În condiții normale, dreptul de a săvârși botezul îl au numai episcopii și preoții. Numai în lipsă de preot, pentru a nu rămâne cineva nebotezat, poate boteza și monahul simplu sau diaconul.
Ce părere aveţi despre ceea ce se spune despre păcatele părinţilor care se transmit copiilor?
Sunt părinţi care se opun la căsătoria copiilor din motive mai mult subiective decât obiective, şi sunt părinţi care se amestecă în căsnicia copiilor lor, încât ajung să-i despartă pe copii.
Impresiile primite de prunc în timpul sarcinii în pântecul mamei sale determină în mare măsură starea lui fizică, afectivă şi chiar spirituală. E bine ca sfaturile medicale în legătură cu o alimentaţie sănătoasă în timpul sarcinii să fie urmate cu seriozitate.
Ce să faci atunci când vreo sărbătoare mare cade în zilele lucrătoare, iar copilul merge la şcoală?
Cum să ne comportăm atunci când părinţii, chiar când nu locuiesc împreună cu tinerii căsătoriţi, se implică prea mult în viaţa acestora, până la insuportabil chiar?
Cum am putea oare să oprim mintea unui copil să se aplece asupra cuvântului rugăciunii? Cum am putea să-l facem să stăruie şi să se uite pe sine în acea clipă înrudită cu veşnicia, câştigând astfel dragostea de viaţă şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu pentru fiecare nouă clipă trăită? Aceasta este, credem noi, cea mai mare provocare cu care se confruntă părinţii zilelor noastre – desigur, cei cu dorinţa de-a trăi o viaţă creştină.
În multe locuri, Sfânta Scriptură mărturiseşte despre responsabilitatea părinţilor faţă de copii. În Vechiul Testament găsim exemple despre cum sunt pedepsiţi părinţii din cauza necredinţei copiilor. Aşa a fost pedepsit preotul Eli, despre care Dumnezeu a vorbit prorocului Samuel: „Eu i-am spus că am să pedepsesc casa lui în veci pentru vina pe care el a ştiut-o, şi anume că fiii lui fac nelegiuiri, dar nu i-a înfrânat” (I Regi 3, 13).
\r\n Căpșorul mic se odihnește liniștit lângă pieptul mamei. Respirația ritmică trădează un somn profund și odihnitor, în undele căruia micul poznaș de 4 anișori se afundase deja, alături de fratele lui un picuț mai mare. Din camera alăturată, cele două surori mai mari încă se mai aud vorbind în șoaptă despre cine știe ce probleme de fete mari și pline de responsabilități. În pântecele mamei, o ființă nouă palpită timid, cu mișcări aproape evlavioase, parcă neîndrăznind să tulbure pacea […]
\r\n Toate se fac prin rugăciune, tăcere și iubire. V-ați dat seama de roadele rugăciunii? Iubire în rugăciune, iubire în Hristos. Aceasta folosește într-adevăr. Cu cât veți iubi pe copii cu iubire omenească – și aceasta este adeseori patologică – cu atât se vor încurca mai mult, cu atât purtarea lor va fi mai rea. \r\n
\r\n Caracterul copiilor se formează, în mod cert, prin interacțiuni din ce în ce mai complexe cu adulții cu care vin în contact, în special părinții, și care, în primii ani de viață ai copiilor, au puterea de a controla aceste interacțiuni, precum și modul în care copiii interpretează experiențele respective. \r\n
\r\n În multe locuri, Sfânta Scriptură mărturiseşte despre responsabilitatea părinţilor faţă de copii. În Vechiul Testament găsim exemple despre cum sunt pedepsiţi părinţii din cauza necredinţei copiilor. \r\n