cei drepţi, martiri, episcopi sau apostoli, încât numele să-i fie un prilej şi un îndemn de a-i imita. Un copil să se numească Petru, altul Ioan, şi tot aşa cu numele celorlalţi sfinţi. \r\n
\r\n Conform tradiţiei atonite ortodoxe, odată, un preot” latin (romano-catolic) – dintre cei care au scăldat în sânge Sfântul Munte, a intrat într-o polemică cu un ieromonah din Mănăstirea Vatopedi, făcând referire la dogmele eretice ale catolicilor. Argumentele pe care le aducea ieromonahul atonit erau incontestabile, dovedind continua şi nefalsificata păstrare a învăţăturii Bisericii din epoca apostolică până atunci. Preotul catolic s-a enervat şi a spus: \r\n
\r\n Fostul model australian Turia Pitt a suferit arsuri pe 65% din corp după ce a fost prinsă într-un incendiu de vegetaţie. Tânăra de 28 de ani a petrecut doi ani în spitale şi a avut patru degete de la mâna stâng amputate. În tot acest timp, iubitul ei a fost mereu lângă ea şi nici prin gând nu i-a trecut să o părăsească. \r\n
\r\n Aţi văzut ce scrie la Canonul îngerului păzitor: „Sfinte îngere, fă rugăciuni de obşte cu îngerii toţi pentru mine, păcătosul!”. Şi îngerul păzitor se roagă cu toţi îngerii, că nu-l refuză, nu-i răspunde: „Nu vreau!” Adică este o unitate nemaipomenită, Îi place lui Dumnezeu să fie rugăciune şi îngerii toţi sunt una cu plăcerile lui Dumnezeu. \r\n
\r\n Dumnezeu este Cel ce face minuni prin Sfinţii Săi! Oamenii nu sunt decât instrumente prin care lucrează puterea Creatorului. Nu Ilie a oprit ploaia şi pe urmă a dăruit-o iar, nu Moise a transformat toiagul în şarpe sau a despicat marea în două. Firea omenească nu putea face aceste lucruri. Dar la Dumnezeu toate fiind cu putinţă, El a făcut ca prin aceşti oameni să se arate puterea Lui nemărginită. \r\n
\r\n Neîndoielnic, postul este semnul distinct al unei vieţi creştine asumate. Este prima treaptă a ascezei duhovniceşti. Este condiţia neimpusă a teologiei. Este „primăvara” care dezmorţeşte un soi de inerţie creştină, înflorindu-o în culorile harului. \r\n
\r\n Prima colindă pe care am auzit-o anul aceasta am ascultat-o dimineață, în drum spre Liturghie, pe-o vreme de ploaie care nu se-ndura să se prăvale peste oraș. Frig și abur la fiecare vorbă și răsuflare. În fața mea cu trei-patru pași ‒ mama, tata și-o copiliță. Fetița-și scosese nasul din fular și, ca un omuleț mic ce era „ambalat” bine într-o geacă de fâș, mă așteptam să spună că-i e ori prea cald, ori încă frig. \r\n
\r\n Sfântul Vasile cel Mare (330-379) ne învaţă: “Pâinea care la tine mucegăieşte şi se usucă este a celui flămând; haina pe care nu o porţi şi o păstrezi în lăzile tale, este a celui dezbrăcat; încălţămintea, care se strică în casele tale, este a celui desculţ; argintul pe care-l ţii ascuns, este al celui nevoiaş. Pe atâţia îi nedreptăţeşti şi îi furi, la câţi ai putea să le dai din avuţiile tale”. \r\n Atunci când dăm, Dumnezeu vede şi […]
\r\n Sperând că drama mea va folosi ridicării cuiva din noroi , scriu câte ceva legat de trecutul meu, în care viața încă nu-mi începuse cu adevărat. \r\n
\r\n Iubirea de săraci şi iubirea de străini sunt două ramuri de măslin cu al căror rod se ung toţi, din care însuşi Domnul Îşi unge capul şi picioarele şi va răsplăti în împărăţia cerească pe acela care-L unge. Că adevăratul iubitor de săraci aude pe Cel ce zice: „Milostenia şi credinţa nu te vor lăsa pe tine, însă să le legi pe ele de grumazul tău şi vei afla darul, ca să gândeşti cele bune înaintea Domnului şi a […]