În zilele noastre, când din ce în ce mai mulți oameni au studii superioare, adevărata educație pare totuși pe cale de dispariție. De aceea ne-am gândit ca azi să vorbim puțin despre educație. Pentru că, dincolo de studiile urmate, de cărțile citite și de colecția de diplome, educația constă în lucrurile simple. Uite care sunt câteva dintre principalele caracteristici ale oamenilor educați, pe care noi le-am putut identifica…
În cultura noastră, nu cu mult timp înainte, tradiția era aceeași. Cei care se ocupă cu genealogia vor vedea că adesea același prenume se transmitea din generație în generație. Iar dacă cineva avea o idee originală, trebuia să dovedească la starea civilă că acel nume exista deja.
Să ne gândim nu cum să-i lăsăm pe copiii noştri mai bogaţi după ce nu vom mai fi, ci cum să-i lăsăm mai plini de virtute. Dacă au încredere în bogăţie, în avere, nu se vor mai preocupa de nimic altceva, din moment ce îşi vor putea acoperi defectele de caracter şi slăbiciunile cu banii pe care-i vor avea din belşug. Dacă vor vedea, însă, că nu banii le aduc mângâiere, vor face orice ca să afle în virtute şi în […]
Adesea, pregătirea pentru nuntă este o pregătire pur materială, pur omenească; după ce s-au stabilit datele financiare cu privire la susținerea și desfășurarea nunții, în grabă se stabilește și ora săvârșirii slujbei Cununiei. Mentalitatea referitoare la căsătorie și la viața de cuplu se face simțită și-n trăirea momentului unic pentru o familie: nașterea ei ca „biserică-mireasă” a lui Hristos. Iubirea care-i unește pe miri trebuie completată de iubirea lor față de Dumnezeu, care-i face să-și pună problema mântuirii, într-un mod foarte […]
Fiecare generație de părinți a avut de înfruntat dificultăți dintre cele mai diverse: mortalitate infantilă crescută, atacuri ale cuceritorilor, molime, sărăcie, războaie, foamete, lipsa educației etc. În trecut, multe dintre dificultățile de creștere a copiilor păreau să țină mai degrabă de factori externi familiei, cea mai mare provocare fiind supraviețuirea copilului până la vârsta adultă.
Viaţa nu este benchetuială, aşa cum cred unii care ajung la nuntă şi apoi cad din cer pe pământ. Nunta este o mare întinsă care nu ştii ce-ţi scoate în cale. Te căsătoreşti cu persoana ce-ai ales-o cu frică şi cutremur, cu multă luare-aminte şi după un an, doi ani, cinci ani îţi dai seama că şi-a bătut joc de tine.
Înainte-vreme, cele mai neliniștitoare probleme ale adolescenților (cel puțin din perspectiva părinților) erau consumul de alcool, droguri și altele asemenea… Acum, primul loc pe această listă l-a luat smartphone-ul – foarte bine fixat în mâinile lor lacome.
Odată cu libertatea pe care sunt datori părinții să o acorde copiilor și pe care au obligația să o încurajeze, trebuie menționată și autoritatea părinților, dacă vreți să o numim astfel. Copilul, care vine pe lume neputincios, așteaptă totul de la părinții lui, are foarte multă nevoie de autoritatea părinților.
– Dacă până la căsătorie soţul se poartă deosebit, sau prefăcut, apoi este plin de mândrie că te-a cucerit şi se poartă urât, ciudat, cu apucături, că trebuie să-i rabzi, ce faci? Rabzi până la sfârşitul vieţii sau e îngăduită despărţirea? E îngăduită despărţirea în cazuri din acestea?
Nu cred că există o definiţie unică a fericirii sau un singur criteriu de determinare a fericirii, căci sufletul omenesc e complicat şi variabil de la individ la individ. Aşa cum spunea filosoful Petre Andrei, “ceea ce provoacă fericirea unuia nu este uneori pentru altul nici măcar un motiv de mulţumire trecătoare, ceea ce descreţeşte o frunte şi înveseleşte un chip, poate produce altcuiva durere, căci un soare ce răsare într-o parte, apune în partea cealaltă“.
Copiii mici este mai bine să nu fie aduşi la întreaga slujbă, pentru că nu pot rezista două ore concentraţi. Cel mai bine este să-i aducem în timpul împărtăşirii, pentru ca şederea în biserică să fie pentru ei una luminoasă şi dorită, iar nu chinuitoare, căci ei nu înţeleg ce trebuie să facă acolo.
În realitate, despotismul părinţilor îi arunca pe adolescenţi în greşeli mai mari. Adolescenţii ai căror părinţi nu le-au permis să se implice în procesul luării deciziilor au mai multe şanse să se îndrepte către un grup de copii de aceeaşi vârstă şi astfel să ia hotărâri nepotrivite.
Precum aerul este absolut trebuincios pentru existenţa vieţii omeneşti aici pe pământ, tot aşa şi rugăciunea, unită cu privegherea sau meditarea la dumnezeieştile învăţături, este absolut necesară pentru susţinerea vieţii duhovniceşti, prin care sufletul viază, creşte, se înalţă şi se aşază sus pe muntele sfinţeniei şi al virtuţilor creştineşti.
Baiatul meu de doi ani o tot loveşte pe surioara lui nou-născută, mă anunţă o mamă cu trei copii. Ce pot să fac să îl opresc? Nu-mi vine să cred cât e de răutăcios. Mă scoate din minţi când îl văd lovind bebeluşul.”
De multe ori, destule perechi de soţi îmi destăinuiesc neliniştea lor cu privire la naşterea de prunci şi îmi cer părerea. Unele perechi se gândesc să facă doi-trei copii, iar altele doresc să dobândească mai mulţi. Însă ceea ce îi va ajuta cel mai mult este să lase lui Dumnezeu acest subiect al naşterii de prunci. Să-şi încredinţeze viaţa lor Proniei dumnezeieşti şi să nu-şi facă programele lor.
Printre lecturile biblice ce sunt inserate în rânduiala slujbei Tainei Cununiei, se rostește și Apostolul luat din Epistola către Efeseni capitolul 5, versetele de la 20 la 33, a Sfântului Apostol Pavel.
Tu, bărbatul, îl auzi pe Pavel, care o povăţuieşte pe femeie să ţi se supună ţie, şi-l lauzi şi-l admiri. Auzi însă ce spune mai jos: Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre aşa cum şi Hristos a iubit Biserica şi pe Sine S-a dat pentru ea (Efeseni 5, 25). Ai văzut mai înainte un model de supunere? Vezi acum şi modelul de iubire.
Iubirea cea adevărată şi neschimbătoare, care ne este poruncită de Dumnezeu, poate să fie pusă în lucrare şi să aducă roade. Toate cele din jurul nostru sunt curgătoare, nestatornice şi se mişcă continuu.